(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 2)

asa. am inceput aici un fel de serie despre felul de a vbi si cel de a asculta care imi plac mie. ziceam de 'limbaj exact'. acum as vrea sa nuantez putin, si pt asta o sa am nevoie de o notiune f faina - 'act ilocutionar'.


e o notiune despre care au scris tare mult austin si searle, 2 filosofi ai limbajului. basically, ei afirma ca in vorbire se intampla mult m mult decat producerea de sunete, articulate in cuvinte. atunci cand vbm, vrem sa facem ceva cu ceea ce spunem - sa convingem pe cineva de ceva, sa ne cerem scuze sau sa multumim. 'a convinge', 'a-si cere scuze' sau 'a multumi' sunt ceea ce numesc ei acte ilocutionare - si ele functioneaza dupa niste reguli si au o structura determinata. austin spunea ca exista minimum 1000 asemenea acte posibile de vorbire.


de f multe ori, atunci cand vorbim, credem ca rugam pe cineva ceva ('a ruga' ca act ilocutionar), dar ceea ce facem efectiv e sa dam un ordin (si actul nostru ilocutionar e 'a ordona' si e perceput ca atare). sau credem ca ne manifestam empatia, dar, de fapt, dam sfaturi. adica intentia noastra si realizarea efectiva a actului ilocutionar / actului de vorbire difera. si asa ne miram ca ordinele noastre (despre care credem ca sunt rugaminti) sau sfaturile (despre care credem ca sunt reactii empatice) nu fac altceva decat sa enerveze persoana cu care vorbim - pentru ca nu sunt adecvate situatiei concrete.


un alt aspect important in felul asta de a vbi si de a asculta este ceea ce am putea numi 'situare afectiva' in raport cu celalalt, dar m mult despre asta in postul urmator.

(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 1)

am promis m demult ca o sa scriu un post despre felul de a asculta si cel de a vbi care imi place mie


pentru orice relatie, minimul necesar:) este o pers care sa vbeasca si una care sa asculte. si ceva care sa fie spus intre ele. 'spus' in sensul de 'semnificat' - pt ca poate fi si transmis in tacere, fara ca relatia sa piarda ceva din cauza asta.


booooooon. pers care vb - vb 'autentic', in sensul ca spune ceva numai pt ca vrea intr-adevar sa spuna lucrurile astea. nu pt ca s-ar simti obligata sa faca conversatie. si spune lucruri care sa fie cat m aproape de ceva ce a simtit ea la un mom dat / simte acum. autenticitatea asta nu inseamna a povesti ceva asa cum s-a intamplat, dar asa cum ai simtit tu - detaliile pot fi schimbate sau inventate, asta nu conteaza. pauzele de tacere sunt ok:) si pot sa fie spuse numai cateva cuvinte, si asta iarasi e ok:)


imi place cand pers care vb nu vrea sa vb numai despre ea - e capabila sa vb si despre lucruri exterioare, si sa vb si despre / pentru pers care asculta. nici subiectul nu conteaza prea tare.


imi place cand pers care vb o face cat m exact - transmitand chiar lucrurile pe care vrea sa le transmita. asta nu inseamna sa vb tehnic - limbajul exact poate fi chiar f plin de tot felul de imagini, poate fi f fluid, repetitiv uneori, uneori tocmai intonatia e cea care transmite cel m bine - dar sa fii f atent la celalalt. sa simti cum ar putea el sa reactioneze la cuvintele tale si sa folosesti un limbaj cat m apropiat de al lui - asta va fi 'exact' pt el - in care sa 'infasori' ceva propriu tie.


imi place cand pers care vb o face ca si cum ar darui ceva - cu aceeasi deschidere



desi poate sa vb si despre lucruri groaznice - dar, in momentul in care ele sunt articulate, trecem impreuna prin ele si e bine. pt amandoi. ne schimba dar e bine.



uneori, imi place cand pers care vb o face, aparent, fara sa participe - dar simt ca spune ceva important pt noi amandoi.


asa, mi-am dat seama ca sunt obosit, m am de facut niste chestii maine (adica deja azi), si cred ca ma duc sa dorm si diseara o sa scriu un pic m mult despre limbajul care functioneaza in genul asta de relatie:)

(migrena)

am avut o migrena f violenta ieri, si abia acum mi-am revenit


am stat toata ziua la pat (cum nu am facut demult), nu am fumat nici macar o tigara, am gemut, m-am zvarcolit, uneori am stat o vreme nemiscat. dar cel m important lucru pe care l-am facut a fost sa urmaresc cum functioneaza mintea mea in timpul durerilor astora mari. care e diferenta dintre felul meu de a gandi cand ma simt relativ ok si cel din timpul durerilor.


acum e 6 dimineata, nici nu m tin minte cand m-am trezit ultima oara la ora asta, dar mi-a trecut durerea si nu cred ca as m rezista sa stau in pat. ma apasa psihic deja :P


na, nu cred ca o sa pot formula acum ceva cat de cat clar si coerent despre felul in care functioneaza mintea mea in timpul migrenelor - o sa zic doar care a fost primul gand cand am simtit ca-mi trece. si nu cred ca m-as fi gandit vreodata asa in timpul migrenei (cand imi vin in cap m mult chestii preluate sau amintiri). era ceva de genul 'ale cui sunt orele astea. cine lucreaza in ele. ce as putea sa fac in orele astea ca sa nu pierd timpul. ce face lumea in orele astea. oare astea sunt orele la care se intampla cele m multe crime? cum as putea folosi orele astea. cui apartin ele si ce gen de activitate e cel m bun pt ele'. na, era o serie de intrebari de genul asta, si cand mi-am dat seama de ele, mi-am dat seama ca a incetat si migrena.


poti sa-mi spui si tu despre durerile tale? despre cum functioneaza ele, despre cum reusesti sa iesi din ele, despre diferenta dintre tipurile de dureri (daca ai dureri de m multe tipuri - ceea ce stiu ca e f greu - si esti dispus sa vb despre asta), daca reusesti sa te detasezi de durere si sa faci alte lucruri sau nu.

(delivery)

(a intelege)

asa


in comentariile din postul de m devreme s-au spus niste chestii f faine despre intelegere. si despre felul in care functioneaza ea.


na, pt mine exista 2 tipuri de intelegere - a intelege ceva si a intelege pe cineva. si tipurile astea doua antreneaza mecanisme diferite de intelegere.


'a intelege ceva' mi se pare ca depinde mult m tare de niste tehnici f concrete de decodare: intelegi un text atunci cand stii sa-i determini sensul. si poti sa faci un rezumat cat de cat ok la textul ala. si stii la ce sa atragi atentia in el atunci cand vrei sa-l explici altcuiva. si vezi cum e construit el. sau intelegi muzica atunci cand stii care e ritmul beaturilor si cum se leaga ele cu texturile ceva m atmosferice - asta daca vb de trip-hop sau downtempo :)


'a intelege pe cineva' e un pic diferit - pentru ca presupune alte abilitati si competente. nu as putea spune ca l-am inteles pe cineva doar daca as putea sa parafrazez ce a spus sau daca m-as apuca sa comentez ceea ce a spus asa cum as comenta un text scris. elementele astea de decodare sunt f importante - si pot fi aplicate, atunci cand faci o analiza de discurs, de ex., sau o sedinta de consiliere - dar asta ca sa te asiguri ca intelegi ce spune celalalt, nu ca il intelegi.


pt a intelege pe cineva, am impresia ca m este nevoie de cateva lucruri.


cred ca in primul rand de o anumita calitate a prezentei - sa fii acolo pt persoana aia, sa nu traiesti in filmele din capul tau, dar alaturi de ea, sa fii cu ceea ce-ti spune.


dupa aia, ar mai fi disponibilitatea de a te lasa schimbat - o chestie f importanta pt martin buber, de ex. a fi vulnerabil pt celalalt inseamna a nu avea o agenda f rigida referitor la ceea ce vrei sa faci cu el. si o identitate un pic m fluida. si de aici se poate ajunge f usor la levinas si la etica lui, dar nu cred ca vreau sa ma bag acum in asta -


si, sigur (cum altfel) multa empatie si capacitate de a asculta. empatia nu in sensul de mangaiere pe cap si zis 'mititelul / mititica' - asta e compatimire - dar ceva care deriva dintr-o anumita practica a ascultarii. a asculta pur si simplu, a fi cu ceea ce ti se spune, si nu absorbit de lucrurile despre care ti se povesteste. a fi f atent la ceea ce simte celalalt si la modul in care exprima el lucrurile astea pe care le simte.


na, asta e tot hermeneutica:) dar aplicata un pic altfel:)


e vorba de aceleasi reguli - a stabili o legatura intre sens si felul in care este el exprimat prin semne (cuvinte, fraze, gesturi, taceri samd) - dar aplicate diferit, si cu un alt tip de implicare personala.


acolo unde, in intelegerea unui text, este situarea intr-un orizont de asteptare, in intelegerea unei persoane e deschiderea si disponibilitatea. pentru un text, lectura, pentru o persoana ascultarea si prezenta.


na, pt intelegerea unui text (asta e cel m comod exemplu pt mine) ai nevoie de niste competente tehnice - iar pt intelegerea unei persoane de prezenta corporala alaturi de ea si de 'corporalizarea' tuturor acestor abilitati tehnice.


tu ce crezi, cum e intelegerea si de ce este nevoie ca s-o faci sa se produca?

(straniu)

cel m straniu lucru care mi s-a intamplat azi


era trecut de 12, stateam in fata calculatorului si n. mi-a scris un mesaj. ca se simte absurda. credeam ca asta e de rau - si am intrebat-o daca vrea sa vbm despre asta. si ne-am inteles sa ne vedem in juma' de ora. este imaginea asta de 'mama a ranitilor' pe care imi place sa mi-o asum. si am simtit ca tb neaparat sa ies.


noaptea se face frig:) asa ca mi-am luat un hanorac si am iesit. tb sa ne vedem in fata bibliotecii nationale.


am ajuns acolo m devreme. si credeam ca n. (care mi se pare f manipulativa, in majoritatea cazurilor) a hotarat sa faca o gluma - si sa verifice daca as iesi pt ea. daca m tin la ea. si am pornit sa-i scriu un sms - imi era un pic frig si eram stresat si tremuram.


in mom ala s-a apropiat de mine un tip care inhala clei


m-a intrebat 'iti m amintesti de mine?' 'nu' 'ti-am cerut odata o bucata de paine' 'acum imi amintesc'. m-a intrebat de ce tremur si mi-a zis sa nu-mi fie frica de el. i-am zis ca nu mi-e frica. el a zis ca fac bine, si ca tb sa-mi fie frica numai de Dumnezeu. si am inceput sa vbm despre asta. mi-a spus ca simte ispita sa inhaleze si sa fure - dar ca Dumnezeu il protejeaza de alte chestii, cum ar fi omorul. l-am intrebat de ce crede ca asta e o ispita care vine din alta parte - si el mi-a raspuns ca nu e botezat.


in momentul ala, mi-am dat seama de ce trebuia sa ies. de ce am simtit nevoia sa ies. tipul era drogat si nu stiam daca n-o sa nimereasca in vreo problema. si m avea scuza asta ca nu e botezat. si aveam senzatia ca intr-adevar incerca sa se ascunda dupa asta.


mi-am amintit atunci despre ceea ce citisem despre botez, si despre cine are autoritatea sa boteze. si despre ceea ce se cheama 'preotie baptismala'. long story short, e vba ca orice persoana botezata, in caz de extrema necesitate, are dreptul sa boteze o alta persoana si botezul va fi valid. daca va fi rostita formula corecta si se va turna apa peste capul persoanei nebotezate, iar apa aia ii va atinge pielea.


cazul chiar mi se parea de extrema necesitate - pt ca o persoana in halul ala de drogata ar putea sa nimereasca in vreun accident sau ceva de genul asta. si simteam ca nu intamplator s-a apropiat de mine si a inceput sa vb despre asta.


'vrei sa te botez eu?' 'dar ce, este permis?' 'da, in anumite cazuri, si in cazul asta cred ca da'. 'ok'. si m-am dus, am cumparat o sticla de apa minerala de la un chiosc, am venit pe banca, alaturi de el, ne-am rugat un pic impreuna, dupa aia am turnat apa peste capul lui si am zis (e formula catolica) 'a., te botez in numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin.' - formula ortodoxa e la persoana a III-a, 'se boteaza robul lui Dumnezeu...'. si dupa aia l-am imbratisat.


ceea ce mi-a spus el, dupa aia, a fost 'stii, e ca si cum un buldozer ar fi luat toata mizeria dintr-un loc'. l-am rugat sa-mi promita ca nu va m inhala clei. si ca, dupa aia, se va duce intr-o biserica - in orice biserica - si-i va povesti unui preot ceea ce am facut - pt ca trebuie ca si un preot sa rosteasca rugaciuni speciale, in cazul asta. eu nu am autoritatea sa rostesc rugaciunile astea.


si i-am m spus sa se roage. zilnic.


na, si la mom ala a venit n.:)


ne-am imbratisat, am stat o vreme in fata bibliotecii, ea s-a lipit de mine, eu nu ma simteam deloc safe, si i-am zis sa mergem in alta parte. am plecat impreuna in parc.


pe drum, imi tot amintea despre cum era relatia noastra. despre lucruri pe care le faceam cand eram impreuna. mi-a luat ochelarii de pe ochi si si i-a pus ei, asa cum facea cu 5 ani in urma, cand eram impreuna. si am trecut pe langa locul unde era barul unde ne-am mangaiat / sarutat prima oara (barul ala s-a inchis acum, si tare mi-e dor de el).


cand am ajuns in parc, ne-am asezat impreuna si am inceput sa vbm. i-am spus ca nu ma simt safe cu ea. ca mi-a fost dor de ea. ca o vad ca fiind f manipulativa, dar ca mi-a fost groaznic de dor de ea si de atingerea ei. i-am povestit despre cum am eu nevoie de acceptare si de intelegere, si am intrebat-o de ce are nevoie ea.


ea intrase in imaginea ei de femeie fatala:)


pana la urma, m-am intins cu capul in poala ei - ma mangaia pe fata si pe gat - dupa aia m-am ridicat, stateam unul in fata altuia si ne mangaiam pe maini - cu ochii inchisi - aproape ca o meditatie, ca un fel de ritual, pe toate fazele alea de comunicare in tacere si utilizarea atingerii ca o forma de limbaj.


la un mom dat, mi-a spus ca vrea sa plecam. ne-am ridicat, am imbratisat-o si am mangaiat-o pe ceafa si pe gat o vreme. inainte, ea imi spunea ca numai atingerea mea o face sa se simta altfel. ca, atunci cand o mangaie altcineva, nu simte aproape nimic, e ca si cand s-ar atinge tot ea. asa ca am intrebat-o daca atingerea mea e la fel. 'e la fel si diferita, in acelasi timp', mi-a raspuns ea. si tot spunea unele faze de genul asta, hiper-metafizice:P


in fine, ne-am pornit prin parc, spre bulevard, sa gasim un taxi -


pe drum, ne-am m asezat pe o banca, sa fumam o tigara, si am intrebat-o ce insemn eu pt ea. mi-a zis ca nu vrea sa-mi dea nicio certitudine - ca nu-i plac certitudinile. atunci am inceput sa-i spun despre felul in care o vad eu - si despre cum percep jocurile ei pe manipulare si dorinta ei de a fi mereu in control. si taceam o vreme impreuna, pana cand cineva din noi m spunea cate un cuvant sau doua. la un moment dat, a venit la mine in brate si am m stat asa o vreme.


dupa ce ne-am ridicat, m-a intrebat 'te-am insingurat?' 'da' 'asta si era intentia mea'


pana la urma, am ajuns la bulevard, am urcat-o intr-un taxi si am pornit inspre casa. pe jos. cu tigara aprinsa si cu gandul la ceea ce se intamplase in ora asta si jumatate. si la cat de pline de sens sunt toate lucrurile astea.


cand am ajuns acasa, mi-a scris inca un sms - ca ea nu e femeie fatala:) si ca e la fel de singura si de frustrata ca mine:)


in fine:)


ea, in tot cazul, pare mult mai in control:)


si na, am povestit toate lucrurile astea asa, in detaliu, ca si cum i le-as fi spus lui s. - si vreau sa-l sun maine, si sa vb cu el, si sa-i povestesc toate astea, si sa-mi spuna el daca am procedat corect - si daca ceea ce am facut, am facut din dragoste - si daca dragostea face toate lucrurile sa fie right, indiferent de cat de wrong ar putea crede lumea ca sunt -