(you've been flirting again)

comentariul anonim :) de la postarea anterioara mi-a adus aminte de bjork - si de textul meu favorit de la ea - you've been flirting again:

all that she said was true
all that she said was true
give her some time
give her some space
all that she said was true

all that she meant was good
all that she meant was good
give her some time
give her some space
all that she meant was good

how you reacted was right
how you reacted was right
give her some time
give her some space
how you reacted was right

asta e atitudinea de la care pornesc eu de obicei cand ascult pe cineva :) - iau de bune lucrurile care mi se spun, incerc sa le accept si sa le inteleg - si sa le ofer oamenilor cu care comunic 'some time and some space' sa se uite inauntru si sa-si asimileze experientele despre care imi povestesc. ideea e ca atunci cand te gandesti de unul singur la o experienta de-a ta exista f multe sanse s-o lasi balta dupa 30 de secunde - sa te apuci de altceva, sa vrei sa iesi sau sa faci ceva - sau, daca experienta e una trista, sa te scufunzi in ea si sa iesi dupa aia foarte greu.

de asta avem nevoie de oameni carora sa le povestim - ca sa ne putem depana experientele fara a fi deranjati, sa reusim sa le interpretam - sustinuti de prezenta celuilalt. care incearca si el, la fel ca si noi, sa construiasca un sens din ceea ce se intampla. si atunci cand sensul e construit in comun e cumva mai bogat, mai plin, exista mai multe dimensiuni - si integreaza nu doar o singura experienta.

si felul in care vorbeste bjork despre asta - cadrul pe care il construiesc ca sa inteleg textul asta presupune doua persoane, A si B; A tocmai i-a povestit lui B despre 'she', despre o tipa care i-a spus unele lucruri - si probabil lucrurile pe care le-a spus 'she', care e absenta, l-au facut pe A sa sufere sau sa se intristeze - si B incearca sa-l sustina pe A - si sa-i spuna ca 'she' are nevoie sa fie ascultata si acceptata - asa cum l-a acceptat B pe A atunci cand i-a povestit :) - cu aceeasi atitudine de incredere si grija.

dar care dintre cele trei personaje de aici flirteaza? ;;) si in ce a constat flirtul lor? ;;) oare B flirteaza cu A pt ca il asculta? oare tristetea lui A este un mod de a-si construi o imagine de victima - ca sa-l / s-o atraga pe B? oare 'she' a fost cea care a flirtat cu A?

voi cum credeti? si ce parere aveti despre atitudinea asta despre care vorbeste bjork?

(consiliere filosofica)

"o terapie pur individuală, non-morală, non-ştiinţifică, non-intelectuală, care poate avea loc doar atunci când nu există nici cea mai mică aluzie la control, cu excepţia controlului de sine al terapeutului în situaţia terapeutică" – jessie taft

j. taft scria asta prin anii '30 despre terapia ei, pe care o numea 'relationship therapy'.

unul dintre scopurile acestei 'relationship therapy' e de a-l face pe consiliat sa isi imbunatateasca relatiile cu ceilalti - faptul de a avea relatii bune e un fel de masura a sanatatii, dupa taft. taft a avut o influenta decisiva asupra lui rogers - creatorul terapiei centrate pe client - care incerca sa mearga si el in directia asta.

cred ca si consilierea filosofica e o asemenea 'relationship therapy', care isi propune sa instaureze un alt gen de relatii atat in interiorul 'situatiei terapeutice' - cat si intre consiliat si alte persoane din viata lui.

absenta controlului, caracterul pur individual, non-stiintific, non-moral (interpretez asta in sensul de 'nemoralist' - o relatie in care celalalt nu este judecat) ma fac sa cred ca o asemenea relatie nu e neaparat sa se produca intr-un mediu clinic - sau reglementat cumva din exterior. la fel de bine se poate produce si intre doi prieteni care stau de povesti intr-o curte interioara in care au intrat sa fumeze in timp ce se plimbau pe strada - si asta nu schimba nimic din caracterul terapeutic al relatiei.

relatia din consilierea filosofica e terapeutica in masura in care poate fi o relatie - in termenii lui buber - 'eu-tu', o relatie in care celalalt este acceptat, nu experiat, in care se produce dialog, nu interpretarea celuilalt in termenii care iti sunt proprii tie - si care pot sa-l reduca, facandu-va astfel sa va ratati intalnirea.

in practica mea de consiliere filosofica pornesc de la cateva asumptii de baza - unele preluate de la cei care m-au influentat in domeniul asta al consilierii, altele elaborate pe cont propriu.

1. omul e o fiinta care interpreteaza - se interpreteaza pe sine, ii interpreteaza pe ceilalti, interpreteaza situatiile prin care trece. acest proces de interpretare este unul continuu.

2. interpretarea se afla intr-o anumita relatie cu o 'teorie', o 'viziune asupra lumii' intretinuta de persoana care interpreteaza. interpretarea si viziunea asupra lumii se influenteaza reciproc.

3. prin interpretare si formularea de teorii, individul confera sens propriei experiente.

4. exista momente in care teoria si experienta se contrazic (in termenii lui rogers, 'experienta organismica' contrazice 'conceptia de sine'). aceasta contradictie afecteaza negativ diferite dimensiuni ale vietii individului - relatia cu ceilalti, atitudinea fata de sine etc.

5. in dialog, in cadrul oferit de consilierea filosofica, se poate crea o apropiere tot mai mare intre experienta si teoria personala a individului - in acest sens, consilierea este un proces de interpretare continua a experientei traite.

6. aceasta apropiere intre experienta si teorie are efecte terapeutice asupra consiliatului - la nivelul conceptiei de sine, al relatiei cu ceilalti, actiunilor realizate, sigurantei in luarea deciziei etc.

in acest sens, de la consilier se cer cateva atitudini si abilitati, pe care le-as grupa in doua categorii:

a) abilitati de ascultare

de la consilier se cere, in formularea barbarei norman, unul dintre consilierii a caror abordare m-a influentat cel mai tare - 'o disponibilitate de a asculta, mai curand decat a impune' - aceasta 'disponibilitate pentru celalalt' e cea care permite instaurarea unor relatii 'eu-tu' si, in acelasi timp, si 'asimetria' relatiei etice despre care scria em. levinas. aceasta disponibilitate e cea care il face pe consiliat sa vorbeasca despre experientele personale, si apoi, aceasta disponibilitate il ajuta in 'calatoria' pe care o faceti impreuna, 'calatorie' spre elaborarea unei conceptii personale, care sa-l ajute pe consiliat sa-si integreze experientele si sa construiasca un sens in baza lor.

b) abilitati de conceptualizare

aici primul pas e dialogul socratic - o examinare atenta a asumptiilor celuilalt, pentru a formula impreuna o serie de concepte, un 'cadru conceptual', un 'pattern' al experientei consiliatului - utilizat, apoi, ca 'nou vocabular' pentru exprimarea de sine - si pentru intelegerea de sine. si, eventual, si pentru transcenderea vechii conceptii, cea care se suprapunea mai putin peste experienta. si ca 'baza teoretica' pentru realizarea unor noi actiuni.

in toate astea, e vorba de un gen de disponibilitate reciproca, deschidere reciproca - si mediul in care vad ca s-ar putea intampla cel mai bine nu este cel clinic, nu este cel in care consiliatul este 'judecat' / diagnosticat si se incearca sa fie adus la 'normal'. e vulnerabilitate reciproca, nu control. vad asa ceva intamplandu-se mai curand la o masa intr-o cafenea decat intr-un cabinet dintr-o clinica, desi e posibil si acolo - ceea ce e important e aceasta dimensiune interpersonala, aceasta 'lasare deoparte' a controlului extern.

si asta e consiliere filosofica pentru ca de asta s-a ocupat intotdeauna filosofia - de formularea de concepte care sa ne ajute sa ne intelegem experienta concreta. si e terapeutica in masura in care e terapeutic sa construiesti un sens in baza unor lucruri care nu se legau, inainte, pentru tine - si in masura in care iti construiesti noi mecanisme de auto-interpretare.

(a intelege)

asa


in comentariile din postul de m devreme s-au spus niste chestii f faine despre intelegere. si despre felul in care functioneaza ea.


na, pt mine exista 2 tipuri de intelegere - a intelege ceva si a intelege pe cineva. si tipurile astea doua antreneaza mecanisme diferite de intelegere.


'a intelege ceva' mi se pare ca depinde mult m tare de niste tehnici f concrete de decodare: intelegi un text atunci cand stii sa-i determini sensul. si poti sa faci un rezumat cat de cat ok la textul ala. si stii la ce sa atragi atentia in el atunci cand vrei sa-l explici altcuiva. si vezi cum e construit el. sau intelegi muzica atunci cand stii care e ritmul beaturilor si cum se leaga ele cu texturile ceva m atmosferice - asta daca vb de trip-hop sau downtempo :)


'a intelege pe cineva' e un pic diferit - pentru ca presupune alte abilitati si competente. nu as putea spune ca l-am inteles pe cineva doar daca as putea sa parafrazez ce a spus sau daca m-as apuca sa comentez ceea ce a spus asa cum as comenta un text scris. elementele astea de decodare sunt f importante - si pot fi aplicate, atunci cand faci o analiza de discurs, de ex., sau o sedinta de consiliere - dar asta ca sa te asiguri ca intelegi ce spune celalalt, nu ca il intelegi.


pt a intelege pe cineva, am impresia ca m este nevoie de cateva lucruri.


cred ca in primul rand de o anumita calitate a prezentei - sa fii acolo pt persoana aia, sa nu traiesti in filmele din capul tau, dar alaturi de ea, sa fii cu ceea ce-ti spune.


dupa aia, ar mai fi disponibilitatea de a te lasa schimbat - o chestie f importanta pt martin buber, de ex. a fi vulnerabil pt celalalt inseamna a nu avea o agenda f rigida referitor la ceea ce vrei sa faci cu el. si o identitate un pic m fluida. si de aici se poate ajunge f usor la levinas si la etica lui, dar nu cred ca vreau sa ma bag acum in asta -


si, sigur (cum altfel) multa empatie si capacitate de a asculta. empatia nu in sensul de mangaiere pe cap si zis 'mititelul / mititica' - asta e compatimire - dar ceva care deriva dintr-o anumita practica a ascultarii. a asculta pur si simplu, a fi cu ceea ce ti se spune, si nu absorbit de lucrurile despre care ti se povesteste. a fi f atent la ceea ce simte celalalt si la modul in care exprima el lucrurile astea pe care le simte.


na, asta e tot hermeneutica:) dar aplicata un pic altfel:)


e vorba de aceleasi reguli - a stabili o legatura intre sens si felul in care este el exprimat prin semne (cuvinte, fraze, gesturi, taceri samd) - dar aplicate diferit, si cu un alt tip de implicare personala.


acolo unde, in intelegerea unui text, este situarea intr-un orizont de asteptare, in intelegerea unei persoane e deschiderea si disponibilitatea. pentru un text, lectura, pentru o persoana ascultarea si prezenta.


na, pt intelegerea unui text (asta e cel m comod exemplu pt mine) ai nevoie de niste competente tehnice - iar pt intelegerea unei persoane de prezenta corporala alaturi de ea si de 'corporalizarea' tuturor acestor abilitati tehnice.


tu ce crezi, cum e intelegerea si de ce este nevoie ca s-o faci sa se produca?