khora. behindtext

(blog nou)

2010-04-02T23:11:00.002+03:00

la invitatia angelei brasoveanu, mi-am deschis un blog nou:

aici

va astept :)

nu stiu cand mai revin pe behindtext - deocamdata prioritatea mea in blogging :) e blogul de pe punkt.

sper sa va placa.

(wittgenstein)

2010-03-23T19:41:00.001+02:00

244. If someone says "I have a body", he can be asked "Who is speaking here with this mouth?"

(Ludwig Wittgenstein)

cand am citit remarca asta, mi-am amintit de unul dintre pasajele mele favorite din jean-luc nancy. nancy vorbeste la un moment dat de 'ontologia corpurilor' - spune ca noi suntem, in primul rand, corpuri - corpurilor le e specific sa ocupe o anumita pozitie, sa se atinga unul de celalalt, sa se atinga pe sine etc. - si ca singurul lucru incorporal de pe lumea asta e limbajul. functia de baza a limbajului, dupa nancy, e cea de a expune lumea corpurilor asa cum e. daca inteleg eu bine, de a construi un sens - iar sensul e construit atunci cand impartasesti aceasta 'lume a corpurilor' cu un alt corp, dotat si el cu posibilitatea limbajului. sensul e construit atunci cand i te adresezi cuiva.

(bahtin / dialog)

2010-02-06T14:29:00.006+02:00

atunci cand scrie despre dialog, bahtin gandeste in triade:

1. referindu-se la participantii la dialog, el identifica trei: vorbitorul, destinatarul si 'supra-destinatarul'. destinatarul poate fi concret / cunoscut sau poate fi imaginat (asa cum ne imaginam un auditoriu pt ceea ce scriem) si abstract - 'ce tip de oameni ar fi atrasi de ceea ce spun acum'. si, in principiu, de la destinatar se asteapta un fel de reactie de raspuns - fie acceptare, fie contradictie, fie comentariu etc. in schimb, atunci cand e vorba de supra-destinatar, nu e neaparat sa fii constient de el - bahtin vorbeste aici despre 'posteritate' careia i se adreseaza unii autori sau despre 'judecata corecta' la care spera ei. supra-destinatarul e cineva sau ceva de la care se asteapta intelegere si evaluare corecta a ceea ce spui - alte exemple de 'supra-destinatar' pe care le ofera bahtin sunt 'Dumnezeu' si 'ratiunea'. si, daca interpretez corect, bahtin pare sa afirme ca faptul de a te adresa unui destinatar este posibil doar daca presupui un supra-destinatar, doar pe fundalul acestei 'intelegeri' proiectate in viitor. 'supra-destinatarul' e al treilea intr-o conversatie privata. prezent la un nivel nu neaparat constient.

2. atunci cand vorbeste despre lucrurile la care se poate raporta un enunt, bahtin identifica iarasi trei aspecte:

a) obiectul acelui enunt / referinta lui - cred ca ceea ce spune el poate fi interpretat ca un fel de semantica, si o analiza de genul asta ar implica si o 'verificare' a corespondentei dintre enunt si segmentul de realitate la care acesta se refera (in cazul unui text in care predomina functia referentiala) dar si o interpretare a modului in care e 'construita' realitatea - ce aspecte din ea sunt selectate, cum sunt ele prezentate, cu alte teme se face legatura etc.

b) autorul enuntului - aici ar merge teoria actelor de vorbire / analiza intentiei comunicative - ce incerci sa faci in si prin enuntul tau - cum te raportezi tu la el, in ce mod te exprima, in ce masura intentia pe care ti-ai propus-o coincide cu realizarea ei in discurs etc.

c) sistemul de enunturi apartinand altora si care se refera la aceeasi tema. aici e vorba de 'metalingvistica' sau 'translingvistica' pe care o proiecta bahtin - o stiinta care sa se ocupe de relatiile dialogice stabilite intre enunturi. de modul in care enunturile isi raspund unul altuia. de modul in care anumite elemente despre care vorbeste cineva in textul lui sunt preluate de la altii. de modul in care te raportezi la o anumita disciplina / traditie careia ii apartii sau de care te delimitezi. de temele comune mai multor texte. de genurile discursive. samd.

(you've been flirting again)

2010-02-03T00:35:00.003+02:00

comentariul anonim :) de la postarea anterioara mi-a adus aminte de bjork - si de textul meu favorit de la ea - you've been flirting again:

all that she said was true
all that she said was true
give her some time
give her some space
all that she said was true

all that she meant was good
all that she meant was good
give her some time
give her some space
all that she meant was good

how you reacted was right
how you reacted was right
give her some time
give her some space
how you reacted was right

asta e atitudinea de la care pornesc eu de obicei cand ascult pe cineva :) - iau de bune lucrurile care mi se spun, incerc sa le accept si sa le inteleg - si sa le ofer oamenilor cu care comunic 'some time and some space' sa se uite inauntru si sa-si asimileze experientele despre care imi povestesc. ideea e ca atunci cand te gandesti de unul singur la o experienta de-a ta exista f multe sanse s-o lasi balta dupa 30 de secunde - sa te apuci de altceva, sa vrei sa iesi sau sa faci ceva - sau, daca experienta e una trista, sa te scufunzi in ea si sa iesi dupa aia foarte greu.

de asta avem nevoie de oameni carora sa le povestim - ca sa ne putem depana experientele fara a fi deranjati, sa reusim sa le interpretam - sustinuti de prezenta celuilalt. care incearca si el, la fel ca si noi, sa construiasca un sens din ceea ce se intampla. si atunci cand sensul e construit in comun e cumva mai bogat, mai plin, exista mai multe dimensiuni - si integreaza nu doar o singura experienta.

si felul in care vorbeste bjork despre asta - cadrul pe care il construiesc ca sa inteleg textul asta presupune doua persoane, A si B; A tocmai i-a povestit lui B despre 'she', despre o tipa care i-a spus unele lucruri - si probabil lucrurile pe care le-a spus 'she', care e absenta, l-au facut pe A sa sufere sau sa se intristeze - si B incearca sa-l sustina pe A - si sa-i spuna ca 'she' are nevoie sa fie ascultata si acceptata - asa cum l-a acceptat B pe A atunci cand i-a povestit :) - cu aceeasi atitudine de incredere si grija.

dar care dintre cele trei personaje de aici flirteaza? ;;) si in ce a constat flirtul lor? ;;) oare B flirteaza cu A pt ca il asculta? oare tristetea lui A este un mod de a-si construi o imagine de victima - ca sa-l / s-o atraga pe B? oare 'she' a fost cea care a flirtat cu A?

voi cum credeti? si ce parere aveti despre atitudinea asta despre care vorbeste bjork?

(reguli)

2010-01-30T14:52:00.003+02:00

in colectia de curiozitati de la tlon society am dat de bucata asta din nietzsche dupa care ma topesc :)

felul in care o interpretez eu e ca oamenii de care imi place sunt f atenti la felul in care se poarta cu altii / la lucrurile pe care le fac. isi construiesc un pattern pe care, dupa aia, il aplica - si patternul asta e ca un fel de semnatura personala pe actiunile lor.

ascultarea mea e un pattern de genul asta, de exemplu - 'when in doubt, listen' :)

n-o sa ma apuc acum sa interpretez patternurile lui n. :) desi mi-ar placea asaaaa de tare s-o fac :) dar mi-ar placea si m tare sa citesc 'regulile' de genul asta pe care si le asuma cei care m trec pe blogul meu :)

(si o sa ma gandesc si la patternurile mele :)

(textuletz pt punkt)

2010-01-26T17:04:00.002+02:00

il postez aici :) intr-un fel de avanpremiera :P sper sa va placa

În liceu, îmi asumasem rolul de guru pentru copii şi copile cu un an-doi mai mici decât mine – eram un fel de hippie atunci, cu păr lung (singurul tip cu păr lung din liceu) şi blugi evazaţi. Şi aveam o retorică gen 'uitaţi-vă cât de frumos e momentul ăsta', 'toate problemele pe care ni le facem sunt minore, inesenţiale, important e doar să respirăm încet şi să fim atenţi la frumuseţea din jur'. Unde mai pui că învăţasem şi să ghicesc în tarot, şi le ghiceam în parcuri necunoscuţilor – şi ne înţelegeam să ne vedem şi a doua zi, şi ne împrieteneam.

Acum n-aş mai vorbi aşa ca atunci – am învăţat să respect problemele şi grijile oamenilor cu care intru în contact, şi nu le mai minimalizez – şi mă zburlesc ca o pisică enervată atunci când altcineva spune chestii gen 'ceea ce ţi se întâmplă nu e important, hai să-ţi spun mai bine ce mi s-a întâmplat mie' sau 'uite cum aş proceda eu în locul tău'. Şi asta numai pentru că am învăţat să ascult.

Tot pe când eram în liceu, am cumpărat o cărticică – Eu şi tu de Martin Buber. Nu ştiam pe atunci că a avut un impact atât de mare asupra filosofiei contemporane – şi nici că avea să-mi influenţeze atât de tare interesele de acum – că datorită cărţuliei pe care tocmai o cumpărasem mă voi apuca de consiliere, că datorită ei o să ajung lector la catedra de filosofie a USM (unde sunt angajat acum) şi că o să-mi modifice într-atât felul de a privi la relaţii.

În tot cazul, datorită cărţuliei asteia a lui Buber, începând de prin anul II de facultate, aproape tot ce fac a început să se învârtă în jurul conceptului de dialog. Aşa am abandonat modul meu de a relaţiona din liceu – când le spuneam oamenilor că problemele lor nu sunt reale (nu înţeleg nici acum de ce le plăcea aşa de tare de mine) – şi am început efectiv să-i ascult.

M-am antrenat pentru asta aşa cum alţii se antrenează ca să obţină centura neagră în vreo artă marţială – am fost la seminarii de ceea ce se cheamă comunicare nonviolentă – unde ne învăţau să descoperim emoţiile şi necesităţile din spatele cuvintelor oamenilor cu care vorbim, să-i ascultăm până la capăt, fără să încercăm să-i schimbăm sau să le dăm sfaturi sau să le povestim întâmplările noastre – şi după aia să le oferim o baie de empatie şi căldură şi acceptare.

Şi, tot aşa cum înainte le ghiceam în tarot tuturor, am început, după workshopul de comunicare noviolentă, să caut oameni pe care să-i ascult, până când modul ăsta de a asculta – un mod de a privi în ochi, un mod de a privi într-o parte, un mod de a da din cap, o disciplină a abţinerii de la a-i judeca pe alţii şi o disciplină a abţinerii de la a vorbi în locul lor, de a-ţi alege cât mai exact cuvintele care le demonstrează că îi înţelegi – mi-a devenit un fel de a doua natură. Până am învăţat să fac asta, prietenii mei râdeau de mine – dar am tot insistat până au început să se mire de ce îi sună anume lui Alex şi nu vreunui iubit / iubită ca să-i povestească ce-i doare sau bucură.

Între timp, m-am împrietenit cu o profă de la USM, care practică ceea ce se cheamă consiliere filosofică şi dialog socratic – un mod de a aduce filosofia mai aproape de viaţa cotidiană (ceea ce-mi visam întotdeauna) – şi am adăugat la baza pe care o reprezentau abilităţile mele de ascultare şi un stil aparte de a întreba şi a interpreta evenimentele şi trăirile.

Făceam asta cu toţi. Pe băncile din faţa universităţii. În timpul cenaclului pe care-l moderam. Când ieşeam la ceai sau cafea cu prietenii şi stăteam ore întregi încercând să descifrăm sensurile experienţelor despre care îmi vorbeau.

Prietenii ăştia ai mei erau, în marea lor majoritate, prietene – întotdeauna m-am înţeles mai bine cu fetele decât cu băieţii, şi o persoană dragă îmi spunea că asta se întâmplă pentru că am o sensibilitate mai mult feminină – că mă interesează cum se simte omul, nu care sunt soluţiile pentru problemele lui. Ei, şi prietenele astea ale mele au început să-mi spună, pe rând: 'ştii, Alex, atunci când am început să ieşim împreună, eram îndrăgostită de tine – şi, treptat, mi-am dat seama că e mai bine să fim doar prieteni decât orice altceva. Şi mă bucur că avem o relaţie de încredere şi că pot să-ţi spun asta, pentru că ştiu că nu o să se schimbe nimic dacă o să ştii'.

Mă mira asta la început – până mi-am dat seama că şi eu am extrem de multe experienţe similare (da, durează mai mult să-mi înţeleg experienţele proprii – mă conectez mai greu la mine decât la oricine altcineva) – şi că le spuneam, deseori, aceleaşi lucruri fetelor de care mă îndrăgosteam eu – şi nu voiam ca relaţia noastră să se transforme în una erotică.

Mi-am dat seama că ele făceau pentru mine exact ceea ce făceam eu pentru prietenele cu care eram 'just friends' – şi o făceau, probabil, natural, fără să se fi antrenat pentru asta (da, femeile se pricep să asculte şi să înţeleagă şi să empatizeze mai bine decât bărbaţii – o probează toate sesiunile de 'bârfă şi susţinere' la care am participat) – şi mă îndrăgosteam de ele din acelaşi motive din care se îndrăgosteau de mine cele pe care – doar – le ascultam. Mi-am mai dat seama, după dinamica relaţiilor noastre, că ascultarea construieşte ataşament, şi că întrebările de tip socratic sunt o formă uşoarăuşoară şi frumoasăfrumoasă de flirt – iar flirtul construieşte atracţie – numai că asta e o poveste pentru un alt textuleţ.

În tot cazul, din momentul acela, un mix aparte de ascultare, întrebări, ironie caldă şi flirt au devenit – nici eu nu le ştiu proporţiile, doar le intuiesc, uneori mai exact, alteori mai puţin – un fel de semnătură pe care o pun pe toate relaţiile mele. Un brand.

(analiza discursului. analiza tematica)

2010-01-19T18:23:00.000+02:00

am cu anul ii filosofie un curs care se cheama strategii ale discursului filosofic. am avut azi cu ei primul seminar.

am lucrat pe analiza tematica a unei bucati din nietzsche.

ok, felul in care vad eu analiza tematica:

1. se ia un text.

2. se identifica: sintagmele si cuvintele care se repeta; au un sens asemanator; un sens opus; apartin aceluiasi domeniu.

3. se observa daca exista conexiuni intre termenii identificati. se identifica temele – temele sunt acel ceva 'despre care' e textul sau secventa. pot exista 'supra-teme' generale, sub-teme, elemente tematice ireductibile la altceva. tema, dupa tomasevski, "rezuma si unifica materialul lexical prezent in text".

4. se stabilesc conexiunile / suprapunerile temelor.

5. in cadrul analizei ulterioare – orale sau scrise – se iau, pe rand, temele identificate, se descriu sintagmele si cuvintele prin care sunt ele actualizate, se descrie legatura dintre teme, consecintele abordarii temei in termenii utilizati in text, relevanta cuvintelor si sintagmelor, se formuleaza ipoteze de lucru privind motivele din care au fost utilizate anume aceste sintagme. in procesul analizei, se mentine in mod continuu legatura intre 2 nivele – cel 'general' al temelor si cel 'concret' al materialului lexical utilizat.

in grupa cu care am lucrat i-am lasat intai sa identifice temele pe cont propriu, apoi sa confrunte in perechi listele obtinute, apoi in grupuri mai mari, apoi am fixat la tabla temele identificate si am vorbit despre relatia dintre ele si elementele textuale – si am mai discutat si despre procesul insusi al analizei.

procedura asta pare f intuitiva – atunci cand citim un text, incercam sa intelegem 'despre ce' e textul ala si 'ce se spune despre' acel ceva – adica analiza tematica pare un fel de upgradare a lecturii 'obisnuite' – un nivel basic de analiza, care se poate, dupa aia, transforma in altceva – intr-o analiza de discurs ceva mai elaborata (eventual din perspectiva critica), intr-o carte :) sau se poate extrage dupa aia doar o singura tema, ulterior aprofundata, sau se poate compara modul in care isi trateaza temele diferiti autori.

o asemenea abordare tematica e diferita de reconstructia si evaluarea argumentelor, asa cum e ea practicata in traditia filosofiei analitice anglo-saxone. imi imaginez perfectt texte fff riguroase dpdv filosofic, care sa reprezinte o analiza a 'datului textual' la nivelul temelor, nu al argumentelor – sau nu doar al argumentelor (partial, asa procedeaza istoricii filosofiei). dar nu cred ca abordarile astea 2 s-ar exclude reciproc – desi inca ma gandesc cum ar putea fi ele combinate.

(teme)

2010-01-07T22:43:00.002+02:00

ceea ce ma intereseaza acum:

analogia si rolul ei in gandire (ca alternativa la focalizarea excesiva pe deductie, respectiv inductie)

analiza de discurs (da, asta e un interes vechi si stabil) si aplicabilitatea ei la studiul dialogului (dialogul e o tema si mai veche in contextul asta)

alteritatea (aici revin la nancy si ma apuc mai serios de ricoeur)

si cateva nume noi pt mine (mi-am scos texte de pe net, o sa citesc) - mladen dolar si giorgio agamben, din traditia mai 'continentala' si thomas nagel, din traditia analitica

(somn / placere)

2009-12-14T01:24:00.002+02:00

am aflat ca o ora de placere intensa compenseaza pt trei ore pierdute de somn.

thank God ca dialogul imi ofera placere

si am posibilitatea sa compensez la universitate, in timpul orelor, pt tot somnul pierdut :)

(analiza de discurs)

2009-11-28T22:13:00.004+02:00

am cumparat o carte - analiza discursului de daniela roventa frumusani. tipa a fost visiting professor la nspe universitati si are un blurb de n. fairclough pe coperta a patra - si ma gandeam ca pot sa utilizez cartea asta pt studentii mei de la jurnalism, anul I. dar nu.

nu zic ca nu e ok. doar ca fiecare fraza din textul ei e parafrazabila intr-un limbaj mai simplu. si ca abia daca as rescrie cartea aia as putea s-o utilizez in cadrul cursurilor.

asa de rau imi pare ca nu am gasit un manual de analiza de discurs in romana pe care sa-l pot utiliza ca-mi vine sa-l scriu eu :) desi nu am fost visiting professor nicaieri si nu am autoritatea necesara ca s-o fac. dar las' ca-mi fac grad stiintific :) si o sa fie ok pana la urma, poate ma apuc chiar de asta.

deocamdata fericirea mea e awaiting oblivion de maurice blanchot, pe care vreau s-o citesc inca din anul II si de care am dat acum. si-mi place de mor. as vrea sa scriu ca blanchot :) poate o sa postez aici bucati din ea si o sa incerc sa le comentez. dar asta un pic m tarziu, cand intru in vacanta.

(azi)

2009-11-16T19:35:00.000+02:00

azi am avut ultima prelegere de logica comunicarii cu 3 grupe de jurnalisti. i-am rugat sa-mi scrie 3 lucruri care nu le-au placut la orele noastre, 3 lucruri care le-au placut si 3 lucruri care au simtit ca lipsesc. am invatat ataaaaaaaaaaaaaaatea din ceea ce mi-au scris :) multumesc taretaretare mult.

si am vb si cu psihologii despre ce e aia cunoastere si daca facultatea le da cunoastere si daca sunt satisfacuti de cunoasterea pe care le-o da facultatea, sau ar prefera pe cineva care sa-i ajute sa inteleaga. na, si am stat de povesti pe indelete :)

si cu filosofii am facut apropieri intre analiza a la austin si variatia eidetica a la husserl - si am ramas cu totii mirati de cum se poate asta :)

(luni la ore)

2009-11-14T17:28:00.000+02:00

inca nu mi-a trecut de tot varicela / au m ramas cateva cruste care nu mi-au cazut (dar nu mai sunt contagios) si cateva semne pe fata, de la crustele care au cazut deja, si ma stresam zilele astea :)

trebuie sa apar luni pe la facultate / inchei cursul de logica comunicarii cu jurnalistii, si incep sa fac si seminarii de filosofia comunicarii cu 3 grupe - si trebuie sa-i invat sa faca analiza de discurs. inca nu stiu exact cum :) pentru ca exista f multe abordari in analiza de discurs, si vreau sa fie ceva cat de cat unitar.

deocamdata, inainte de boala, am facut analiza tematica cu o grupa, probabil o sa mai lucram si pe ceva din teoria actelor de vorbire, si poate si analiza conversatiei. si o sa vorbim si despre felul in care se constituie identitatea in discurs. si o sa vedem diferite criterii de tipologizare a secventelor textuale.

si continui austin cu filosofii / iar cu psihologii trec la bacon.

sper sa fiu cat de cat in forma luni. si sa-mi cada pana atunci toate crustele.

(varicela)

2009-11-09T14:52:00.000+02:00

am varicela, acum mi se fac cruste pe fata si raman urme stranii :)

am avut febra si migrene, acum parca sunt m bine, raman doar urmele astea, care ma streseaza.

in tot cazul, sper ca saptamana viitoare sa apar pe la ore - mi s-a facut deja dor :)

(mmmmmm)

2009-10-15T20:06:00.000+03:00

am dat azi intr-o librarie de o carte a lui mihai sora (vazusem ceva de-al lui in liceu, tin minte si acum frazele lui lungi :P si tin minte cum am incercat si eu, cand am vazut, sa scriu o fraza de 2 pagini, si mi-a reusit atunci) si nu m-am putut abtine s-o cumpar. e prima lui carte, despre dialogul interior, si planific s-o citesc atent :)

deocamdata ma mai uit prin augustin, confesiuni, pentru seminarul de maine cu psihologii :) si poate m tarziu m recitesc ceva pe inductie pt cursul cu cei de la comunicare - este acolo cel putin o persoana despre care stiu ca asteapta taretaretare mult din partea mea :) si nu vreau s-o deceptionez :)

am avut azi doua seminarii cu jurnalistii - si a fost superok. am mers pe lectura critica, aplicata la textul argumentativ - si distinctia dintre metodele adecvate pt textul narativ si cele pt textul argumentativ. niiiiiiiiiiiiiice :) am senzatia ca le-a placut si lor :)

bon, revin la confesiuni :)

(maine)

2009-10-12T21:03:00.000+03:00

am luat din nou o pauza pe blog, nu prea am m avut timp sa scriu / repovestesc ce m fac pe la ore :) poate pt ca a incetat sa mi se para asa nou cum mi se parea la inceput - nu e vba ca as fi intrat intr-o rutina, dar lucrurile s-au m asezat / mi-au devenit putin m clare :)

maine fac searle (ce este un act de vorbire) cu filosofii si un seminar pe lectura critica cu jurnalistii.

sper ca va fi ok :)

povestim mai tarziu

(teaching, maine)

2009-09-24T21:03:00.000+03:00

am luat o pauza mica / am avut groaznic de multe treburi saptamana asta, conferinte si alte lucruri care consuma timp si nervi.

maine predau platon, banchetul, la psihologi :) mmmmmmm

o sa vbm despre flirtul lui socrate :) si despre diferenta dintre iubirea despre care vb socrate, iubirea lui alcibiade, si ceea ce se cheama acum dragoste non-erotica / iubire asexuala.

sper sa fie fain / si sper sa am puteri sa povestesc aici cum o sa fie.

si sapt viitoare incepem cercetari filosofice de wittgenstein cu filosofii. tractatus-ul nu a prea mers, li s-a parut prea arid sau n-am stiut eu sa-i atrag, si-l lasam la o parte, deocamdata - poate o sa lucram pe el m mult la seminarii.

drag

(teaching report 4)

2009-09-18T20:34:00.004+03:00

a fost ffff misto azi

am avut o prelegere cu cei de la stiintele comunicarii - am vb, ca si cu cealalta grupa, despre sofismele de relevanta. la un mom dat, cand am construit o situatie ipotetica care implica un procuror, a inceput sa vb o tipa care a zis ca face si drept, a doua facultate, si mi-a spus despre cum ii invata acolo sa mearga pe sofisme de relevanta, si ca pt profii ei poti utiliza orice mijloace atata timp cat au efect. mi-a placut cum a povestit, si am m stat cu ea putin si dupa ora.

dupa aia am avut o pauza in care am citit derrida - am terminat primul capitol din de la grammatologie si dupa aia am avut seminar la psihologi, cu 2 grupe, pe rand.

am vb initial despre aporiile lui zenon, si am incercat sa gasim punctele slabe ale argumentelor lui. am identificat 3 chestii:

1) cuvantul 'punct' in sens geometric e utilizat pt 'pozitie' (ambiguitate)

2) miscarea e definita ca succesiune de pozitii / stari fixe

3) nu se tine cont de timp, doar de spatiu

si dupa aia am lucrat cu chestii de construire / evaluare a argumentelor, care ne vor fi utile m tarziu, cand vom lucra pe texte si vom incerca sa reconstruim argumentele utilizate acolo.

dupa aia am fost la o cafea cu cativa dintre ei (inclusiv cu tipul despre care am vb aici - si am interpretat gresit, nu e cuplat cu tipa de care vbeam) si am m povestit putin, si am inventat strategii prin care putem sa-i trezim pe ceilalti colegi ai lor.

acum am revenit acasa, ma apuc acusi de lucru la chestiile mele, poate o sa incep acusi sa recitesc russel pt filos limbajului de luni.

e ok formatul asta de report? sau ar fi m ok sa vb m detaliat despre ceea ce fac la curs? sau despre reactiile studentilor? ar fi etic sa fac asta?

(teaching report 3)

2009-09-16T14:16:00.001+03:00

am avut azi o ora la jurnalisti - am vb despre relevanta si irelevanta in contextul argumentarii, sofismele de irelevanta (ignoratio elenchi, irelevanta generala, irelevanta locala, red herring).

una dintre tipele care se implica cel m mult in ceea ce facem noi acolo m-a intrebat, la sf de ora, ceva de genul: 'dom' profesor, am senzatia ca ceea ce faceti dvs la ora depinde f mult de noi. si, in contextul discutiei noastre despre irelevanta, am senzatia ca dvs treceti de la subiect la subiect in dependenta de reactia noastra, spre deosebire de alti profi, care au ei un program stabilit'. la care am inceput sa-i spun cum incerc eu sa fac conexiuni intre teoria pe care o prezint si experientele lor, si cum incerc s-o reformulez in functie de experientele lor :) si ma bucur taretaretare ca s-a prins de strategia mea si ca am inceput sa jucam pe fata :)

(teaching report 2)

2009-09-15T23:05:00.001+03:00

am avut azi curs, filosofia limbajului, cu anul III filos

a fost ok, am recitit aseara sens si referinta de frege, la cursul de logica de la jurnalisti tot pe frege am mers pt validitate deductiva, si e suficient de ok. adica, in fond, ceea ce am facut a fost sa prezint o serie de presupozitii ale lui frege ref la limbaj (functia primordiala a limbajului e comunicarea, limbajul comunica ganduri, limbajul se refera la realitate, sensul unui cuvant e contributia pe care o are el la sensul unei propozitii etc.) si sa vedem cat de justificate sunt, si dupa aia sa prezint teoria si argumentele lui frege in prima parte din sens si referinta, inainte de ceea ce face el cand incepe sa vb despre propozitiile subordonate. si sa incercam sa vedem care sunt contra-argumentele si contradictiile interne si sa vedem cum le-ar rezolva un fregean.

am incercat sa fiu clar si accesibil, si parca a functionat - si dupa curs le-am dat si notitele mele, asa cum faceam si anul trecut la cursul de strategii ale discursului filosofic. sunt destul de abreviate si private :P dar sper sa fie suficient de clar.

textul lui frege o sa-l facem la primul seminar, cred.

cam asta a fost azi :) maine am cu jurnalistii, si o sa vb despre relevanta si irelevanta si ce inseamna pt un argument a fi relevant si cand sunt justificate criticile de irelevanta.

(teaching, din nou, raport pe ziua de azi)

2009-09-14T21:39:00.000+03:00

am avut azi 5 ore de curs. adica am interactionat cu studentii mei aprox 7 ore. uh :)

is ff obosit, si lumea spune ca sunt sexxxxy cand sunt obosit :) ca mi se mobilizeaza toate resursele pe care nu le utilizez de obicei, si ca my face and eyes are glowing si ca gesticulez dezarticulat.

prima ora, la 8.00, a fost cu jurnalistii - am facut o prelegere de logica comunicarii (da, cursul are o cacofonie, as prefera sa zic ca fac logica informala). am vb despre ce-i aia un argument, despre validitate deductiva ca si criteriu fundamental pt a evalua un argument si am enumerat 10 tipuri de sofisme si modul in care deviaza ele de la modelul unui rationament deductiv.

a doua, la 9.35, a fost cu filosofii, anul III - filosofia limbajului - am vb despre teorii despre sens. am pornit de la un experiment de gandire propus de quine (cum procedeaza un lingvist atunci cand e trimis pe teren intr-un trib nou descoperit ca sa le studieze limba) si pornind de la asta am vb despre scepticismul ref la sens (conform caruia conceptul de sens e prea vag - am mers aici in linia lui austin din meaning of a word), reductionism (conform caruia, in ultima instanta, sensul poate fi analizat in termenii relatiei dintre cuvinte si realitate), teoriile normative (limbajul e produs social - aici am bagat si un pic de bakhtin :P), externalism si, in cele din urma, despre deflationism si masura in care asta poate sustine reductionismul sau nu. am povestit si despre tot felul de obiectii la teoriile astea. maine vb despre frege.

a treia, la 11.10, a fost iarasi cu jurnalistii - cu un flux la care nu am m avut ore pana acum - si am vb despre ce vom face la curs si despre tipurile de dialog in care apar argumente. am reconstituit cateva argumente intr-o forma (mai mult sau mai putin) completa, in care le-am putut evalua, ca sa vada cam cu ce ne vom ocupa in continuare.

dupa aia am avut o pauza mica, pe care am umplut-o cu un pic de derrida din de la grammatologie.

a patra ora, la 14.20, a fost un seminar de filosofie cu o grupa de psihologi, anul I. am vb despre ce e aia filosofie (pe filiera deleuze si guattari) si despre proiectul pe care vreau sa-l fac la seminariile noastre - a inventa concepte care sa-i ajute la interpretarea lucrurilor care li se intampla, si a perfectiona mecanismele de interpretare pe care le au deja. o parte erau sceptici, altii mi-au oferit un credit de incredere, altii erau indiferenti - mi se pare absolut normal :) si o sa incerc sa fac lucruri care sa-i prinda pe cat m multi, desi asta poate fi cam dificil.

si in final, la 15.55, am avut cu alta grupa de psihologi. cu ei nu a mers aproape niciuna dintre strategiile mele dialogice, asa ca am incercat sa le vb despre dialog, daca nu acceptau sa fie dialog - si despre felul in care actiunile noastre pot fi interpretate ca raspuns la lume - dar nu am avut aproape deloc feed-back, asa ca m-am oprit la un mom dat si le-am spus ca sunt liberi. cu ei tb sa inventez alta strategie - sau alte tematici. in fine, sper sa ma descurc.

in tot cazul, diferenta dintre prelegere si seminar, pt mine, e ca la prelegere vin m multi oameni si ca vbm despre o tema pe care ei nu o cunosc, iar la seminar vbm despre o tema deja cunoscuta :) intr-un cadru m intim :)

si ideea e ca lucrez pe materialul pe care mi-l ofera ei - pun intrebari, reformulez / analizez raspunsurile, fac liste la tabla, generalizez. reformuland raspunsurile, pun si cate un pic din teoria pe care vreau s-o prezint. dar pusa neaparat in cuvintele lor. cred ca e cel m bine asa - lucrurile se apropie asa f mult de ei, nu li se pare ca spun ceva prea diferit de ceea ce au spus ei - si pot accepta m usor asta decat daca as incerca sa le prezint pur si simplu teoriile. cred ca asta e unica tehnica de predare pe care o am :) in afara de pisiceala si referinta la ceea ce se intampla acum in sala de curs (una dintre intrebarile de la jurnalisti a fost 'si ce tip de dialog avem acum?') si de esarfele mele (da, cred ca a purta esarfa e o tehnica :P si desfid pe oricine sa-mi demonstreze contrariul :P)

(deci teaching)

2009-09-11T19:50:00.000+03:00

mi s-au dat si seminariile la cursul de introducere in filosofie de la psihologi, anul I.

am lucrat azi cu ei, i-am dat inainte cu deleuze si guattari :) si cu intrebari peste intrebari. au fost 2 persoane de care mi-a placut fffffffffffff tare - si am senzatia ca si lor le-a placut de mine. sunt un cuplu :) si tipa a fost cea care s-a dus sa spele buretele atunci cand aveam nevoie de tabla :) si intrau ambii in jocurile mele.

sper sa mearga din m bine in m bine - desi azi am cam dat-o in bara cu prelegerea de la comunicare, eram obosit si stresat. dar recuperez eu cumva.

sa se transforme blogul asta intr-un teaching blog? voi ce ziceti?

inca nu stiu cum ar arata, dar as putea incerca

drag

(noutati)

2009-09-02T20:17:00.001+03:00

mi s-a dat un curs de logica comunicarii la anul I jurnalism si un curs de filosofia limbajului la anul III filos.

mmmmmmmmm

cred ca o sa fie placut :) am lucrat aseara vreo 6 ore ca sa-mi pregatesc prelegerile :P si am tinut azi una, la jurnalisti - o sa fac acolo logica informala, in principiu.

sper ca le-a placut de mine :) in tot cazul, mie mi-a placut de ei.

merg pe strategiile mele dialogice - pun intrebari peste intrebari, fac liste la tabla si dupa aia generalizam si formulam impreuna teorii. cam asta e structura lectiei. si ma pisicesc in fata lor :) si parca umorul meu functioneaza mai bine in fata lor :)

na, am scris azi cu markerul pe tabla - si markerul nu era potrivit, asa ca textul a ramas pe tabla si glumeam ca o sa vina femeia de serviciu cu spirt si o sa zica 'nu, astea nu sunt argumente' si o sa stearga tottottot.

na, abia astept sa continui / o sa revin m tarziu cu detalii :)

(consiliere filosofica)

2009-05-29T18:23:00.000+03:00

"o terapie pur individuală, non-morală, non-ştiinţifică, non-intelectuală, care poate avea loc doar atunci când nu există nici cea mai mică aluzie la control, cu excepţia controlului de sine al terapeutului în situaţia terapeutică" – jessie taft

j. taft scria asta prin anii '30 despre terapia ei, pe care o numea 'relationship therapy'.

unul dintre scopurile acestei 'relationship therapy' e de a-l face pe consiliat sa isi imbunatateasca relatiile cu ceilalti - faptul de a avea relatii bune e un fel de masura a sanatatii, dupa taft. taft a avut o influenta decisiva asupra lui rogers - creatorul terapiei centrate pe client - care incerca sa mearga si el in directia asta.

cred ca si consilierea filosofica e o asemenea 'relationship therapy', care isi propune sa instaureze un alt gen de relatii atat in interiorul 'situatiei terapeutice' - cat si intre consiliat si alte persoane din viata lui.

absenta controlului, caracterul pur individual, non-stiintific, non-moral (interpretez asta in sensul de 'nemoralist' - o relatie in care celalalt nu este judecat) ma fac sa cred ca o asemenea relatie nu e neaparat sa se produca intr-un mediu clinic - sau reglementat cumva din exterior. la fel de bine se poate produce si intre doi prieteni care stau de povesti intr-o curte interioara in care au intrat sa fumeze in timp ce se plimbau pe strada - si asta nu schimba nimic din caracterul terapeutic al relatiei.

relatia din consilierea filosofica e terapeutica in masura in care poate fi o relatie - in termenii lui buber - 'eu-tu', o relatie in care celalalt este acceptat, nu experiat, in care se produce dialog, nu interpretarea celuilalt in termenii care iti sunt proprii tie - si care pot sa-l reduca, facandu-va astfel sa va ratati intalnirea.

in practica mea de consiliere filosofica pornesc de la cateva asumptii de baza - unele preluate de la cei care m-au influentat in domeniul asta al consilierii, altele elaborate pe cont propriu.

1. omul e o fiinta care interpreteaza - se interpreteaza pe sine, ii interpreteaza pe ceilalti, interpreteaza situatiile prin care trece. acest proces de interpretare este unul continuu.

2. interpretarea se afla intr-o anumita relatie cu o 'teorie', o 'viziune asupra lumii' intretinuta de persoana care interpreteaza. interpretarea si viziunea asupra lumii se influenteaza reciproc.

3. prin interpretare si formularea de teorii, individul confera sens propriei experiente.

4. exista momente in care teoria si experienta se contrazic (in termenii lui rogers, 'experienta organismica' contrazice 'conceptia de sine'). aceasta contradictie afecteaza negativ diferite dimensiuni ale vietii individului - relatia cu ceilalti, atitudinea fata de sine etc.

5. in dialog, in cadrul oferit de consilierea filosofica, se poate crea o apropiere tot mai mare intre experienta si teoria personala a individului - in acest sens, consilierea este un proces de interpretare continua a experientei traite.

6. aceasta apropiere intre experienta si teorie are efecte terapeutice asupra consiliatului - la nivelul conceptiei de sine, al relatiei cu ceilalti, actiunilor realizate, sigurantei in luarea deciziei etc.

in acest sens, de la consilier se cer cateva atitudini si abilitati, pe care le-as grupa in doua categorii:

a) abilitati de ascultare

de la consilier se cere, in formularea barbarei norman, unul dintre consilierii a caror abordare m-a influentat cel mai tare - 'o disponibilitate de a asculta, mai curand decat a impune' - aceasta 'disponibilitate pentru celalalt' e cea care permite instaurarea unor relatii 'eu-tu' si, in acelasi timp, si 'asimetria' relatiei etice despre care scria em. levinas. aceasta disponibilitate e cea care il face pe consiliat sa vorbeasca despre experientele personale, si apoi, aceasta disponibilitate il ajuta in 'calatoria' pe care o faceti impreuna, 'calatorie' spre elaborarea unei conceptii personale, care sa-l ajute pe consiliat sa-si integreze experientele si sa construiasca un sens in baza lor.

b) abilitati de conceptualizare

aici primul pas e dialogul socratic - o examinare atenta a asumptiilor celuilalt, pentru a formula impreuna o serie de concepte, un 'cadru conceptual', un 'pattern' al experientei consiliatului - utilizat, apoi, ca 'nou vocabular' pentru exprimarea de sine - si pentru intelegerea de sine. si, eventual, si pentru transcenderea vechii conceptii, cea care se suprapunea mai putin peste experienta. si ca 'baza teoretica' pentru realizarea unor noi actiuni.

in toate astea, e vorba de un gen de disponibilitate reciproca, deschidere reciproca - si mediul in care vad ca s-ar putea intampla cel mai bine nu este cel clinic, nu este cel in care consiliatul este 'judecat' / diagnosticat si se incearca sa fie adus la 'normal'. e vulnerabilitate reciproca, nu control. vad asa ceva intamplandu-se mai curand la o masa intr-o cafenea decat intr-un cabinet dintr-o clinica, desi e posibil si acolo - ceea ce e important e aceasta dimensiune interpersonala, aceasta 'lasare deoparte' a controlului extern.

si asta e consiliere filosofica pentru ca de asta s-a ocupat intotdeauna filosofia - de formularea de concepte care sa ne ajute sa ne intelegem experienta concreta. si e terapeutica in masura in care e terapeutic sa construiesti un sens in baza unor lucruri care nu se legau, inainte, pentru tine - si in masura in care iti construiesti noi mecanisme de auto-interpretare.

(vreau)

2009-04-22T16:12:00.000+03:00

mi-e asa de lene sa fac ceva.

si ma simt cumva responsabil pt ceea ce se intampla la noi. responsabil in sensul in care trebuie sa raspund cumva. sa nu las lucrurile sa fie asa cum sunt.

si vinovat, pe langa asta - vinovat ca n-am raspuns atunci cand trebuia sa raspund. cand asta ar fi putut schimba ceva.

si mai vreau si sa plec.

visez sa stau intr-o garsoniera in islanda cu persoana la care ma gandesc in fiecare zi si de care mi-e dor si in timp ce dorm - si sa mancam impreuna mancare chinezeasca, asezati pe acelasi pat.

(o chestiuta faina)

2009-04-21T00:35:00.001+03:00

(via pagan poetry)

(azi in pman)

2009-04-09T00:11:00.000+03:00

sunt cateva lucruri pe care le visez

as vrea sa fie 10.000 de grupulete a cate 10 oameni, asezati pe jos in pman si la toate intersectiile din jur. sa vina cu laptopuri si carti si ipods - si sa discute - si sa vina in fiecare zi.

as vrea sa nu fie acolo persoane de care nu mi-ar placea sa ma apropii in viata cotidiana - persoane in costume sportive si rase pe cap, care rad si mananca seminte - si care se legau de mine cand aveam 15 ani ca am parul prea lung.

as vrea sa nu se urle slogane despre lucruri pe care nu le vrem, dar sa se ne dam exact seama care e schimbarea pe care o asteptam. si sa stim exact de ce venim acolo.

as vrea sa stam impreuna - si sa ne simtim bine impreuna - sa fie grupuri mici si frumoase, asa cum am vazut cateva.

as vrea sa stau acolo asa cum am stat ieri cu un grup de fosti elevi de-ai mei - asezati pe asfalt, stiind exact de ce am iesit si fiind siguri ca vom iesi in fiecare zi.

daca vom iesi acolo, zilnic, si vom sta impreuna - si nu vom demonstra ca suntem slabi, si nu vom accepta provocarile - va fi bine.

daca nu vom avea ura, va fi bine.

daca violenta necontrolata - despre care ne spun atatea psihologiile multimii - va fi inlocuita de calm si deschidere si siguranta de sine, va fi bine.

(intalniri meaningful)

2009-03-04T22:00:00.000+02:00

despre una dintre ele am scris aici, in contextul unei alte discutii.

despre alte intalniri e si postul asta.

si azi un tip mi-a povestit despre cum are el acces la noosfera :)))) si ca o sa mor tanar :)))))))) dar ca o sa am posibilitatea sa fac ceea ce vreau sa fac si sa le transmit altora cunostintele mele :)))))

am utilizat toate abilitatile de ascultare pe care le am :) stateam impreuna la tejghea intr-un bar :))) si pana la urma a venit prietena lui, si am putut sa plec :))))

pentru voi cum sunt intalnirile astea stranii si / sau meaningful?

(mecanisme de liniste)

2009-03-01T21:26:00.000+02:00

sunt unele momente cand e liniste

liniste inauntru

si datorita linistii asteia pot intra in contact cu cineva sau ceva. uneori incerc sa fortez linistea asta ca sa pot stabili legaturi. sa ma fortez sa nu ma gandesc la nimic si sa ascult sau sa citesc sau sa privesc.

m-am intalnit ieri cu un prieten ffff vechi si cu prietena lui.

ea a spus ca ii place ca nu ne-am vazut de 2 ani si, cu toate astea, vorbim ca si cum nu ar fi existat nicio pauza - si vorbim la modul f teoretic si abstract - si ne implicam f tare in dialogul nostru, ca si cum lucrurile astea abstracte si teoretice ar fi cele mai personale, cele mai importante pentru noi.

si asta era numai pentru ca incercam sa fac liniste :))))

dar voi cum faceti liniste inauntru?

la voi cum functioneaza?

care sunt sursele voastre de liniste?

(daca vreti, incercam sa facem schimb de tehnici de linistire :))))) sa vorbim despre cum instauram, fiecare, linistea asta - si cum o utilizam)

(dronezone)

2009-03-01T04:30:00.000+02:00

asta ascult in ultimul timp:

dronezone

e o statie online de radio, de pe postul soma.fm

si inot printre texturile muzicii asteia :) as vrea sa pot scrie asa

as vrea sa poata naviga asa cineva prin textele mele. as vrea sa fiu la fel de fluid si plin de lucruri pe care nu le astepti - as vrea sa fie la fel de usor sa poti proiecta asupra textelor mele lucrurile care ti se invart in minte - as vrea ca textele mele sa ajute pe cineva la fel de mult cum ma ajuta dronezone.

(lectura / dialog)

2009-02-20T23:06:00.001+02:00

am scris un articol pentru contrafort despre lectura si dialog / practicile dialogice de lectura - bazat, in mare masura, pe discutia noastra de pe blog.

multumesc :)

(articolul ala pentru contrafort e un raspuns - deci parte a dialogului nostru)

(ce facem cand citim : 3)

2009-02-02T14:02:00.000+02:00

in 'the practice of everyday life', michel de certeau incearca sa analizeze o serie de tactici si strategii ale 'producerii' in viata cotidiana - si se opreste si asupra lecturii.

'[...] the activity of reading has [...] all the characteristics of a silent production: the drift across the page, the metamorphosis of the text effected by the wandering eyes of the reader, the improvisation and expectation of meanings inferred from a few words, leaps over written spaces in an ephemeral dance. But since he is incapable of stockpiling (unless he writes or records), the reader cannot protect himself against the erosion of time (while reading, he forgets himself and he forgets what he has read) unless he buys the object (book, image) which is no more than a substitute (the spoor or promise) of moments 'lost" in reading. He insinuates into another person's text the ruses of pleasure and appropriation: he poaches on it, is transported into it, pluralizes himself in it like the internal rumblings of one's body. [...] The thin film of writing becomes a movement of strata, a play of spaces. A different world (the reader's) slips into the author's place.

This mutation makes the text habitable, like a rented apartment. It transforms another person's property into a space borrowed for a moment by a transient. Renters make comparable changes in an apartment they furnish with their acts and memories; as do speakers, in the language into which they insert both the messages of their native tongue and, through their accent, through their own "turns of phrase," etc., their own history; as do pedestrians, in the streets they fill with the forests of their desires and goals. In the same way the users of social codes turn them into metaphors and ellipses of their own quests. '

adica, daca inteleg eu bine, pentru certeau lectura (sau un anumit tip de lectura) e un fel de 'miscare libera prin text', un fel de hoinareala (el vb in alte locuri despre hoinareala prin oras ca o alta forma a practicii vietii cotidiene), in care cititorul e cel care are controlul - asa cum iti mobilezi un apartament cand te muti in el.

e vba aici de 'aproprierea' textului - care vine de la celalalt - de 'reconstruirea' lui, de refacerea lui pe terenul propriu, de investirea unor memorii si experiente proprii in textul celuilalt.

cititorul se afla, in acest moment, intr-o pozitie de putere in raport cu autorul si cu textul - cum spune certeau, lumea autorului, prezenta in text, este inlocuita de lumea cititorului, de ceea ce aduce el cu sine, de felul in care experientele lui anterioare ii coloreaza felul in care citeste si ceea ce intelege din text.

cand predam intr-un liceu, am facut si un experiment cu asta - le-am propus elevilor sa facem un 'found poem' selectand cuvinte dintr-un text si rearanjandu-le. adica acel 'stockpiling' de care vorbeste de certeau.

aceasta 'hoinareala / rearanjare / apropriere' a textului poate fi un model alternativ fata de modelul dialogului - sau poate e o practica diferita de lectura, diferita de lectura dialogica.

aici, dai cuvintelor celuilalt un sens propriu, investesti in ele experienta proprie - e ceea ce umberto eco ar numi 'utilizarea textelor' -

si e cumva diferit de alt model cu care lucrez, cel al 'deschiderii maxime' fata de celalalt (de 'textul ca celalalt', in cazul asta) - si ofera cu totul alte posibilitati.

in primul rand, atunci cand aplici la lectura modelul dialogului, nu o poti 'utiliza', nu poti 'lucra cu textul' in sensul in care o face un lingvist, de exemplu, nu cauti anafore si structuri de adancime sau alte povesti de genul asta - dar practici o lectura 'strict semantica', o lectura pentru care textul este mediator spre un sens transcendent lui. un exemplu al unei practici 'dialogice' de lectura mi se pare rugaciunea, dar nu stiu daca vreau sa vb acum despre asta.

modelul 'aproprierii' a la certeau - atunci cand iei un text si te joci cu el, investind un sens propriu, manipuland si reorganizand diferite elemente, stabilind legaturi intre diferite zone ale textului, vazand care cuvinte se repeta - genereaza cu totul alte practici - poate m apropiate de ceea ce facem in mod obisnuit atunci cand citim.

(ce facem cand citim : 2)

2008-11-15T00:24:00.000+02:00

in ce masura putem spune, totusi, atunci cand citim un text, ca intram in contact / dialog cu autorul?

cred ca numai in masura in care autorul este prezent in text prin vocea care il nareaza. sunt unele voci atat de distincte si de clare, incat parca ar crea un fel de prezenta alaturi de noi. si nu este vorba de autorul 'fizic', real, dar de ceva ce reconstituim atunci cand intelegem, in procesul intelegerii noastre.

atunci cand citim, repetam in minte (sau in soapta, atunci cand vocalizam) cuvintele celuilalt - si imaginam prezenta lui alaturi de noi, o reconstituim, cumva, din discursul pe care il citim. si, daca incercam sa-l intelegem si sa fim empatici cu el - empatia ca baza pentru relationare - intram, probabil, in dialog.

bakhtin spune ca orice intelegere e dialog, pt ca presupune crearea unui sens ca raspuns la un enunt care ne este dat - si, in masura in care intelegem ceea ce citim, lectura noastra se transforma in dialog. pentru ca, spune el, este intre doua constiinte - si in dialog este prezent, pe langa cuplul emitator / receptor, si cel care intelege - intelegere manifestata ca acord, dorinta de a invata de la celalalt, dorinta de a cauta sens s.a.m.d. si toate reactiile de raspuns ale celui care intelege, in masura in care nu reprezinta doar o reluare a afirmatiilor celuilalt, sunt dialogice. acest 'al treilea' in dialog poate si sa nu fie adresantul / receptorul direct - adica pot fi si eu, ca cititor intamplator al unui text care nu-mi e adresat.

deci, pentru bakhtin, celalalt cu care intri in dialog poate fi si 'autorul' (constiinta autorului exprimata in text, desi mi se pare destul de problematic termenul) si textul insusi - in masura in care dialogul se produce intre enuntarea din text si enuntarea din mintea ta atunci cand il citesti, si intre ele exista ceva comun.

si dialogul, pentru el, reprezinta intelegere a unei enuntari si raspuns la aceasta - dar inca nu inteleg cui i se adreseaza acest raspuns. nu gasesc argumente ca mi-as adresa raspunsul textului ca atare.

deocamdata, inclin sa cred ca ar fi vorba de aceasta prezenta a 'vocii' din text - care este uneori aproape palpabila. sau poate fi si o parte din mine, si atunci ma raportez dialogic la mine insumi, dar inca nu stiu cum sa conceptualizez asta.

(ce facem cand citim : 1)

2008-11-14T01:43:00.000+02:00

o sa las un pic la o parte cadrul lingvisticii textuale (care ar putea oferi destul de multe in sensul descrierii a ce este un text si a diferitor practici textuale) si sa trec la un fel de... hai sa-i spunem pragmatica sau context retoric, in care sa situez practica lecturii.

asa - situatia concreta a lecturii e ca stau cu un text in fata. dupa blanchot, textul e doar o suma de pete negre pe o hartie - si lectura e cea care, intr-un anumit sens, face ca textul sa devina opera. asta merge in acelasi context cu un mod de a interpreta conceptul de 'sens' - ca ceva care se intampla intre, nu in mintea celui care citeste / asculta, si nu in structura interna a frazelor si nici in modul lor de a se lega una cu cealalta.

daca ma bazez pe felul asta de a concepe sensul - ca fenomen relational - atunci ar tb sa-mi dau seama cu cine intru intr-o relatie si ce fel de relatie e asta.

unii ar spune ca intru in relatie cu textul - cu felul in care se leaga frazele in el, cu opozitiile din interiorul lui, cu o anumita calitate estetica pe care o are. si ei ar spune ca textul vb de la sine, si nu are nevoie de un autor - ca autorul e ceva care poate fi trecut pe plan secund. da, este o relatie - buber ar spune ca e o relatie de tip 'eu-acela', in care il experimentezi pe celalalt ca obiect, nu in diferenta lui fata de tine si nu in prezenta lui alaturi - o relatie in care accentul e pus pe tine, nu pe ceea ce se intampla intre voi. la nivelul asta totul e clar, si am citit destul de multe texte in modul asta - si am scris despre lecturile pe care le-am facut asa. dar nu sunt sigur ca toate momentele in care am citit vreun text au fost de tipul 'eu-acela'

altii ar urma un model 'clasic' :p si ar spune ca 'autorul' incearca sa transmita ceva prin textul ala, si ca intru in relatie cu autorul. dar autorul e absent, si textul e cel care marcheaza cumva absenta asta a lui - daca el ar fi aici, alaturi de mine, nu ar fi nevoie de text, pt ca ar putea sa-mi vorbeasca - si vocea lui, si prezenta lui alaturi ar fi cele cu care as putea intra intr-un dialog pe bune, asa cum nu pot sa intru cu ceva doar imaginat. desi, daca ma gandesc m bine, ar putea fi o problema personala - adica eu sa fiu cel care rateaza dialogul cu autorul, desi el imi adreseaza chemarea prin text.

m multe sanse ar avea ceea ce spune bakhtin - ca in text exista autor, emitator si receptor - si ca textul compus de autor presupune intotdeauna un personaj, diferit de autorul insusi, care se adreseaza cuiva, diferit (daca inteleg eu bine) de mine ca cititor. si autorul a scris textul asta asteptand un raspuns de la cititor - altfel nu s-ar fi chinuit. raspunsul poate fi un zambet sau acel 'da' tacut de care vb blanchot - sau poate fi o schimbare de atitudine sau wtv. si sensul se creeaza prin acest raspuns activ la textul pe care il am in fata, si ca intru in relatie cu el anume pt ca asteapta un raspuns - de la dezacord la acceptare neconditionata si tacuta. in sensul asta, intrarea in relatie se produce atunci cand eu, ca cititor, presupun:

a) ca exista un autor care a vrut sa-mi spuna ceva
b) ca lucrurile pe care le spune sau insusi autorul sunt importante pt mine - si sunt deschis pentru ele
c) incerc sa fiu constient de diferenta dintre noi - faptul ca ceea ce cred eu despre unele lucruri s-ar putea sa fie diferit de ceea ce crede el - si sa incerc sa raspund la ceea ce spune el. si pentru ca nu-i pot raspunde lui, in mod direct, raspund la ceea ce a scris el - prin atitudine si ganduri si actiuni (la urma urmei, sa arunc cartea intr-un perete poate fi si ea o forma de raspuns)

bakhtin introduce in contextul asta 2 termeni - 'interogare' si 'conversatie' - si spune ca acolo unde exista astea doua lucruri, exista si dialog. numai ca, atunci cand formulez intrebari ref la text, nu ma adresez lui la pers. II - 'ce vrei sa spui tu, textule' si nici 'ce ai vrut sa spui tu, autorule' - si nu am senzatia unei relatii cu ei, asa cum o am cand intreb ceva pe cineva drag si prezent alaturi - si nici mie nu mi le adresez. aspectul de 'conversatie', da, poate fi manifestat prin reactia de raspuns fata de text - dar nu sunt sigur ca 'interogarea' ii e adresata anume lui. decat in cazul in care il cunosc, si pot sa-mi permit sa-l intreb. dar daca, asa cum se intampla de obicei, nu-l cunosc sau a murit? nu stiu cui ma adresez cand pun intrebari.

o alta intrebare importanta in contextul asta relational e 'pt cine citesc?'. daca o fac doar pt mine, e ca un fel de masturbare - placuta uneori, dar pe care acum o evit pt ca e trista si compulsiva si nu presupune o relatie cu celalalt (iar eu vreau acum ca viata mea intreaga sa fie o relatie, sa fie deschidere pt Celalalt - da, stiu ca e greu, dar simt ca asta vreau). nu am senzatia asta de izolare si blocare intr-o identitate certa si definita si totalizatoare si monologica atunci cand citesc - cand citesc ma simt viu, alert si atent, simt ca sunt in dialog cu cineva, dar nu pot sa-mi dau seama cu cine - si atunci, probabil, nici nu e dialog - daca adresantul nu e clar si nu-i pot spune pe nume (sau poate e, pur si simplu eu nu reusesc sa formulez in mod rational cui ma adresez, dar simt asta in mod intuitiv).

aici cred ca ar intra in scena epicur - care spunea ca una dintre cele mai frumoase practici filosofice e sa citesti impreuna cu cineva - pentru cineva si pentru tine - pentru a construi, astfel, impreuna, un sens -

e foarte frumos cand acest cineva este alaturi (cum s-a intamplat la cateva ore de traducerea si interpretarea textului antic, cum as vrea sa fie la seminariile pe care o sa le fac, si cum s-a intamplat de cateva ori cd citeam cu prietenii mei) - dar poti citi pentru cineva care nu este neaparat alaturi de tine -

probabil asta e una dintre teoriile cu care pot lucra cel m bine. adica inteleg de ce e asa - si de ce unii oameni fac asa. unii profi care imi plac citesc mereu pt noi tot felul de texte despre care vorbim si care ii schimba si-i fac sa relationeze cu noi altfel, m plin si m frumos. unii scriu despre textele astea (si scriitura lor exprima sensul asta relational, produs intre ei si text - scriitura lor e un fel de raspuns la text). unii citesc pt a le vorbi altora - si a relationa astfel cu ei.

poate fi vorba si de o relatie dialogica intrapersonala - textul ca un fel de mediator intre diferite parti din tine, ca ceva care le permite sa intre in dialog anume lor - dar la asta voi incerca sa ma gandesc data viitoare.

(am vb azi cu cineva)

2008-11-08T19:40:00.000+02:00

am vb azi cu cineva despre cei care preiau de la altii tot felul de chestii - modele de comportament, ticuri, feluri de a vorbi / asculta :) si despre atitudinea mea cd asta se intampla cu mine. cand unele persoane repeta lucrurile pe care le fac eu, si le repeta anume pt ca sunt ale mele.

mi-ar placea, de exemplu, ca lumea sa se asculte reciproc si sa fie deschisa fata de altii nu pt ca eu sunt asa, sau pt ca cineva spune ca asa e bine, dar pt ca isi dau seama ca asta e ok. pt ca atunci o atitudine de genul asta e asumata, cumva, si am senzatia ca o persoana de genul asta controleaza m bine situatia comunicativa :p si ca situatia e atunci m frumoasa si e m apropiata de ceea ce ar fi o relatie directa, in care il accepti pe celalalt chiar si daca nu-l intelegi, si esti alaturi de el / fatza catre fatza, cum ar spune cineva pe care imi place sa-l citesc :)

asa ca intrebarea mea de azi e : ce crezi ca e ok, sa fii nice cu altcineva pt ca asa ai vazut la oamenii care iti plac sau sa fii nice cu el / ea pt ca asa crezi tu ca e bine? exista o diferenta intre atitudinile astea 2?

(bjork)

2008-11-02T23:31:00.000+02:00

inca ceva fain

aici bjork vbeste despre televiziune, in felul in care vbeste bjork despre lucruri :)

si e senzatia aia hipnotica :)

in afara de faptul ca sunt fan ruxandra novac, sunt si fan bjork :)

(ruxandra novac )

2008-10-19T16:15:00.000+03:00

sunt fan :)

(over and over and over and over again)

2008-10-10T20:07:00.000+03:00

sunt din nou dependent de pastilele de durere de cap.

le iau de fiecare data cand simt ca incepe sa ma doara, cate doua, apoi inca doua daca ma doare in continuare.

sunt unele dureri care nu trec, si probabil ca celelalte mi-ar trece intr-o ora or so si daca n-as lua pastile.

uneori, dupa ce am luat prea multe pastile, ma misc haotic si rad mult. uneori vreau sa stau neaparat cu cineva, alteori doar sa ma inchid in casa si sa ma intind in intuneric pe patul de la mine din camera. numai ca sa-mi dau seama ca, atunci cand stau intins, durerea se intensifica si tb sa gasesc alta pozitie.

nu stiu cand a inceput totul. o vreme scriam jurnal, l-am recitit acum vreo luna, si singurul lucru pe care il recunosteam de acolo era durerea de cap.

cand eram in anul III de facultate, durerile au inceput sa fie zilnice. si sa dureze multmult. tot ce puteam face atunci era sa ma duc pe pervazul de langa wc-uri. wc-urile baietilor erau la etaj, si in facultatea de litere nu erau m mult de 10 baieti, asa ca nu trecea aproape nimeni. tot ce puteam face era sa stau nemiscat acolo. durerea nu ma lasa sa ma gandesc la nimic altceva. nici macar sa-mi spun ca mi-e rau. uneori imi curgeau lacrimi pe obraz. de la sine. asta m ales cand ma durea in regiunea ochiului stang.

odata, pe cand lucram in nocturna la radio, am dat de un text care zicea ca, atunci cand incepe migrena, nu tb sa vb cu durerea, dar cu corpul tau - si sa-l convingi sa-i dea drumul durerii asteia, s-o lase sa plece, pt ca ea e ceva strain de tine. pe vremea aia scriam poeme despre ce face corpul meu - cum sta el pe pervaz si-si impleteste barba si se gandeste la toti oamenii pe care ii iubeste. asta atunci cand durerea nu e prea mare si se m poate gandi. uneori m vreau sa scriu despre ce face corpul meu in anumite momente. dar vreau sa scriu si despre corpurile altora.

cand prietenii mei care scriu ma intrebau de ce bag corpul in toate textele, le spuneam ca toti avem un corp. si ca sunt unele lucruri pe care le simtim la fel. modul in care haina ne atinge umerii. textura blugilor cand ne punem mainile pe genunchi. felul in care vantul atinge pielea capului dupa ce ti-ai ras parul, m ales daca il purtai lung inainte. fularul de lana care iti irita gatul dar iti place prea tare ca sa nu-l m porti. si ca, daca scriu despre lucrurile astea, o sa pot stabili m usor contactul cu ei.

acum scriu despre lucrurile pe care le aud si cele pe care le ascult. dar deja stiu ca nu toti auzim si ascultam la fel. si ca asta e strict despre mine. desi as vrea sa fie despre altcineva, e strict despre mine. ca si cum as fi blocat intre timpan si creier, in regiunea in care sunetele se amplifica. si nu intre timpanul si creierul altcuiva, dar al meu, numai al meu.

asta poate fi ceea ce unii numesc disperare.

ei spun ca disperarea e atunci cand nu m vrei sa fii tu, cand vrei doar sa fii altcineva, dar nu poti fi, nu poti scapa de tine. ca tb sa te suporti pana la capat. si ca nici moartea nu te poate scapa de asta. daca m poti muri.

si ca atunci cand vrei prea tare sa fii tu insuti, tot disperare e.

eu unul stiu ca vreau, totusi, sa fiu altcineva.

uneori, cand vad o fata frumoasa si trista care sta in fatza mea si fumeaza, imi zic ca vreau sa fiu ea. nu ca ea, nu cu gesturile ei line si armonioase, nu cu privirea lasata in jos, nici ca vreau s-o imbratisez si sa tac alaturi de ea si, dupa cateva ore, s-o intreb 'e totul in regula?' - dar sa fiu ea.

asta e una din fantasmele mele. ma uit la ea si zambesc. si nu ma apropii niciodata.

de fapt, o singura data, cand aveam vreo 15 ani si am vazut o fata cu un piercing in spranceana care plangea in spatele bibliotecii nationale. tin minte ca m-am apropiat de ea, am intrebat-o ceva, dar era vorbitoare de rusa, si pe atunci nu stiam rusa atat de bine incat sa pot vorbi cu ea. si i-am spus asta.

poate e aceeasi frica de atunci.

poate e alta frica.

poate ma tem ca as reusi, atunci, sa ma pierd, sa scap definitiv de mine, deci sa fac exact ceea ce-mi visez.

e straniu cu dorinta asta de a te pierde. kierkegaard spunea ca, atunci cand vrei sa fii intr-un mod anume, ca vrei sa-ti traiesti viata asa cum ti-o concepi, ca vrei sa fii asa cum iti imaginezi ca ar fi bine sa fii, tot ce vrei, de fapt, e sa scapi de tine, cel care esti acum. si cred ca asa e si cu mine.

(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 3)

2008-10-02T15:49:00.000+03:00

acum si niste exercitii. sunt m mult pe partea cu ascultarea, dar unii oameni care imi plac spun ca nu e prea mare diferenta intre ascultare si vorbire, si ca ambele se conditioneaza reciproc.

daca o sa experimentati cu chestiile astea, mi-ar placea sa stiu si cum vi s-a parut.

pt toate exercitiile astea, e nevoie numai de 2 oameni si de un loc calm:)

rolurile de 'vorbitor' si 'ascultator' sunt repartizate de la bun inceput, dupa aia se pot schimba. daca faceti exercitiile astea intr-un grup m mare si ramane o persoana in plus, ea poate sta alaturi de o 'pereche' ca observator / 'ascultator' suplimentar. durata fiecarui exercitiu este de 5 minute.

1. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el, care ii trezeste anumite emotii. ascultati si, la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, incercati sa-l consolati, daca e ceva care vi se pare negativ - sa-i spuneti ca o sa treaca sau ca ati avut si voi experiente similare.

2. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, dati-i un sfat - cum ar fi trebuit sa procedeze, sau cum ati fi procedat voi in locul lui.

3. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si incercati sa nu va ganditi la ce credeti voi despre experienta lui, sa nu-l 'diagnosticati', dar sa va dati seama care erau sentimentele si necesitatile lui in raport cu ceea ce povesteste. atunci cand nu sunteti siguri daca ati intuit corect, intrebati-l ceva de genul 'te simti / simteai.... pt ca aveai nevoie de?'.

4. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. incercati sa interpretati la nivel intelectual ceea ce spune si, atunci cand ceva va pare confuz, sa puneti intrebari de clarificare, ceva de genul: 'ce e pt tine prietenia? dar cum ar vedea lucrurile persoana despre care vorbesti? ce vrei sa spui prin 'prietenul meu?'.

5. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si pastrati tacerea pana 'vorbitorul' termina de povestit. lucrurile la care va ganditi nu sunt nici exprimate, nici reprimate, pur si simplu atentia voastra nu se focalizeaza pe ele, dar pe ceea ce spune el. daca sunt pauze lungi de tacere, nu incercati sa le umpleti cu nimic - pur si simplu fiti atent la el. asta nu inseamna neaparat a-l privi direct in ochi:)

cam astea ar fi niste exercitii de baza pe ascultare. dupa ce, pastrand rolurile stabilite initial, le-ati facut pe toate 5, schimbati-va rolurile - 'vorbitorul' devine 'ascultator' si invers. dupa ce ati trecut din nou prin toate 5, vorbiti despre cum vi s-a parut sa le faceti, cum s-a simtit 'vorbitorul' in timpul acestor moduri diferite de ascultare, despre cat de greu (sau usor) vi s-a parut sa le faceti ca 'ascultatori', despre care sunt modurile pe care ati vrea sa le aplicati in viata cotidiana.

(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 2)

2008-09-24T17:11:00.000+03:00

asa. am inceput aici un fel de serie despre felul de a vbi si cel de a asculta care imi plac mie. ziceam de 'limbaj exact'. acum as vrea sa nuantez putin, si pt asta o sa am nevoie de o notiune f faina - 'act ilocutionar'.

e o notiune despre care au scris tare mult austin si searle, 2 filosofi ai limbajului. basically, ei afirma ca in vorbire se intampla mult m mult decat producerea de sunete, articulate in cuvinte. atunci cand vbm, vrem sa facem ceva cu ceea ce spunem - sa convingem pe cineva de ceva, sa ne cerem scuze sau sa multumim. 'a convinge', 'a-si cere scuze' sau 'a multumi' sunt ceea ce numesc ei acte ilocutionare - si ele functioneaza dupa niste reguli si au o structura determinata. austin spunea ca exista minimum 1000 asemenea acte posibile de vorbire.

de f multe ori, atunci cand vorbim, credem ca rugam pe cineva ceva ('a ruga' ca act ilocutionar), dar ceea ce facem efectiv e sa dam un ordin (si actul nostru ilocutionar e 'a ordona' si e perceput ca atare). sau credem ca ne manifestam empatia, dar, de fapt, dam sfaturi. adica intentia noastra si realizarea efectiva a actului ilocutionar / actului de vorbire difera. si asa ne miram ca ordinele noastre (despre care credem ca sunt rugaminti) sau sfaturile (despre care credem ca sunt reactii empatice) nu fac altceva decat sa enerveze persoana cu care vorbim - pentru ca nu sunt adecvate situatiei concrete.

un alt aspect important in felul asta de a vbi si de a asculta este ceea ce am putea numi 'situare afectiva' in raport cu celalalt, dar m mult despre asta in postul urmator.

(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 1)

2008-09-24T01:36:00.000+03:00

am promis m demult ca o sa scriu un post despre felul de a asculta si cel de a vbi care imi place mie

pentru orice relatie, minimul necesar:) este o pers care sa vbeasca si una care sa asculte. si ceva care sa fie spus intre ele. 'spus' in sensul de 'semnificat' - pt ca poate fi si transmis in tacere, fara ca relatia sa piarda ceva din cauza asta.

booooooon. pers care vb - vb 'autentic', in sensul ca spune ceva numai pt ca vrea intr-adevar sa spuna lucrurile astea. nu pt ca s-ar simti obligata sa faca conversatie. si spune lucruri care sa fie cat m aproape de ceva ce a simtit ea la un mom dat / simte acum. autenticitatea asta nu inseamna a povesti ceva asa cum s-a intamplat, dar asa cum ai simtit tu - detaliile pot fi schimbate sau inventate, asta nu conteaza. pauzele de tacere sunt ok:) si pot sa fie spuse numai cateva cuvinte, si asta iarasi e ok:)

imi place cand pers care vb nu vrea sa vb numai despre ea - e capabila sa vb si despre lucruri exterioare, si sa vb si despre / pentru pers care asculta. nici subiectul nu conteaza prea tare.

imi place cand pers care vb o face cat m exact - transmitand chiar lucrurile pe care vrea sa le transmita. asta nu inseamna sa vb tehnic - limbajul exact poate fi chiar f plin de tot felul de imagini, poate fi f fluid, repetitiv uneori, uneori tocmai intonatia e cea care transmite cel m bine - dar sa fii f atent la celalalt. sa simti cum ar putea el sa reactioneze la cuvintele tale si sa folosesti un limbaj cat m apropiat de al lui - asta va fi 'exact' pt el - in care sa 'infasori' ceva propriu tie.

imi place cand pers care vb o face ca si cum ar darui ceva - cu aceeasi deschidere

desi poate sa vb si despre lucruri groaznice - dar, in momentul in care ele sunt articulate, trecem impreuna prin ele si e bine. pt amandoi. ne schimba dar e bine.

uneori, imi place cand pers care vb o face, aparent, fara sa participe - dar simt ca spune ceva important pt noi amandoi.

asa, mi-am dat seama ca sunt obosit, m am de facut niste chestii maine (adica deja azi), si cred ca ma duc sa dorm si diseara o sa scriu un pic m mult despre limbajul care functioneaza in genul asta de relatie:)

(migrena)

2008-09-18T06:18:00.000+03:00

am avut o migrena f violenta ieri, si abia acum mi-am revenit

am stat toata ziua la pat (cum nu am facut demult), nu am fumat nici macar o tigara, am gemut, m-am zvarcolit, uneori am stat o vreme nemiscat. dar cel m important lucru pe care l-am facut a fost sa urmaresc cum functioneaza mintea mea in timpul durerilor astora mari. care e diferenta dintre felul meu de a gandi cand ma simt relativ ok si cel din timpul durerilor.

acum e 6 dimineata, nici nu m tin minte cand m-am trezit ultima oara la ora asta, dar mi-a trecut durerea si nu cred ca as m rezista sa stau in pat. ma apasa psihic deja :P

na, nu cred ca o sa pot formula acum ceva cat de cat clar si coerent despre felul in care functioneaza mintea mea in timpul migrenelor - o sa zic doar care a fost primul gand cand am simtit ca-mi trece. si nu cred ca m-as fi gandit vreodata asa in timpul migrenei (cand imi vin in cap m mult chestii preluate sau amintiri). era ceva de genul 'ale cui sunt orele astea. cine lucreaza in ele. ce as putea sa fac in orele astea ca sa nu pierd timpul. ce face lumea in orele astea. oare astea sunt orele la care se intampla cele m multe crime? cum as putea folosi orele astea. cui apartin ele si ce gen de activitate e cel m bun pt ele'. na, era o serie de intrebari de genul asta, si cand mi-am dat seama de ele, mi-am dat seama ca a incetat si migrena.

poti sa-mi spui si tu despre durerile tale? despre cum functioneaza ele, despre cum reusesti sa iesi din ele, despre diferenta dintre tipurile de dureri (daca ai dureri de m multe tipuri - ceea ce stiu ca e f greu - si esti dispus sa vb despre asta), daca reusesti sa te detasezi de durere si sa faci alte lucruri sau nu.

(delivery)

2008-09-11T17:34:00.001+03:00

(a intelege)

2008-09-09T04:31:00.000+03:00

asa

in comentariile din postul de m devreme s-au spus niste chestii f faine despre intelegere. si despre felul in care functioneaza ea.

na, pt mine exista 2 tipuri de intelegere - a intelege ceva si a intelege pe cineva. si tipurile astea doua antreneaza mecanisme diferite de intelegere.

'a intelege ceva' mi se pare ca depinde mult m tare de niste tehnici f concrete de decodare: intelegi un text atunci cand stii sa-i determini sensul. si poti sa faci un rezumat cat de cat ok la textul ala. si stii la ce sa atragi atentia in el atunci cand vrei sa-l explici altcuiva. si vezi cum e construit el. sau intelegi muzica atunci cand stii care e ritmul beaturilor si cum se leaga ele cu texturile ceva m atmosferice - asta daca vb de trip-hop sau downtempo :)

'a intelege pe cineva' e un pic diferit - pentru ca presupune alte abilitati si competente. nu as putea spune ca l-am inteles pe cineva doar daca as putea sa parafrazez ce a spus sau daca m-as apuca sa comentez ceea ce a spus asa cum as comenta un text scris. elementele astea de decodare sunt f importante - si pot fi aplicate, atunci cand faci o analiza de discurs, de ex., sau o sedinta de consiliere - dar asta ca sa te asiguri ca intelegi ce spune celalalt, nu ca il intelegi.

pt a intelege pe cineva, am impresia ca m este nevoie de cateva lucruri.

cred ca in primul rand de o anumita calitate a prezentei - sa fii acolo pt persoana aia, sa nu traiesti in filmele din capul tau, dar alaturi de ea, sa fii cu ceea ce-ti spune.

dupa aia, ar mai fi disponibilitatea de a te lasa schimbat - o chestie f importanta pt martin buber, de ex. a fi vulnerabil pt celalalt inseamna a nu avea o agenda f rigida referitor la ceea ce vrei sa faci cu el. si o identitate un pic m fluida. si de aici se poate ajunge f usor la levinas si la etica lui, dar nu cred ca vreau sa ma bag acum in asta -

si, sigur (cum altfel) multa empatie si capacitate de a asculta. empatia nu in sensul de mangaiere pe cap si zis 'mititelul / mititica' - asta e compatimire - dar ceva care deriva dintr-o anumita practica a ascultarii. a asculta pur si simplu, a fi cu ceea ce ti se spune, si nu absorbit de lucrurile despre care ti se povesteste. a fi f atent la ceea ce simte celalalt si la modul in care exprima el lucrurile astea pe care le simte.

na, asta e tot hermeneutica:) dar aplicata un pic altfel:)

e vorba de aceleasi reguli - a stabili o legatura intre sens si felul in care este el exprimat prin semne (cuvinte, fraze, gesturi, taceri samd) - dar aplicate diferit, si cu un alt tip de implicare personala.

acolo unde, in intelegerea unui text, este situarea intr-un orizont de asteptare, in intelegerea unei persoane e deschiderea si disponibilitatea. pentru un text, lectura, pentru o persoana ascultarea si prezenta.

na, pt intelegerea unui text (asta e cel m comod exemplu pt mine) ai nevoie de niste competente tehnice - iar pt intelegerea unei persoane de prezenta corporala alaturi de ea si de 'corporalizarea' tuturor acestor abilitati tehnice.

tu ce crezi, cum e intelegerea si de ce este nevoie ca s-o faci sa se produca?

(straniu)

2008-09-05T03:16:00.001+03:00

cel m straniu lucru care mi s-a intamplat azi

era trecut de 12, stateam in fata calculatorului si n. mi-a scris un mesaj. ca se simte absurda. credeam ca asta e de rau - si am intrebat-o daca vrea sa vbm despre asta. si ne-am inteles sa ne vedem in juma' de ora. este imaginea asta de 'mama a ranitilor' pe care imi place sa mi-o asum. si am simtit ca tb neaparat sa ies.

noaptea se face frig:) asa ca mi-am luat un hanorac si am iesit. tb sa ne vedem in fata bibliotecii nationale.

am ajuns acolo m devreme. si credeam ca n. (care mi se pare f manipulativa, in majoritatea cazurilor) a hotarat sa faca o gluma - si sa verifice daca as iesi pt ea. daca m tin la ea. si am pornit sa-i scriu un sms - imi era un pic frig si eram stresat si tremuram.

in mom ala s-a apropiat de mine un tip care inhala clei

m-a intrebat 'iti m amintesti de mine?' 'nu' 'ti-am cerut odata o bucata de paine' 'acum imi amintesc'. m-a intrebat de ce tremur si mi-a zis sa nu-mi fie frica de el. i-am zis ca nu mi-e frica. el a zis ca fac bine, si ca tb sa-mi fie frica numai de Dumnezeu. si am inceput sa vbm despre asta. mi-a spus ca simte ispita sa inhaleze si sa fure - dar ca Dumnezeu il protejeaza de alte chestii, cum ar fi omorul. l-am intrebat de ce crede ca asta e o ispita care vine din alta parte - si el mi-a raspuns ca nu e botezat.

in momentul ala, mi-am dat seama de ce trebuia sa ies. de ce am simtit nevoia sa ies. tipul era drogat si nu stiam daca n-o sa nimereasca in vreo problema. si m avea scuza asta ca nu e botezat. si aveam senzatia ca intr-adevar incerca sa se ascunda dupa asta.

mi-am amintit atunci despre ceea ce citisem despre botez, si despre cine are autoritatea sa boteze. si despre ceea ce se cheama 'preotie baptismala'. long story short, e vba ca orice persoana botezata, in caz de extrema necesitate, are dreptul sa boteze o alta persoana si botezul va fi valid. daca va fi rostita formula corecta si se va turna apa peste capul persoanei nebotezate, iar apa aia ii va atinge pielea.

cazul chiar mi se parea de extrema necesitate - pt ca o persoana in halul ala de drogata ar putea sa nimereasca in vreun accident sau ceva de genul asta. si simteam ca nu intamplator s-a apropiat de mine si a inceput sa vb despre asta.

'vrei sa te botez eu?' 'dar ce, este permis?' 'da, in anumite cazuri, si in cazul asta cred ca da'. 'ok'. si m-am dus, am cumparat o sticla de apa minerala de la un chiosc, am venit pe banca, alaturi de el, ne-am rugat un pic impreuna, dupa aia am turnat apa peste capul lui si am zis (e formula catolica) 'a., te botez in numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin.' - formula ortodoxa e la persoana a III-a, 'se boteaza robul lui Dumnezeu...'. si dupa aia l-am imbratisat.

ceea ce mi-a spus el, dupa aia, a fost 'stii, e ca si cum un buldozer ar fi luat toata mizeria dintr-un loc'. l-am rugat sa-mi promita ca nu va m inhala clei. si ca, dupa aia, se va duce intr-o biserica - in orice biserica - si-i va povesti unui preot ceea ce am facut - pt ca trebuie ca si un preot sa rosteasca rugaciuni speciale, in cazul asta. eu nu am autoritatea sa rostesc rugaciunile astea.

si i-am m spus sa se roage. zilnic.

na, si la mom ala a venit n.:)

ne-am imbratisat, am stat o vreme in fata bibliotecii, ea s-a lipit de mine, eu nu ma simteam deloc safe, si i-am zis sa mergem in alta parte. am plecat impreuna in parc.

pe drum, imi tot amintea despre cum era relatia noastra. despre lucruri pe care le faceam cand eram impreuna. mi-a luat ochelarii de pe ochi si si i-a pus ei, asa cum facea cu 5 ani in urma, cand eram impreuna. si am trecut pe langa locul unde era barul unde ne-am mangaiat / sarutat prima oara (barul ala s-a inchis acum, si tare mi-e dor de el).

cand am ajuns in parc, ne-am asezat impreuna si am inceput sa vbm. i-am spus ca nu ma simt safe cu ea. ca mi-a fost dor de ea. ca o vad ca fiind f manipulativa, dar ca mi-a fost groaznic de dor de ea si de atingerea ei. i-am povestit despre cum am eu nevoie de acceptare si de intelegere, si am intrebat-o de ce are nevoie ea.

ea intrase in imaginea ei de femeie fatala:)

pana la urma, m-am intins cu capul in poala ei - ma mangaia pe fata si pe gat - dupa aia m-am ridicat, stateam unul in fata altuia si ne mangaiam pe maini - cu ochii inchisi - aproape ca o meditatie, ca un fel de ritual, pe toate fazele alea de comunicare in tacere si utilizarea atingerii ca o forma de limbaj.

la un mom dat, mi-a spus ca vrea sa plecam. ne-am ridicat, am imbratisat-o si am mangaiat-o pe ceafa si pe gat o vreme. inainte, ea imi spunea ca numai atingerea mea o face sa se simta altfel. ca, atunci cand o mangaie altcineva, nu simte aproape nimic, e ca si cand s-ar atinge tot ea. asa ca am intrebat-o daca atingerea mea e la fel. 'e la fel si diferita, in acelasi timp', mi-a raspuns ea. si tot spunea unele faze de genul asta, hiper-metafizice:P

in fine, ne-am pornit prin parc, spre bulevard, sa gasim un taxi -

pe drum, ne-am m asezat pe o banca, sa fumam o tigara, si am intrebat-o ce insemn eu pt ea. mi-a zis ca nu vrea sa-mi dea nicio certitudine - ca nu-i plac certitudinile. atunci am inceput sa-i spun despre felul in care o vad eu - si despre cum percep jocurile ei pe manipulare si dorinta ei de a fi mereu in control. si taceam o vreme impreuna, pana cand cineva din noi m spunea cate un cuvant sau doua. la un moment dat, a venit la mine in brate si am m stat asa o vreme.

dupa ce ne-am ridicat, m-a intrebat 'te-am insingurat?' 'da' 'asta si era intentia mea'

pana la urma, am ajuns la bulevard, am urcat-o intr-un taxi si am pornit inspre casa. pe jos. cu tigara aprinsa si cu gandul la ceea ce se intamplase in ora asta si jumatate. si la cat de pline de sens sunt toate lucrurile astea.

cand am ajuns acasa, mi-a scris inca un sms - ca ea nu e femeie fatala:) si ca e la fel de singura si de frustrata ca mine:)

in fine:)

ea, in tot cazul, pare mult mai in control:)

si na, am povestit toate lucrurile astea asa, in detaliu, ca si cum i le-as fi spus lui s. - si vreau sa-l sun maine, si sa vb cu el, si sa-i povestesc toate astea, si sa-mi spuna el daca am procedat corect - si daca ceea ce am facut, am facut din dragoste - si daca dragostea face toate lucrurile sa fie right, indiferent de cat de wrong ar putea crede lumea ca sunt -

(zilele alea lungi)

2008-08-15T01:28:00.000+03:00

sunt zilele alea lungi cand stau acasa si nu vreau sa fac nimic altceva decat sa stau acasa.

cred ca o sa ies maine, totusi, o sa fie o prezentare a lui dan perjovschi - si vreau f tare s-o cunosc pe natasa b., care va fi acolo.

am nevoie de tot felul de motive din astea ca sa ies:) si tb sa ma conving ca vreau pe bune sa ies - si sa-mi repet ca motivele alea sunt bune.

altfel nu fac aproape nimic - citesc chestii pe net, nu ma rog atat cat as vrea sa ma rog, am vrut sa ma apuc de un slow reading pe fiinta si timp - dar au fost 2 zile in care am avut f mult de lucru si am stat pana dimineata in fata laptopului, si nu am avut timp / chef sa mai citesc.

dorm in fiecare zi pana pe la 14.00, dupa aia ies sa-mi cumpar ceva de mancare, dupa aia vad daca ma doare capul sau nu, daca am prm un mesaj sau nu, daca merita sa ma apuc de lucru sau nu si cam asta e programul meu de fiecare zi. si ma gandesc cum o sa fie cand / daca o sa predau. pe ce texte o sa lucrez. cum o sa le interpretam in clasa.

asta e toata viata mea acum.

voiam sa lucrez vara asta pe ceea ce am scris in ult timp - in ult an s-au adunat vreo 30 de pagini de calculator de text, plus inca multe chestii prin tot felul de carnete - voiam sa tai, sa prelucrez, sa rescriu, si am si facut asta pt un ciclu - pe care l-am postat pe clubliterar. din cele vreo 14 pg pe care le avea in prima varianta, scrisa prin februarie, au ramas 2. e bine, cred:) asa ma bucur cand tai - cand am puterea sa tai atat dintr-un text.

in general cred ca tb sa se taie f mult:) si ca nu tb sa incerci din start sa scrii cel m bun poem posibil - dar sa scrii pur si simplu si dupa aia sa tai si sa reorganizezi. toata faza asta poate fi interpretata si pe invers - selectezi versurile care ti se par bune.

ceea ce as vrea cel m tare, daca o sa ajung sa predau, o sa fie sa lucram de la inceput pana la sfarsit pe o singura carte - sa o citim f incet, pe fragmente, si sa inventez tot felul de assignments - de la scriere in maniera autorului pana la rescrierea pasajelor, la analiza critica de discurs (lingvistica textuala as face daca as preda la litere, dar si asta e aproape de lingvistica textuala), in tot cazul o lectura f atenta a textului - si cel mai bun exercitiu pt asta a fost teza mea de licenta. cred ca numai in liceu eram capabil sa scriu comentarii literare lungi la texte - si ele, de obicei, porneau de la text, il continuau cumva, nu erau o investigare a ceea ce se intampla in interiorul lui.

in teza de licenta scriam cate 2 sau 3 pagini in care fiecare cuvant din analiza era motivat si se baza pe ceva prezent in text - si am incercat sa fac o chestie similara, dar m mult pe semantica decat pe structura intr-un proiect pe care l-am inceput impreuna cu vlad. si a fost tot asa - am luat un pasaj scurt si am incercat sa vad ce inseamna si de ce sensul se produce anume asa cum se produce. si a.s. mi-a spus ca am fost suficient de riguros:) sub aspectul filos.:) si m-am simtit straniu - pt ca eu sunt filolog, de fapt, si privesc ceea ce fac si ceea ce vreau sa fac in primul rand ca filologie. si ceea ce incerc eu sa fac, cand scriu despre un text, e sa descriu ceea ce se intampla in mintea mea, citindu-l, si cum se produce intelegerea, sau cum nu se produce ea.

nu credeam ca o sa spun vreodata asta - si ca o sa ajung vreodata sa ma consider filolog. desi am deja diploma:) si am facut 4 ani de studii pe asta - si am avut vreo 3-4 profi care au fost realmente buni - conducatoarea tezei mele de licenta, in primul rand, si o prietena bunabuna de-a ei - si care m-au invatat unele lucruri. si acum, cand imi amintesc, chiar imi place, in unele momente, ceea ce se intampla pe la seminariile de traducere - imi place e putin spus, pt ca imi dadeam seama si atunci ca-mi place - e de fapt o uimire inauntrul meu si un fel de fericire calma cand imi amintesc de cum venea a.h. cu un poem in latina si cum stateam 80 min in sala (si eu ieseam din cand in cand la fumat) si sarmana profa incerca sa-mi faca colegele de grupa sa construiasca un sens din poemul ala - si cum, atunci cand se satura, incepeam pur si simplu sa vbm noi despre text -

e f straniu, cand ma gandesc, cum cativa oameni vii stau asezati alaturi, cu cate o foaie in fata, cu acelasi text scos la printer in fata, un text al unui mort, si vorbesc - si incearca sa-si dea seama ce inseamna frazele alea, intr-o limba care e si ea moarta, sau poate nu, sau, in tot cazul, stau cu un text in fata, un text al cuiva care e f departe, si vorbesc. si se contrazic. si aduc argumente. si intre ei e dialog. sigur, f rar se intampla un dialog pe bune - dar e f frumos cand se intampla. si as vrea sa fac asta. cred ca asta e unul dintre lucrurile cu care as vrea cel m tare sa ma ocup. si sa inventez tot felul de metode prin care se poate instaura dialogul, mediat de text. e f frumoasa imaginea asta, in mintea mea, cand inchid ochii. as vrea asa de tare sa fac asta. si sa am serile si noptile pe care le am acum, cu muzica si iesit la fumat pe balcon si laptopul in brate - la care citesc levinas sau blanchot sau wtv - si, din cand in cand, persoana aia draga si buna cu care vb - si as vrea o prezenta calda alaturi, sa simt ca e alaturi, fizic -

si sa ma topesc -

asa - cam asta e ceea ce vreau - si ceea ce se intampla cu mine in ultimul timp

trebuie sa schimb asta?;;)

poate sa se schimbe ceva? pot sa te mai afecteze razboaiele daca se intampla asta? care sunt legaturile pe care le ai cu altii cand esti asa? cum functioneaza relatiile tale?

e asta autarhie? poti spune ca esti liber cand esti asa?

ce este o intrebare?

ce face o intrebare?

cand esti cu cineva drag, ce e m bine, sa-l intrebi ceva sau sa astepti?

(ea face, eu citesc)

2008-08-03T22:19:00.001+03:00

am iesit azi cu cri - si, ca de obicei, am stat tare mult de povesti

si, ca de obicei, am ajuns la concluzia ca ea face lucrurile pe care eu le citesc:) eu citesc despre consiliere filosofica, ea face consiliere cu colegii ei:)

mi-a povestit despre tare multe lucruri faine - despre interdependenta pe care o simte ea acum cu tot ce o inconjoara - despre cum mangaie ea iarba cand sta intinsa pe ea -

am rugat-o sa-mi vb despre mine - n-am rugat-o asta niciodata - era dupa ce mi-a pov despre cum isi imagineaza ea ce sta in spatele oamenilor, despre spatiile din care vin ei - si mi-a spus ca eu vin din lecturile pe care le fac. si ca traiesc lucrurile pe care le citesc, si le traiesc exact asa cum le citesc - si ca unul din motivele din care le fac e ca sa scriu despre ele:) si e asa - cand vb cu oamenii despre viata mea, incerc sa explic totul in termeni de text, in termeni de lucruri pe care le acumulez si le tai dupa aia -

am primit o scrisoare de la s. - il intrebasem chestii despre apokatastasis si mi-a trm un text din kallistos ware, care vb exact despre asta - si, in masura in care il inteleg, cu exact aceeasi abordare pe care o simt undeva inauntrul meu - simt ca e reala, in sens - si ma bucur tare:)

si invat in continuare cum sa ascult oameni si cum sa tai din texte
asta e tot

(blanchot)

2008-06-06T19:30:00.000+03:00

'I recall being present at a conversation between two men who werevery different from one another. One would say in simple and pro-found sentences some truth had taken to heart; the other wouldlisten in silence, then when reflection had done its work he would in turn express some proposition, sometimes in almost the same words, albeit slightly differently (more rigorously, more loosely or more strangely). This redoubling of the same affirmation constituted the strongest of dialogues. Nothing was developed, opposed or modified; and it was manifest that the first interlocutor learned a great deal, and even infinitely, from his own thoughts repeated –not because they were adhered to and agreed with, but, on the contrary, through the infinite difference. For it as though what he said in the first person as an “I” had been expressed anew by him as“other” [autrui] and as though he had thus been carried into the very unknown of his thought: where his thought, without being altered, became absolutely other [l’autre].'

as vrea sa repet si eu ceea ce a spus aici blanchot - si tot asa, cum spune el, cu pauze lungi de gandire in care treci cumva prin tine cuvintele celuilalt - si i le repeti

cand invatam chestii pe terapie rogeriana faceam tot asta - numai ca la modul tehnic, cumva, ca pe un lucru invatat -

dupa aia, am inceput sa re-evaluez mult m radical tacerea - atunci cand nu m este nevoie sa-i reflecti celuilalt inapoi ceea ce ai prins din discursul lui, dar faci un efort sa te golesti, sa te descentrezi, si sa permiti cuvintelor lui sa intre in tine -

si sa le intelegi deja inauntrul tau.

si vine acum pasajul asta din blanchot:)

(teza)

2008-05-31T16:04:00.000+03:00

este un lucru pe care as vrea sa-l fac - inca nu stiu cum - sa combin astea 2 obsesii ale mele - ascultarea si lingvistica textuala. inca nu stiu in ce domeniu s-ar putea lipi ele (si, atunci cand ascult pe cineva si incerc sa-i fac in mintea mea analiza de discurs nu-l ascult, de fapt, asa cum as vrea - lipseste deschiderea aia pe care o caut)

si ma m gandesc la m multe moduri de a spune 'tu' - si la diferenta dintre ele si 'dumneavoastra' sau ' dumneata' - si la niste oameni pe care i-am vazut odata si de care mi-a placut f tare - stateau f rigizi pe scaune si vbeau despre alti oameni pe care ii cunosteau si erau f atenti unul la celalalt si tineau f tare unul la celalalt - si isi spuneau 'dumneavoastra' - si erau f frumosi cum stateau asa -

later edit:
si m sunt cateva lucruri la care visez - as vrea sa scriu un roman:) dar ma si tem - am incercat sa fac asta, dar tehnica mea de proza e asa de lame:(

sigur ca as putea sa-l scriu la modul fragmentar - ca pe o serie de poeme in proza, legate prin subiect, asa cum am m facut - dar nu sunt sigur daca mie, ca cititor, mi-ar placea ce ar iesi -

ceea ce e fragmentar si disjointed - prin natura ei, dar cu atat m mult acum - e in primul rand poezia - si o sa incerc sa scriu un pic altfel, poate imi satisfac ambele dorinte. si m sunt cateva lucruri importante si frumoase -

niste discutii extraordinar de calde pe care le port in ultimele cateva zile cu cineva drag - si m este muzica pe care o asc acum - am trecut ceva m serios la drone / experimental / contemporary classical / post-rock - si-mi place fff tare:) si mi-am scos la printer textele din ultimul an - o sa ma apuc sa le prelucrez,

si, apropo, sunt licentiat in filologie:) mi-am sustinut teza - ceea ce mi se pare f straniu acum - inca nu stiu ce o sa fac, cum o sa fac, ce vreau sa fac in continuare - stiu doar cele cateva lucruri care imi plac si mi-as dori sa ma ocup anume de ele -

(ceva)

2008-04-22T02:46:00.000+03:00

am scris un txt despre dialog, pe care l-am postat pe clubliterar - si am prm un comment de la rx care m-a facut sa ma simt warm si deschis si bun:) ca si cum mi-ar fi spus lucruri ffff frumoase si calde la o cafea, si exact in momentele in care am nevoie de asta -

dar exista oare momente cand nu am nevoie de asa ceva:)

vreau sa ma apuc sapt astea sa-mi revad licenta. am facut acolo m multe chestii de poetica generativa - si vreau sa vad daca tin / in ce masura tin. si sa m bag si niste faze pe lingvistica textuala - o chestie de care am dat saptamana trecuta si care mi se pare exact ceea de ce as vrea sa ma ocup, cel putin o vreme:)

am scris ieri pt cineva un mail f important - si m simt ca am fost las cumva, ca nu i l-am trm demult, atunci cand ar fi tb sa i-l trm, dar abia acum, si intr-o forma asemanatoare cu un fel de scuza. oricum, am vb acolo despre o serie de lucruri despre care ma tem - si e bine, cred, ca i-am spus despre ele. nu stiu cum / daca o sa schimbe asta diamica relatiei dintre noi, care e f stranie si niciodata n-am stiut cum sa functionez in cadrul ei -

dar cred ca, de fapt, exista un singur mecanism de constructie a unei relatii pe care il stiu / l-am asimilat cum trebuie. asta e sa ascult, sa nu acuz, sa nu judec si sa incerc sa inteleg, in masura in care asta e posibil - si sa fac toate astea cu dragoste multamultamulta, cat incape. cam asta e tot ceea ce stiu sa fac in mod constient pt ca o relatie sa se intample. si sa ma rog pt persoana aia, de fiecare data cand pot -

si nu stiu daca asta e suficient - dar nici daca ar tb sa fie m mult, in general:)

cand m-am vazut cu a.s., vineri, mi-a zis ca n-o sa comenteze aici:) ca, atunci cand nu-mi place ceva din ceea ce spune ea / incerc s-o distantez, incep sa-i spun dvs. in loc de tu

dar as vrea sa comenteze:) si m-as bucura f tare daca ar face-o

e f dezlanat ceea ce am scris azi aici, dar cred ca aveam nevoie s-o fac - si acum ma duc sa fumez o tigara si sa continuu sa lucrez, cat o sa m pot, la un articol pe care il scriu -

(azi)

2008-03-02T18:52:00.000+02:00

am iesit azi cu cineva. a fost o situatie din aia, in care simt ca pot asculta si ca nu pot vbi despre mine. ca ar fi penibil sa vb despre mine. ca daca as vbi despre mine, as strica totul.

asa ca am ascultat si cred ca a. s-a plictisit:) dar asta nu stiu daca asta tb sa ma afecteze prea tare. si asa ii plictisesc pe toti, atunci cand vb despre lucrurile care ma intereseaza doar pe mine.

in tot cazul, mi-a daruit un inel de agata:) voiam sa-i darui si eu ceva, am scos yantra pe care o port de vreo 4 ani la gat si i-am dat-o:) cred ca o sa contribuie putin la imaginea pe care incearca sa si-o construiasca, la tot discursul ei despre crowley si current 93 si genul ei de sensibilitate:) si cand si-a pus-o la gat, se armoniza fff frumos cu machiajul ei negru, parul vopsit roscat si ochii ei migdalati:)

vorbea despre cum se teme ea de sida. si despre imunitatea ei slaba. si despre muzica. si despre bdsm. si ma gandeam ca si eu, cand ma tem ca cineva sa nu interpreteze felul meu de a asculta / vbi ca strategie de seductie, vb despre dragoste non-erotica si bdsm si diferenta dintre senzualitate si sexualitate si cum o urasc eu pe a doua.

de cand am primit scrisoarea de la s., n-am m scris aproape nimic. numai un poem religios:) care imi place:) si spre asta cred ca vreau sa merg in continuare. pe chestii de filosofie de care imi place, plus chestii despre lucrurile pe care le invat de la s.

si vreau sa ascult:) imi place taretare sa ascult oamenii de care imi place, si vb numai ca sa nu se simta ei stresati ca ii ascult prea mult si sa se intrebe ce urmaresc eu cu asta.

a.s. mi-a dat cartea lui codoban, in care se vb despre economia darului ca strategie de seductie:) si ma gandesc ca, poate, inconstient, toata ascultarea / descentrarea asta a mea e un fel de economie a darului care face unii oameni sa roiasca in jurul meu:) si asta imi place. cum spune v., 'i love my life' and wanna die:P

(dialog)

2007-11-27T16:06:00.001+02:00

in consilierea in varianta rogersiana sunt cateva chestii f ok

capacitatea asta de a asculta pur si simplu, cu deschidere totala si caldura totala, fara a da sfaturi si acceptandu-l total pe celalalt - care, intr-adevar, poate rezolva o groaza de probleme - pt ca unul dintre lucrurile cele m importantept noi e sa gasim pe cineva care sa ne accepte si sa ne iubeasca asa cum suntem -
m-as baza tare pe buber pt asta -

si m este si varianta consilierii filosofice - in care, in dialog, il faci pe celalalt sa inteleaga care e problema lui reala - si viziunea asupra lumii, din care deriva problemele astea - si care ar fi solutiile posibile - si sa vada care sunt, in el, lucrurile care ii blocau vederea / intelegerea problemei

si m este si varianta lui bohm - un fel de dialog amorf, care nu urmareste nimic, in care monologurile fiecaruia sunt impartasite cu celalalt - un dialog care nici nu incearca sa rezolve o problema, ci sa contemple modificarile de semnificatie care se intampla in timpul dialogului, felul in care apar gandurile si emotiile si presupozitiile noastre - in care fiecare se autizeaza in monologul lui, ramanand, totusi, in relatie -

dar cel m important e sa te pastrezi disponibil pt celalalt- si atent la diferenta dintre voi - pt ca diferenta asta e fff importanta -

('da')

2007-11-12T15:59:00.000+02:00

in ult timp, scriu atunci cand nu am chiar nimic de facut. cand stau la o masa in vreo cafenea si astept pe cineva. cand stau in rand la medic si nu mi-am luat nimic de citit sau, chiar daca mi-am luat ceva, n-am niciun chef s-o fac. a devenit un fel de reflex, un fel de umplere a timpului - si cred ca-mi place asa. si nu stiu daca sa cer m mult de la mine acum, daca sa incerc sa spun ceva prin ceea ce scriu, ceva important si mare, cum voiam o vreme, sau daca sa ma relaxez si sa umplu m departe pagini de text care nu au nicio pretentie de la nimeni.

e ca atunci cand stai cu cineva si vbiti doar ca sa umpleti timpul si sa fie ceva intre voi, sa evitati blocul ala de tacere care va apasa pe amandoi. si, cumva, este un alt gen de atentie cand vb cu cineva asa. un fel de atentie relaxata. cand vb cu prietenii si ei au o problema, simti ca tb sa-i scoti din asta, sa-i consolezi, sa faci ceva pt ei - dar cand vb cu cineva cu care te-ai intalnit itamplator si ati iesit impreuna undeva discutia e mult m calma, nu incerci sa-l schimbi, nu-i spui ca e ceva in neregula cu el - pur si simplu il asc calm si dai din cap la ceea ce zice el - si nu pt ca ai fi de acord cu ceea ce zice, dar pur si simplu pt ca accepti ceea ce spune el, accepti ca cineva gandeste asa / vb asa. si cred ca numai asa e posibil sa empatizezi cu cineva - nu cand faci eforturi sa-l asculti, dar cand sunteti pur si simplu alaturi, fata in fata, si nu are sens sa-ti compui vreo imagine, incerci doar sa umpli timpul vbind / ascultandu-l. si esti mult m sincer asa. cel putin eu sunt.

sunt tot felul de exercitii stranii pt asta - sa stai fata in fata cu cineva, la inceput cu ochii inchisi, dupa aia sa deschizi ochii si sa te uiti in ochii celuilalt dar fara ca cineva sa faca vreun gest sau sa incerce sa transmita vreun mesaj, pur si simplu stai si accepti prezenta celuilalt alaturi de tine si n-ai nicio treaba cu asta. ma gandesc ca atitudinea care apare asa e f ok. am incercat, odata, sa fac chestia asta cu o prietena, dar a iesit cu totul altceva - am stat cred ca vreun sfert de ora uitandu-ne unul in ochii celuilalt si dupa aia ea era f ametita, dezorientata, radea straniu, a pornit in alta directie decat trebuia, era de parca ar fi fumat un joint - si nu stiu de ce a aparut asta. in tot cazul, ii placea sa fie asa si, daca ii placea, inseamna ca nu tb sa-mi fac nicio problema in raport cu asta.

ar fi f ok, cred, sa stau m mult in starea asta impreuna cu cineva - starea asta de acceptare calma - te descentrezi cumva, cand faci asta, si mie imi place sa ma descentrez:) sa ma gandesc la altceva decat la mine:) sau sa nu ma gandesc deloc:)

nu stiu, asta seamana intr-un anumit sens cu ceea ce spunea blanchot despre lectura - despre acel 'da' pe care il spui textului, un da de acceptare totala, un fel de da care nu inseamna aprobare ci pur si simplu 'da, lucrurile sunt asa cum sunt si eu n-am nicio treaba cu asta'. ar fi ok sa curgi prin lume asa - sa nu lasi nimic sa se lipeasca de tine m tare, sa pastrezi distanta in raport cu toate si sa zambesti frumos cand vezi ceva / pe cineva care-ti place si nici sa nu vrei sa te apropii de el / ea. ca atunci cand stai intr-un local si la masa de alaturi s-a asezat cineva fff frumos si calm si stai si te uiti la el / ea si zambesti si incepi sa te simti si tu bine.

(vechi)

2007-11-04T19:34:00.000+02:00

stateam azi in camera la mine si asteptam sa ma sune cineva si sa ma scoata in oras. demult n-am m facut asta. sa depind asa de tare de cineva. nu m-a sunat nimeni, oricum, nici eu nu voiam sa sun pe nimeni asa cum eram atunci si am dat de txtl pe care le scriam un an jumate-doi ani in urma. inainte de a pleca la rasca. am inceput sa le recitesc / erau din perioada aia in care incercam sa fac multa teorie, inclusiv in txt, lucram pe chestii de magie ceremoniala si alte aiureli la care tineam atunci. stateam si reciteam si totul parea f departe si f in ceata, nu stiam cu ce sa empatizez din toate lucrurile pe care le vedeam acolo, f multe formulari imi pareau fortate, f multe idei penibile. cred ca am crescut, nu pot fi sigur de asta, e f straniu. poate inainte eram m ok, m deschis (erau si tot felul de notite de jurnal), poate acum, cum empatizez la greu cu aproape toti cei cu care comunic (inainte nu faceam asta), am inceput sa uit de mine. de lucrurile care erau inainte.

in tot cazul, am dat peste txt de genul:

gesturile mele sunt sacadate
caut o pozitie comoda / orice pozitie pe
care o iau poate fi ok

as vrea uneori sa plutesc prin aer ca o punga de plastic
sa ma relaxez asa si sa plutesc
ca in american beauty si
asta sa fie cel m frumos lucru care se intampla

m-am asezat pe pervaz la universitate
astept
mi-e lene sa fac orice
astept

*

te atrag mereu aceleasi locuri
iti place sa te uiti cum s-au schimbat lucrurile
in jurul tau
si sa vezi daca asta schimba ceva in tine

lucrurile de care-ti amintesti ca si cum
ar fi niste fotografii vechi pe care le porti mereu cu tine
esti un depozit

eti un depozit de chestii pe care ai
uitat sa le m intelegi

cam asta e. si nu stiu cum sa ma simt in raport cu txtl astea. si cu mine, cel de atunci. si e nostalgia asta calma si calda cumva, cand vezi ceva si pur si simplu zambesti, nu te gandesti la asta, pur si simplu zambesti.

(zoe skoulding)

2007-10-08T19:39:00.000+03:00

o poeta misto din uk, zoe skoulding. asta e un fragment din 'astrolaire'

a rose does not know
it is a rose

the city does not know
it is a rose

e pe faza din gertrude stein, cu 'a rose is a rose is a rose' - dar structura asta a metaforei imi aminteste de ianush, cu 'cei care se masturbeaza / sunt niste flori' - si-mi place.

voiam sa scriu ceva despre obiectele care nu-si au in posesie numele. dar asta o stim cu totii. si m-am blocat. faza e ca, de f multe ori, e penibil sa vb despre tine - desi, in acelasi timp, doar despre tine poti vbi si sa fii cat de cat sigur de ceea ce spui. de la un timp, cand vb cu celalalt, incerc sa fiu prezent suta la suta alaturi de el, sa ma apropii, sa ne conectam - dar fara sa ma implic pe mine in asta, sa fac toate la modul descentrat cumva, sa ies din mine si sa stau la marginea spatiului lui si sa ma uit la el si sa uit cu totul de mine. sa n-am nicio treaba cu ceea ce se intampla inauntrul meu, pt ca ma plictiseste ceea ce-i acolo. si, cand vb cu altii, se intampla aproape intotdeauna lucruri interesante, pt ca si ei sunt f interesanti si stranii si diferiti de mine si asemanatori, in acelasi timp, si asta ma atrage la ei. incerc sa-i ascult multmult si atent, sa empatizez la greu cu ei. vb despre mine doar atunci cand celalalt se streseaza ca vbm prea mult despre el si despre problemele lui. si cand ma apuc sa povestesc despre mine, ma simt penibil cumva, o fac fara sa particip - intotdeauna prefer sa vb despre altceva sau scot din geanta adi urmanov sau ruxandra novac sau gabi eftimie si-i citesc si-i vb despre cat de misto sunt ei.

adica, atunci cand sunt cu cineva, prefer sa-i dau spatiul necesar ca sa se uite in el / ea si sa-mi povesteasca despre ce se intampla acolo si sa sper ca nu e la fel de plictisit de sine cum sunt eu.

(marcia arietta)

2007-10-06T20:03:00.000+03:00

un txt din alta poeta din usa:) marcia arietta

[repetition against self]

[repetition against self] in a sleeve of air where the shore does not resist the sea. halcyon days. sense no sense. aimless wanderings direct intellect. the red fan has caught an old trout. i no longer measure the oatmeal the water. every day we pack. tomorrow we will spell adequate. the potting shed harbors an orange tree. [self against repetition]

iarasi genul asta de fracturi care imi place. ca atunci cand te duci singur undeva si asculti ceea ce se intampla in jur. nu e nevoie de niciun efort sa asculti - ca sa privesti, tb sa-ti deschizi ochii, cel putin, dar urechile sunt oricum deschise si prind automat sunetele. si stai asa si asculti tot ceea ce se intampla, fara sa interpretezi, fara sa legi sunetele intre ele, fara ca ele sa insemne ceva pt tine. doar te prinzi cumva de ele. sa ai ceva care sa te tina. si stai pur si simplu si asculti.

in genul asta de txt, mi se pare ca se intampla acelasi lucru. numai ca auzul asta e orientat cumva spre interior, sa prinda ceea ce se intampla acolo. dar niciodata nu poti gasi o limita fixa intre interior si exterior, orice situatie prin care treci are o reflectie inauntru, si e misto sa reconstitui dintr-un txt din asta cadrul in care ar fi putut fi conceput. si m e o sintagma care imi place : 'aimless wanderings direct intellect'. 'aimless wandering' e un lucru despre care chuang tzu vb f mult si-mi place tare ce spune el. intr-un sens, hoinareala asta lipsita de scop e singurul moment in care poti fi liber, in care nu te simti legat de nimic si curgi si e perfect in regula asa, nu te deranjeaza nimic. si daca intelectul tau e dirijat de aceasta 'aimless wandering' iese un fel de gandire nomada, un fel de gandire care nu are repere fixe si se muleaza pe orice. o gandire care n-are nicio treaba cu nimic si nu afirma nimic si poate trece de la orice subiect la altul. asa cum sari din link in link, cand hoinaresti pe net, dar preconditia pt navigarea pe net, cum zice hakim bey, e 'sa-ti lasi corpul afara', cum iti lasi papucii la usa cand intri intr-o casa. si tu ti l-ai lasat si hoinaresti aiurea pe aici, impreuna cu mine.

(chris mccreary)

2007-10-02T19:56:00.000+03:00

am dat intamplator pe net de cartea tipului astuia, chris mccreary. un poem din primul ciclu, false correspondence:

Cleavings, convergences, letters half-pressed into paper by the cleanest of lines.

You meet your awkward doppelganger, invite him for a cup of coffee, end up groping one another in the walk-in closet.

It’s a fact: any offer of sexual gratification is probably a trap.

ceea ce mi se pare misto aici e stranietatea. nu una cautata, dar un element straniu bagat intr-un context perfect firesc, natural. un element care insoliteaza totul si-l face sa para ca de pe alta lume. desi se bazeaza anume pe transcrierea a ceea ce experimentam cu totii in realitatea imediata. un exemplu de stranietate de genul asta, care m-ar face sa tremur si sa nu-mi dau seama ce se intampla cu mine, ar fi ca, in timp ce vorbesc, cuvintele pe care le spun sa se materializeze brusc in obiectele la care se refera. sau pur si simplu sa fie vizualizate de celalalt, ca o fasie scrisa dintr-o banda desenata. si sunt si multe alte chestii stranii care se pot intampla. sa stai cu cineva intr-un bar si sa simti un sarut pe ceafa. nu stiu cum sa ma simt in raport cu lucrurile astea. cred ca m-as speria daca s-ar intampla pe bune, dar imi place sa ma gandesc la ele. si uneori sa scriu despre ele ca si cum s-ar fi intamplat. si cred ca e ok asa, poate mult m ok decat daca s-ar intampla. sa ramana doar la nivel de imaginatie si sa stai undeva, pe o banca in parc sau intr-o cafenea si sa te gandesti la ele.

dar imaginea asta, sa te pipai cu un doppelganger de-al tau intr-un wc sau intr-un gang intunecat dupa ce ati iesit la o cafea, e chiar uncanny. si-mi aminteste de ceea ce citeam despre clone pe blogul lui exit. nu stiu, cred ca as vrea sa visez la noapte asta si sa-mi dau seama cum s-ar putea intampla asa ceva in mintea mea. si cum m-as simti daca as face un film din asta in minte mea, pt ca, pe bune, nici nu pot sa-l concep acum.

(mackenzie carignan)

2007-09-30T19:33:00.000+03:00

mackenzie carignan e inca o poeta din usa care imi place. poemul asta se cheama 'tattoo':

taking from picture. specks of windows. how it does benefit the traffic. gravitational desire, always for you. cast in shadow, his fingers do spears. monsters taken aback. he doesn’t even know about architecture. puncture. so many of you. but he’ll go. there. without fading, without punctum. think of galaxies. broken subway beams. you are married to a faraway multitude. becoming of motion, the lightest. always waiting for the red clock, blinking and spotting and emptying next.

aici imi plac fracturile, care dau cumva impresia de autenticitate a fluxului astuia al gandirii. nu stiu daca sa-i spun 'monolog interior' sau whatever. pur si simplu, de f multe ori, eu si prietenii mei ne apucam sa povestim in txt despre tot felul de chestii care ni se intampla. care se intampla fie in interior, fie in exterior. si povestim cum i-am povesti cuiva care este alaturi, cum am dialoga cu cineva la care tinem. si riscul care apare cand facem toata povestea asta e discursivitatea. txt pare regizat, pare o compunere de clasele primare sau o poveste pe care am gandit-o inainte si abia dupa aceea am pus-o pe foaie sau in calc sau wtv. txtl bune pe care le citesc imi dau impresia ca sunt scrise chiar acum, in timp ce le citesc, ca autorul le face acum si special pt mine, nu ca le-a scris / elaborat inainte. txtl bune, pt mine, functioneaza ca un fel de mica deschidere in mintea si in inima cuiva. sigur, asta se poate intampla si in format de dialog 'legat', dar fracturile astea, micile flashuri, ma lasa pe mine, ca receptor, sa restabilesc legaturile dintre fragmentele de fraza pe care le-a conceput celalalt. si ma face sa-l simt o fiinta vie, care se gandeste chiar acum la toate chestiile astea, nu ca pe o constiinta care se afla in spatele unui txt pe care il citesc pe foaie sau in calc sau wtv si-mi zic, dupa ce-l citesc, ca e ok sau nu.

(rae armantrout)

2007-09-27T21:27:00.000+03:00

am dat de ceva misto. minimalism american. tipei ii spune rae armantrout si txt se cheama 'a pulse'

find the place
in silence
that is a person

or like a person
or like not
needing a person

imi place dictia ei:) si felul in care curge, parca n-ar spune nimic deosebit / important, dar care a fost atat de inganat / apropriat incat e acum cel m propriu. si cand vb despre lucrurile care sunt intr-adevar ale tale, incetezi sa m fii patetic. si asta imi pare in regula. voiam si eu un timp sa scriu asa, pe un ton casual, fara pretentii, desi sa vb cumva despre lucrurile alea la care te gandesti multmult si pe care le tot treci prin tine pana simti ca le poti explica oricui in 5 minute si el / ea o sa te inteleaga (desi f rar reusesti sa faci asta, si uneori nici nu merita, pur si simplu ii vb celuilalt si-l lasi sa inteleaga exact ce vrea). si este linistea asta care apare dupa ce te gandesti mult la lucrurile care iti plac. cum stai undeva, cu gluga pe cap, si n-ai nicio treaba cu nimeni si te gandesti la lucrurile astea care iti provoaca placere si faci filme despre ele in capul tau. si le tii pt tine un timp, dupa aia alegi pe cineva caruia vrei sa i le spui, prima persoana care sa stie asta de la tine, si te autizezi in dialogul ala si totul e cald si bun si frumos:) si dupa aia le spui tuturor:) si uiti dupa o vreme ca-ti placea sa te gandesti la asta:)