(teza)

este un lucru pe care as vrea sa-l fac - inca nu stiu cum - sa combin astea 2 obsesii ale mele - ascultarea si lingvistica textuala. inca nu stiu in ce domeniu s-ar putea lipi ele (si, atunci cand ascult pe cineva si incerc sa-i fac in mintea mea analiza de discurs nu-l ascult, de fapt, asa cum as vrea - lipseste deschiderea aia pe care o caut)


si ma m gandesc la m multe moduri de a spune 'tu' - si la diferenta dintre ele si 'dumneavoastra' sau ' dumneata' - si la niste oameni pe care i-am vazut odata si de care mi-a placut f tare - stateau f rigizi pe scaune si vbeau despre alti oameni pe care ii cunosteau si erau f atenti unul la celalalt si tineau f tare unul la celalalt - si isi spuneau 'dumneavoastra' - si erau f frumosi cum stateau asa -


later edit:
si m sunt cateva lucruri la care visez - as vrea sa scriu un roman:) dar ma si tem - am incercat sa fac asta, dar tehnica mea de proza e asa de lame:(


sigur ca as putea sa-l scriu la modul fragmentar - ca pe o serie de poeme in proza, legate prin subiect, asa cum am m facut - dar nu sunt sigur daca mie, ca cititor, mi-ar placea ce ar iesi -


ceea ce e fragmentar si disjointed - prin natura ei, dar cu atat m mult acum - e in primul rand poezia - si o sa incerc sa scriu un pic altfel, poate imi satisfac ambele dorinte. si m sunt cateva lucruri importante si frumoase -

niste discutii extraordinar de calde pe care le port in ultimele cateva zile cu cineva drag - si m este muzica pe care o asc acum - am trecut ceva m serios la drone / experimental / contemporary classical / post-rock - si-mi place fff tare:) si mi-am scos la printer textele din ultimul an - o sa ma apuc sa le prelucrez,



si, apropo, sunt licentiat in filologie:) mi-am sustinut teza - ceea ce mi se pare f straniu acum - inca nu stiu ce o sa fac, cum o sa fac, ce vreau sa fac in continuare - stiu doar cele cateva lucruri care imi plac si mi-as dori sa ma ocup anume de ele -

(ceva)

am scris un txt despre dialog, pe care l-am postat pe clubliterar - si am prm un comment de la rx care m-a facut sa ma simt warm si deschis si bun:) ca si cum mi-ar fi spus lucruri ffff frumoase si calde la o cafea, si exact in momentele in care am nevoie de asta -

dar exista oare momente cand nu am nevoie de asa ceva:)

vreau sa ma apuc sapt astea sa-mi revad licenta. am facut acolo m multe chestii de poetica generativa - si vreau sa vad daca tin / in ce masura tin. si sa m bag si niste faze pe lingvistica textuala - o chestie de care am dat saptamana trecuta si care mi se pare exact ceea de ce as vrea sa ma ocup, cel putin o vreme:)


am scris ieri pt cineva un mail f important - si m simt ca am fost las cumva, ca nu i l-am trm demult, atunci cand ar fi tb sa i-l trm, dar abia acum, si intr-o forma asemanatoare cu un fel de scuza. oricum, am vb acolo despre o serie de lucruri despre care ma tem - si e bine, cred, ca i-am spus despre ele. nu stiu cum / daca o sa schimbe asta diamica relatiei dintre noi, care e f stranie si niciodata n-am stiut cum sa functionez in cadrul ei -

dar cred ca, de fapt, exista un singur mecanism de constructie a unei relatii pe care il stiu / l-am asimilat cum trebuie. asta e sa ascult, sa nu acuz, sa nu judec si sa incerc sa inteleg, in masura in care asta e posibil - si sa fac toate astea cu dragoste multamultamulta, cat incape. cam asta e tot ceea ce stiu sa fac in mod constient pt ca o relatie sa se intample. si sa ma rog pt persoana aia, de fiecare data cand pot -

si nu stiu daca asta e suficient - dar nici daca ar tb sa fie m mult, in general:)


cand m-am vazut cu a.s., vineri, mi-a zis ca n-o sa comenteze aici:) ca, atunci cand nu-mi place ceva din ceea ce spune ea / incerc s-o distantez, incep sa-i spun dvs. in loc de tu

dar as vrea sa comenteze:) si m-as bucura f tare daca ar face-o


e f dezlanat ceea ce am scris azi aici, dar cred ca aveam nevoie s-o fac - si acum ma duc sa fumez o tigara si sa continuu sa lucrez, cat o sa m pot, la un articol pe care il scriu -

(azi)

am iesit azi cu cineva. a fost o situatie din aia, in care simt ca pot asculta si ca nu pot vbi despre mine. ca ar fi penibil sa vb despre mine. ca daca as vbi despre mine, as strica totul.


asa ca am ascultat si cred ca a. s-a plictisit:) dar asta nu stiu daca asta tb sa ma afecteze prea tare. si asa ii plictisesc pe toti, atunci cand vb despre lucrurile care ma intereseaza doar pe mine.


in tot cazul, mi-a daruit un inel de agata:) voiam sa-i darui si eu ceva, am scos yantra pe care o port de vreo 4 ani la gat si i-am dat-o:) cred ca o sa contribuie putin la imaginea pe care incearca sa si-o construiasca, la tot discursul ei despre crowley si current 93 si genul ei de sensibilitate:) si cand si-a pus-o la gat, se armoniza fff frumos cu machiajul ei negru, parul vopsit roscat si ochii ei migdalati:)


vorbea despre cum se teme ea de sida. si despre imunitatea ei slaba. si despre muzica. si despre bdsm. si ma gandeam ca si eu, cand ma tem ca cineva sa nu interpreteze felul meu de a asculta / vbi ca strategie de seductie, vb despre dragoste non-erotica si bdsm si diferenta dintre senzualitate si sexualitate si cum o urasc eu pe a doua.




de cand am primit scrisoarea de la s., n-am m scris aproape nimic. numai un poem religios:) care imi place:) si spre asta cred ca vreau sa merg in continuare. pe chestii de filosofie de care imi place, plus chestii despre lucrurile pe care le invat de la s.


si vreau sa ascult:) imi place taretare sa ascult oamenii de care imi place, si vb numai ca sa nu se simta ei stresati ca ii ascult prea mult si sa se intrebe ce urmaresc eu cu asta.


a.s. mi-a dat cartea lui codoban, in care se vb despre economia darului ca strategie de seductie:) si ma gandesc ca, poate, inconstient, toata ascultarea / descentrarea asta a mea e un fel de economie a darului care face unii oameni sa roiasca in jurul meu:) si asta imi place. cum spune v., 'i love my life' and wanna die:P

(dialog)

in consilierea in varianta rogersiana sunt cateva chestii f ok

capacitatea asta de a asculta pur si simplu, cu deschidere totala si caldura totala, fara a da sfaturi si acceptandu-l total pe celalalt - care, intr-adevar, poate rezolva o groaza de probleme - pt ca unul dintre lucrurile cele m importantept noi e sa gasim pe cineva care sa ne accepte si sa ne iubeasca asa cum suntem -
m-as baza tare pe buber pt asta -

si m este si varianta consilierii filosofice - in care, in dialog, il faci pe celalalt sa inteleaga care e problema lui reala - si viziunea asupra lumii, din care deriva problemele astea - si care ar fi solutiile posibile - si sa vada care sunt, in el, lucrurile care ii blocau vederea / intelegerea problemei

si m este si varianta lui bohm - un fel de dialog amorf, care nu urmareste nimic, in care monologurile fiecaruia sunt impartasite cu celalalt - un dialog care nici nu incearca sa rezolve o problema, ci sa contemple modificarile de semnificatie care se intampla in timpul dialogului, felul in care apar gandurile si emotiile si presupozitiile noastre - in care fiecare se autizeaza in monologul lui, ramanand, totusi, in relatie -

dar cel m important e sa te pastrezi disponibil pt celalalt- si atent la diferenta dintre voi - pt ca diferenta asta e fff importanta -

('da')

in ult timp, scriu atunci cand nu am chiar nimic de facut. cand stau la o masa in vreo cafenea si astept pe cineva. cand stau in rand la medic si nu mi-am luat nimic de citit sau, chiar daca mi-am luat ceva, n-am niciun chef s-o fac. a devenit un fel de reflex, un fel de umplere a timpului - si cred ca-mi place asa. si nu stiu daca sa cer m mult de la mine acum, daca sa incerc sa spun ceva prin ceea ce scriu, ceva important si mare, cum voiam o vreme, sau daca sa ma relaxez si sa umplu m departe pagini de text care nu au nicio pretentie de la nimeni.

e ca atunci cand stai cu cineva si vbiti doar ca sa umpleti timpul si sa fie ceva intre voi, sa evitati blocul ala de tacere care va apasa pe amandoi. si, cumva, este un alt gen de atentie cand vb cu cineva asa. un fel de atentie relaxata. cand vb cu prietenii si ei au o problema, simti ca tb sa-i scoti din asta, sa-i consolezi, sa faci ceva pt ei - dar cand vb cu cineva cu care te-ai intalnit itamplator si ati iesit impreuna undeva discutia e mult m calma, nu incerci sa-l schimbi, nu-i spui ca e ceva in neregula cu el - pur si simplu il asc calm si dai din cap la ceea ce zice el - si nu pt ca ai fi de acord cu ceea ce zice, dar pur si simplu pt ca accepti ceea ce spune el, accepti ca cineva gandeste asa / vb asa. si cred ca numai asa e posibil sa empatizezi cu cineva - nu cand faci eforturi sa-l asculti, dar cand sunteti pur si simplu alaturi, fata in fata, si nu are sens sa-ti compui vreo imagine, incerci doar sa umpli timpul vbind / ascultandu-l. si esti mult m sincer asa. cel putin eu sunt.

sunt tot felul de exercitii stranii pt asta - sa stai fata in fata cu cineva, la inceput cu ochii inchisi, dupa aia sa deschizi ochii si sa te uiti in ochii celuilalt dar fara ca cineva sa faca vreun gest sau sa incerce sa transmita vreun mesaj, pur si simplu stai si accepti prezenta celuilalt alaturi de tine si n-ai nicio treaba cu asta. ma gandesc ca atitudinea care apare asa e f ok. am incercat, odata, sa fac chestia asta cu o prietena, dar a iesit cu totul altceva - am stat cred ca vreun sfert de ora uitandu-ne unul in ochii celuilalt si dupa aia ea era f ametita, dezorientata, radea straniu, a pornit in alta directie decat trebuia, era de parca ar fi fumat un joint - si nu stiu de ce a aparut asta. in tot cazul, ii placea sa fie asa si, daca ii placea, inseamna ca nu tb sa-mi fac nicio problema in raport cu asta.

ar fi f ok, cred, sa stau m mult in starea asta impreuna cu cineva - starea asta de acceptare calma - te descentrezi cumva, cand faci asta, si mie imi place sa ma descentrez:) sa ma gandesc la altceva decat la mine:) sau sa nu ma gandesc deloc:)

nu stiu, asta seamana intr-un anumit sens cu ceea ce spunea blanchot despre lectura - despre acel 'da' pe care il spui textului, un da de acceptare totala, un fel de da care nu inseamna aprobare ci pur si simplu 'da, lucrurile sunt asa cum sunt si eu n-am nicio treaba cu asta'. ar fi ok sa curgi prin lume asa - sa nu lasi nimic sa se lipeasca de tine m tare, sa pastrezi distanta in raport cu toate si sa zambesti frumos cand vezi ceva / pe cineva care-ti place si nici sa nu vrei sa te apropii de el / ea. ca atunci cand stai intr-un local si la masa de alaturi s-a asezat cineva fff frumos si calm si stai si te uiti la el / ea si zambesti si incepi sa te simti si tu bine.

(vechi)

stateam azi in camera la mine si asteptam sa ma sune cineva si sa ma scoata in oras. demult n-am m facut asta. sa depind asa de tare de cineva. nu m-a sunat nimeni, oricum, nici eu nu voiam sa sun pe nimeni asa cum eram atunci si am dat de txtl pe care le scriam un an jumate-doi ani in urma. inainte de a pleca la rasca. am inceput sa le recitesc / erau din perioada aia in care incercam sa fac multa teorie, inclusiv in txt, lucram pe chestii de magie ceremoniala si alte aiureli la care tineam atunci. stateam si reciteam si totul parea f departe si f in ceata, nu stiam cu ce sa empatizez din toate lucrurile pe care le vedeam acolo, f multe formulari imi pareau fortate, f multe idei penibile. cred ca am crescut, nu pot fi sigur de asta, e f straniu. poate inainte eram m ok, m deschis (erau si tot felul de notite de jurnal), poate acum, cum empatizez la greu cu aproape toti cei cu care comunic (inainte nu faceam asta), am inceput sa uit de mine. de lucrurile care erau inainte.

in tot cazul, am dat peste txt de genul:



gesturile mele sunt sacadate
caut o pozitie comoda / orice pozitie pe
care o iau poate fi ok

as vrea uneori sa plutesc prin aer ca o punga de plastic
sa ma relaxez asa si sa plutesc
ca in american beauty si
asta sa fie cel m frumos lucru care se intampla

m-am asezat pe pervaz la universitate
astept
mi-e lene sa fac orice
astept

*

te atrag mereu aceleasi locuri
iti place sa te uiti cum s-au schimbat lucrurile
in jurul tau
si sa vezi daca asta schimba ceva in tine

lucrurile de care-ti amintesti ca si cum
ar fi niste fotografii vechi pe care le porti mereu cu tine
esti un depozit

eti un depozit de chestii pe care ai
uitat sa le m intelegi



cam asta e. si nu stiu cum sa ma simt in raport cu txtl astea. si cu mine, cel de atunci. si e nostalgia asta calma si calda cumva, cand vezi ceva si pur si simplu zambesti, nu te gandesti la asta, pur si simplu zambesti.

(zoe skoulding)

o poeta misto din uk, zoe skoulding. asta e un fragment din 'astrolaire'

a rose does not know
it is a rose

the city does not know
it is a rose

e pe faza din gertrude stein, cu 'a rose is a rose is a rose' - dar structura asta a metaforei imi aminteste de ianush, cu 'cei care se masturbeaza / sunt niste flori' - si-mi place.

voiam sa scriu ceva despre obiectele care nu-si au in posesie numele. dar asta o stim cu totii. si m-am blocat. faza e ca, de f multe ori, e penibil sa vb despre tine - desi, in acelasi timp, doar despre tine poti vbi si sa fii cat de cat sigur de ceea ce spui. de la un timp, cand vb cu celalalt, incerc sa fiu prezent suta la suta alaturi de el, sa ma apropii, sa ne conectam - dar fara sa ma implic pe mine in asta, sa fac toate la modul descentrat cumva, sa ies din mine si sa stau la marginea spatiului lui si sa ma uit la el si sa uit cu totul de mine. sa n-am nicio treaba cu ceea ce se intampla inauntrul meu, pt ca ma plictiseste ceea ce-i acolo. si, cand vb cu altii, se intampla aproape intotdeauna lucruri interesante, pt ca si ei sunt f interesanti si stranii si diferiti de mine si asemanatori, in acelasi timp, si asta ma atrage la ei. incerc sa-i ascult multmult si atent, sa empatizez la greu cu ei. vb despre mine doar atunci cand celalalt se streseaza ca vbm prea mult despre el si despre problemele lui. si cand ma apuc sa povestesc despre mine, ma simt penibil cumva, o fac fara sa particip - intotdeauna prefer sa vb despre altceva sau scot din geanta adi urmanov sau ruxandra novac sau gabi eftimie si-i citesc si-i vb despre cat de misto sunt ei.

adica, atunci cand sunt cu cineva, prefer sa-i dau spatiul necesar ca sa se uite in el / ea si sa-mi povesteasca despre ce se intampla acolo si sa sper ca nu e la fel de plictisit de sine cum sunt eu.