sunt fan :)
Sunday, October 19, 2008
Friday, October 10, 2008
(over and over and over and over again)
sunt din nou dependent de pastilele de durere de cap.
le iau de fiecare data cand simt ca incepe sa ma doara, cate doua, apoi inca doua daca ma doare in continuare.
sunt unele dureri care nu trec, si probabil ca celelalte mi-ar trece intr-o ora or so si daca n-as lua pastile.
uneori, dupa ce am luat prea multe pastile, ma misc haotic si rad mult. uneori vreau sa stau neaparat cu cineva, alteori doar sa ma inchid in casa si sa ma intind in intuneric pe patul de la mine din camera. numai ca sa-mi dau seama ca, atunci cand stau intins, durerea se intensifica si tb sa gasesc alta pozitie.
nu stiu cand a inceput totul. o vreme scriam jurnal, l-am recitit acum vreo luna, si singurul lucru pe care il recunosteam de acolo era durerea de cap.
cand eram in anul III de facultate, durerile au inceput sa fie zilnice. si sa dureze multmult. tot ce puteam face atunci era sa ma duc pe pervazul de langa wc-uri. wc-urile baietilor erau la etaj, si in facultatea de litere nu erau m mult de 10 baieti, asa ca nu trecea aproape nimeni. tot ce puteam face era sa stau nemiscat acolo. durerea nu ma lasa sa ma gandesc la nimic altceva. nici macar sa-mi spun ca mi-e rau. uneori imi curgeau lacrimi pe obraz. de la sine. asta m ales cand ma durea in regiunea ochiului stang.
odata, pe cand lucram in nocturna la radio, am dat de un text care zicea ca, atunci cand incepe migrena, nu tb sa vb cu durerea, dar cu corpul tau - si sa-l convingi sa-i dea drumul durerii asteia, s-o lase sa plece, pt ca ea e ceva strain de tine. pe vremea aia scriam poeme despre ce face corpul meu - cum sta el pe pervaz si-si impleteste barba si se gandeste la toti oamenii pe care ii iubeste. asta atunci cand durerea nu e prea mare si se m poate gandi. uneori m vreau sa scriu despre ce face corpul meu in anumite momente. dar vreau sa scriu si despre corpurile altora.
cand prietenii mei care scriu ma intrebau de ce bag corpul in toate textele, le spuneam ca toti avem un corp. si ca sunt unele lucruri pe care le simtim la fel. modul in care haina ne atinge umerii. textura blugilor cand ne punem mainile pe genunchi. felul in care vantul atinge pielea capului dupa ce ti-ai ras parul, m ales daca il purtai lung inainte. fularul de lana care iti irita gatul dar iti place prea tare ca sa nu-l m porti. si ca, daca scriu despre lucrurile astea, o sa pot stabili m usor contactul cu ei.
acum scriu despre lucrurile pe care le aud si cele pe care le ascult. dar deja stiu ca nu toti auzim si ascultam la fel. si ca asta e strict despre mine. desi as vrea sa fie despre altcineva, e strict despre mine. ca si cum as fi blocat intre timpan si creier, in regiunea in care sunetele se amplifica. si nu intre timpanul si creierul altcuiva, dar al meu, numai al meu.
asta poate fi ceea ce unii numesc disperare.
ei spun ca disperarea e atunci cand nu m vrei sa fii tu, cand vrei doar sa fii altcineva, dar nu poti fi, nu poti scapa de tine. ca tb sa te suporti pana la capat. si ca nici moartea nu te poate scapa de asta. daca m poti muri.
si ca atunci cand vrei prea tare sa fii tu insuti, tot disperare e.
eu unul stiu ca vreau, totusi, sa fiu altcineva.
uneori, cand vad o fata frumoasa si trista care sta in fatza mea si fumeaza, imi zic ca vreau sa fiu ea. nu ca ea, nu cu gesturile ei line si armonioase, nu cu privirea lasata in jos, nici ca vreau s-o imbratisez si sa tac alaturi de ea si, dupa cateva ore, s-o intreb 'e totul in regula?' - dar sa fiu ea.
asta e una din fantasmele mele. ma uit la ea si zambesc. si nu ma apropii niciodata.
de fapt, o singura data, cand aveam vreo 15 ani si am vazut o fata cu un piercing in spranceana care plangea in spatele bibliotecii nationale. tin minte ca m-am apropiat de ea, am intrebat-o ceva, dar era vorbitoare de rusa, si pe atunci nu stiam rusa atat de bine incat sa pot vorbi cu ea. si i-am spus asta.
poate e aceeasi frica de atunci.
poate e alta frica.
poate ma tem ca as reusi, atunci, sa ma pierd, sa scap definitiv de mine, deci sa fac exact ceea ce-mi visez.
e straniu cu dorinta asta de a te pierde. kierkegaard spunea ca, atunci cand vrei sa fii intr-un mod anume, ca vrei sa-ti traiesti viata asa cum ti-o concepi, ca vrei sa fii asa cum iti imaginezi ca ar fi bine sa fii, tot ce vrei, de fapt, e sa scapi de tine, cel care esti acum. si cred ca asa e si cu mine.
le iau de fiecare data cand simt ca incepe sa ma doara, cate doua, apoi inca doua daca ma doare in continuare.
sunt unele dureri care nu trec, si probabil ca celelalte mi-ar trece intr-o ora or so si daca n-as lua pastile.
uneori, dupa ce am luat prea multe pastile, ma misc haotic si rad mult. uneori vreau sa stau neaparat cu cineva, alteori doar sa ma inchid in casa si sa ma intind in intuneric pe patul de la mine din camera. numai ca sa-mi dau seama ca, atunci cand stau intins, durerea se intensifica si tb sa gasesc alta pozitie.
nu stiu cand a inceput totul. o vreme scriam jurnal, l-am recitit acum vreo luna, si singurul lucru pe care il recunosteam de acolo era durerea de cap.
cand eram in anul III de facultate, durerile au inceput sa fie zilnice. si sa dureze multmult. tot ce puteam face atunci era sa ma duc pe pervazul de langa wc-uri. wc-urile baietilor erau la etaj, si in facultatea de litere nu erau m mult de 10 baieti, asa ca nu trecea aproape nimeni. tot ce puteam face era sa stau nemiscat acolo. durerea nu ma lasa sa ma gandesc la nimic altceva. nici macar sa-mi spun ca mi-e rau. uneori imi curgeau lacrimi pe obraz. de la sine. asta m ales cand ma durea in regiunea ochiului stang.
odata, pe cand lucram in nocturna la radio, am dat de un text care zicea ca, atunci cand incepe migrena, nu tb sa vb cu durerea, dar cu corpul tau - si sa-l convingi sa-i dea drumul durerii asteia, s-o lase sa plece, pt ca ea e ceva strain de tine. pe vremea aia scriam poeme despre ce face corpul meu - cum sta el pe pervaz si-si impleteste barba si se gandeste la toti oamenii pe care ii iubeste. asta atunci cand durerea nu e prea mare si se m poate gandi. uneori m vreau sa scriu despre ce face corpul meu in anumite momente. dar vreau sa scriu si despre corpurile altora.
cand prietenii mei care scriu ma intrebau de ce bag corpul in toate textele, le spuneam ca toti avem un corp. si ca sunt unele lucruri pe care le simtim la fel. modul in care haina ne atinge umerii. textura blugilor cand ne punem mainile pe genunchi. felul in care vantul atinge pielea capului dupa ce ti-ai ras parul, m ales daca il purtai lung inainte. fularul de lana care iti irita gatul dar iti place prea tare ca sa nu-l m porti. si ca, daca scriu despre lucrurile astea, o sa pot stabili m usor contactul cu ei.
acum scriu despre lucrurile pe care le aud si cele pe care le ascult. dar deja stiu ca nu toti auzim si ascultam la fel. si ca asta e strict despre mine. desi as vrea sa fie despre altcineva, e strict despre mine. ca si cum as fi blocat intre timpan si creier, in regiunea in care sunetele se amplifica. si nu intre timpanul si creierul altcuiva, dar al meu, numai al meu.
asta poate fi ceea ce unii numesc disperare.
ei spun ca disperarea e atunci cand nu m vrei sa fii tu, cand vrei doar sa fii altcineva, dar nu poti fi, nu poti scapa de tine. ca tb sa te suporti pana la capat. si ca nici moartea nu te poate scapa de asta. daca m poti muri.
si ca atunci cand vrei prea tare sa fii tu insuti, tot disperare e.
eu unul stiu ca vreau, totusi, sa fiu altcineva.
uneori, cand vad o fata frumoasa si trista care sta in fatza mea si fumeaza, imi zic ca vreau sa fiu ea. nu ca ea, nu cu gesturile ei line si armonioase, nu cu privirea lasata in jos, nici ca vreau s-o imbratisez si sa tac alaturi de ea si, dupa cateva ore, s-o intreb 'e totul in regula?' - dar sa fiu ea.
asta e una din fantasmele mele. ma uit la ea si zambesc. si nu ma apropii niciodata.
de fapt, o singura data, cand aveam vreo 15 ani si am vazut o fata cu un piercing in spranceana care plangea in spatele bibliotecii nationale. tin minte ca m-am apropiat de ea, am intrebat-o ceva, dar era vorbitoare de rusa, si pe atunci nu stiam rusa atat de bine incat sa pot vorbi cu ea. si i-am spus asta.
poate e aceeasi frica de atunci.
poate e alta frica.
poate ma tem ca as reusi, atunci, sa ma pierd, sa scap definitiv de mine, deci sa fac exact ceea ce-mi visez.
e straniu cu dorinta asta de a te pierde. kierkegaard spunea ca, atunci cand vrei sa fii intr-un mod anume, ca vrei sa-ti traiesti viata asa cum ti-o concepi, ca vrei sa fii asa cum iti imaginezi ca ar fi bine sa fii, tot ce vrei, de fapt, e sa scapi de tine, cel care esti acum. si cred ca asa e si cu mine.
Thursday, October 2, 2008
(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 3)
acum si niste exercitii. sunt m mult pe partea cu ascultarea, dar unii oameni care imi plac spun ca nu e prea mare diferenta intre ascultare si vorbire, si ca ambele se conditioneaza reciproc.
daca o sa experimentati cu chestiile astea, mi-ar placea sa stiu si cum vi s-a parut.
pt toate exercitiile astea, e nevoie numai de 2 oameni si de un loc calm:)
rolurile de 'vorbitor' si 'ascultator' sunt repartizate de la bun inceput, dupa aia se pot schimba. daca faceti exercitiile astea intr-un grup m mare si ramane o persoana in plus, ea poate sta alaturi de o 'pereche' ca observator / 'ascultator' suplimentar. durata fiecarui exercitiu este de 5 minute.
1. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el, care ii trezeste anumite emotii. ascultati si, la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, incercati sa-l consolati, daca e ceva care vi se pare negativ - sa-i spuneti ca o sa treaca sau ca ati avut si voi experiente similare.
2. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, dati-i un sfat - cum ar fi trebuit sa procedeze, sau cum ati fi procedat voi in locul lui.
3. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si incercati sa nu va ganditi la ce credeti voi despre experienta lui, sa nu-l 'diagnosticati', dar sa va dati seama care erau sentimentele si necesitatile lui in raport cu ceea ce povesteste. atunci cand nu sunteti siguri daca ati intuit corect, intrebati-l ceva de genul 'te simti / simteai.... pt ca aveai nevoie de?'.
4. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. incercati sa interpretati la nivel intelectual ceea ce spune si, atunci cand ceva va pare confuz, sa puneti intrebari de clarificare, ceva de genul: 'ce e pt tine prietenia? dar cum ar vedea lucrurile persoana despre care vorbesti? ce vrei sa spui prin 'prietenul meu?'.
5. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si pastrati tacerea pana 'vorbitorul' termina de povestit. lucrurile la care va ganditi nu sunt nici exprimate, nici reprimate, pur si simplu atentia voastra nu se focalizeaza pe ele, dar pe ceea ce spune el. daca sunt pauze lungi de tacere, nu incercati sa le umpleti cu nimic - pur si simplu fiti atent la el. asta nu inseamna neaparat a-l privi direct in ochi:)
cam astea ar fi niste exercitii de baza pe ascultare. dupa ce, pastrand rolurile stabilite initial, le-ati facut pe toate 5, schimbati-va rolurile - 'vorbitorul' devine 'ascultator' si invers. dupa ce ati trecut din nou prin toate 5, vorbiti despre cum vi s-a parut sa le faceti, cum s-a simtit 'vorbitorul' in timpul acestor moduri diferite de ascultare, despre cat de greu (sau usor) vi s-a parut sa le faceti ca 'ascultatori', despre care sunt modurile pe care ati vrea sa le aplicati in viata cotidiana.
daca o sa experimentati cu chestiile astea, mi-ar placea sa stiu si cum vi s-a parut.
pt toate exercitiile astea, e nevoie numai de 2 oameni si de un loc calm:)
rolurile de 'vorbitor' si 'ascultator' sunt repartizate de la bun inceput, dupa aia se pot schimba. daca faceti exercitiile astea intr-un grup m mare si ramane o persoana in plus, ea poate sta alaturi de o 'pereche' ca observator / 'ascultator' suplimentar. durata fiecarui exercitiu este de 5 minute.
1. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el, care ii trezeste anumite emotii. ascultati si, la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, incercati sa-l consolati, daca e ceva care vi se pare negativ - sa-i spuneti ca o sa treaca sau ca ati avut si voi experiente similare.
2. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, dati-i un sfat - cum ar fi trebuit sa procedeze, sau cum ati fi procedat voi in locul lui.
3. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si incercati sa nu va ganditi la ce credeti voi despre experienta lui, sa nu-l 'diagnosticati', dar sa va dati seama care erau sentimentele si necesitatile lui in raport cu ceea ce povesteste. atunci cand nu sunteti siguri daca ati intuit corect, intrebati-l ceva de genul 'te simti / simteai.... pt ca aveai nevoie de?'.
4. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. incercati sa interpretati la nivel intelectual ceea ce spune si, atunci cand ceva va pare confuz, sa puneti intrebari de clarificare, ceva de genul: 'ce e pt tine prietenia? dar cum ar vedea lucrurile persoana despre care vorbesti? ce vrei sa spui prin 'prietenul meu?'.
5. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si pastrati tacerea pana 'vorbitorul' termina de povestit. lucrurile la care va ganditi nu sunt nici exprimate, nici reprimate, pur si simplu atentia voastra nu se focalizeaza pe ele, dar pe ceea ce spune el. daca sunt pauze lungi de tacere, nu incercati sa le umpleti cu nimic - pur si simplu fiti atent la el. asta nu inseamna neaparat a-l privi direct in ochi:)
cam astea ar fi niste exercitii de baza pe ascultare. dupa ce, pastrand rolurile stabilite initial, le-ati facut pe toate 5, schimbati-va rolurile - 'vorbitorul' devine 'ascultator' si invers. dupa ce ati trecut din nou prin toate 5, vorbiti despre cum vi s-a parut sa le faceti, cum s-a simtit 'vorbitorul' in timpul acestor moduri diferite de ascultare, despre cat de greu (sau usor) vi s-a parut sa le faceti ca 'ascultatori', despre care sunt modurile pe care ati vrea sa le aplicati in viata cotidiana.
Wednesday, September 24, 2008
(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 2)
asa. am inceput aici un fel de serie despre felul de a vbi si cel de a asculta care imi plac mie. ziceam de 'limbaj exact'. acum as vrea sa nuantez putin, si pt asta o sa am nevoie de o notiune f faina - 'act ilocutionar'.
e o notiune despre care au scris tare mult austin si searle, 2 filosofi ai limbajului. basically, ei afirma ca in vorbire se intampla mult m mult decat producerea de sunete, articulate in cuvinte. atunci cand vbm, vrem sa facem ceva cu ceea ce spunem - sa convingem pe cineva de ceva, sa ne cerem scuze sau sa multumim. 'a convinge', 'a-si cere scuze' sau 'a multumi' sunt ceea ce numesc ei acte ilocutionare - si ele functioneaza dupa niste reguli si au o structura determinata. austin spunea ca exista minimum 1000 asemenea acte posibile de vorbire.
de f multe ori, atunci cand vorbim, credem ca rugam pe cineva ceva ('a ruga' ca act ilocutionar), dar ceea ce facem efectiv e sa dam un ordin (si actul nostru ilocutionar e 'a ordona' si e perceput ca atare). sau credem ca ne manifestam empatia, dar, de fapt, dam sfaturi. adica intentia noastra si realizarea efectiva a actului ilocutionar / actului de vorbire difera. si asa ne miram ca ordinele noastre (despre care credem ca sunt rugaminti) sau sfaturile (despre care credem ca sunt reactii empatice) nu fac altceva decat sa enerveze persoana cu care vorbim - pentru ca nu sunt adecvate situatiei concrete.
un alt aspect important in felul asta de a vbi si de a asculta este ceea ce am putea numi 'situare afectiva' in raport cu celalalt, dar m mult despre asta in postul urmator.
e o notiune despre care au scris tare mult austin si searle, 2 filosofi ai limbajului. basically, ei afirma ca in vorbire se intampla mult m mult decat producerea de sunete, articulate in cuvinte. atunci cand vbm, vrem sa facem ceva cu ceea ce spunem - sa convingem pe cineva de ceva, sa ne cerem scuze sau sa multumim. 'a convinge', 'a-si cere scuze' sau 'a multumi' sunt ceea ce numesc ei acte ilocutionare - si ele functioneaza dupa niste reguli si au o structura determinata. austin spunea ca exista minimum 1000 asemenea acte posibile de vorbire.
de f multe ori, atunci cand vorbim, credem ca rugam pe cineva ceva ('a ruga' ca act ilocutionar), dar ceea ce facem efectiv e sa dam un ordin (si actul nostru ilocutionar e 'a ordona' si e perceput ca atare). sau credem ca ne manifestam empatia, dar, de fapt, dam sfaturi. adica intentia noastra si realizarea efectiva a actului ilocutionar / actului de vorbire difera. si asa ne miram ca ordinele noastre (despre care credem ca sunt rugaminti) sau sfaturile (despre care credem ca sunt reactii empatice) nu fac altceva decat sa enerveze persoana cu care vorbim - pentru ca nu sunt adecvate situatiei concrete.
un alt aspect important in felul asta de a vbi si de a asculta este ceea ce am putea numi 'situare afectiva' in raport cu celalalt, dar m mult despre asta in postul urmator.
(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 1)
am promis m demult ca o sa scriu un post despre felul de a asculta si cel de a vbi care imi place mie
pentru orice relatie, minimul necesar:) este o pers care sa vbeasca si una care sa asculte. si ceva care sa fie spus intre ele. 'spus' in sensul de 'semnificat' - pt ca poate fi si transmis in tacere, fara ca relatia sa piarda ceva din cauza asta.
booooooon. pers care vb - vb 'autentic', in sensul ca spune ceva numai pt ca vrea intr-adevar sa spuna lucrurile astea. nu pt ca s-ar simti obligata sa faca conversatie. si spune lucruri care sa fie cat m aproape de ceva ce a simtit ea la un mom dat / simte acum. autenticitatea asta nu inseamna a povesti ceva asa cum s-a intamplat, dar asa cum ai simtit tu - detaliile pot fi schimbate sau inventate, asta nu conteaza. pauzele de tacere sunt ok:) si pot sa fie spuse numai cateva cuvinte, si asta iarasi e ok:)
imi place cand pers care vb nu vrea sa vb numai despre ea - e capabila sa vb si despre lucruri exterioare, si sa vb si despre / pentru pers care asculta. nici subiectul nu conteaza prea tare.
imi place cand pers care vb o face cat m exact - transmitand chiar lucrurile pe care vrea sa le transmita. asta nu inseamna sa vb tehnic - limbajul exact poate fi chiar f plin de tot felul de imagini, poate fi f fluid, repetitiv uneori, uneori tocmai intonatia e cea care transmite cel m bine - dar sa fii f atent la celalalt. sa simti cum ar putea el sa reactioneze la cuvintele tale si sa folosesti un limbaj cat m apropiat de al lui - asta va fi 'exact' pt el - in care sa 'infasori' ceva propriu tie.
imi place cand pers care vb o face ca si cum ar darui ceva - cu aceeasi deschidere
desi poate sa vb si despre lucruri groaznice - dar, in momentul in care ele sunt articulate, trecem impreuna prin ele si e bine. pt amandoi. ne schimba dar e bine.
uneori, imi place cand pers care vb o face, aparent, fara sa participe - dar simt ca spune ceva important pt noi amandoi.
asa, mi-am dat seama ca sunt obosit, m am de facut niste chestii maine (adica deja azi), si cred ca ma duc sa dorm si diseara o sa scriu un pic m mult despre limbajul care functioneaza in genul asta de relatie:)
pentru orice relatie, minimul necesar:) este o pers care sa vbeasca si una care sa asculte. si ceva care sa fie spus intre ele. 'spus' in sensul de 'semnificat' - pt ca poate fi si transmis in tacere, fara ca relatia sa piarda ceva din cauza asta.
booooooon. pers care vb - vb 'autentic', in sensul ca spune ceva numai pt ca vrea intr-adevar sa spuna lucrurile astea. nu pt ca s-ar simti obligata sa faca conversatie. si spune lucruri care sa fie cat m aproape de ceva ce a simtit ea la un mom dat / simte acum. autenticitatea asta nu inseamna a povesti ceva asa cum s-a intamplat, dar asa cum ai simtit tu - detaliile pot fi schimbate sau inventate, asta nu conteaza. pauzele de tacere sunt ok:) si pot sa fie spuse numai cateva cuvinte, si asta iarasi e ok:)
imi place cand pers care vb nu vrea sa vb numai despre ea - e capabila sa vb si despre lucruri exterioare, si sa vb si despre / pentru pers care asculta. nici subiectul nu conteaza prea tare.
imi place cand pers care vb o face cat m exact - transmitand chiar lucrurile pe care vrea sa le transmita. asta nu inseamna sa vb tehnic - limbajul exact poate fi chiar f plin de tot felul de imagini, poate fi f fluid, repetitiv uneori, uneori tocmai intonatia e cea care transmite cel m bine - dar sa fii f atent la celalalt. sa simti cum ar putea el sa reactioneze la cuvintele tale si sa folosesti un limbaj cat m apropiat de al lui - asta va fi 'exact' pt el - in care sa 'infasori' ceva propriu tie.
imi place cand pers care vb o face ca si cum ar darui ceva - cu aceeasi deschidere
desi poate sa vb si despre lucruri groaznice - dar, in momentul in care ele sunt articulate, trecem impreuna prin ele si e bine. pt amandoi. ne schimba dar e bine.
uneori, imi place cand pers care vb o face, aparent, fara sa participe - dar simt ca spune ceva important pt noi amandoi.
asa, mi-am dat seama ca sunt obosit, m am de facut niste chestii maine (adica deja azi), si cred ca ma duc sa dorm si diseara o sa scriu un pic m mult despre limbajul care functioneaza in genul asta de relatie:)
Thursday, September 18, 2008
(migrena)
am avut o migrena f violenta ieri, si abia acum mi-am revenit
am stat toata ziua la pat (cum nu am facut demult), nu am fumat nici macar o tigara, am gemut, m-am zvarcolit, uneori am stat o vreme nemiscat. dar cel m important lucru pe care l-am facut a fost sa urmaresc cum functioneaza mintea mea in timpul durerilor astora mari. care e diferenta dintre felul meu de a gandi cand ma simt relativ ok si cel din timpul durerilor.
acum e 6 dimineata, nici nu m tin minte cand m-am trezit ultima oara la ora asta, dar mi-a trecut durerea si nu cred ca as m rezista sa stau in pat. ma apasa psihic deja :P
na, nu cred ca o sa pot formula acum ceva cat de cat clar si coerent despre felul in care functioneaza mintea mea in timpul migrenelor - o sa zic doar care a fost primul gand cand am simtit ca-mi trece. si nu cred ca m-as fi gandit vreodata asa in timpul migrenei (cand imi vin in cap m mult chestii preluate sau amintiri). era ceva de genul 'ale cui sunt orele astea. cine lucreaza in ele. ce as putea sa fac in orele astea ca sa nu pierd timpul. ce face lumea in orele astea. oare astea sunt orele la care se intampla cele m multe crime? cum as putea folosi orele astea. cui apartin ele si ce gen de activitate e cel m bun pt ele'. na, era o serie de intrebari de genul asta, si cand mi-am dat seama de ele, mi-am dat seama ca a incetat si migrena.
poti sa-mi spui si tu despre durerile tale? despre cum functioneaza ele, despre cum reusesti sa iesi din ele, despre diferenta dintre tipurile de dureri (daca ai dureri de m multe tipuri - ceea ce stiu ca e f greu - si esti dispus sa vb despre asta), daca reusesti sa te detasezi de durere si sa faci alte lucruri sau nu.
am stat toata ziua la pat (cum nu am facut demult), nu am fumat nici macar o tigara, am gemut, m-am zvarcolit, uneori am stat o vreme nemiscat. dar cel m important lucru pe care l-am facut a fost sa urmaresc cum functioneaza mintea mea in timpul durerilor astora mari. care e diferenta dintre felul meu de a gandi cand ma simt relativ ok si cel din timpul durerilor.
acum e 6 dimineata, nici nu m tin minte cand m-am trezit ultima oara la ora asta, dar mi-a trecut durerea si nu cred ca as m rezista sa stau in pat. ma apasa psihic deja :P
na, nu cred ca o sa pot formula acum ceva cat de cat clar si coerent despre felul in care functioneaza mintea mea in timpul migrenelor - o sa zic doar care a fost primul gand cand am simtit ca-mi trece. si nu cred ca m-as fi gandit vreodata asa in timpul migrenei (cand imi vin in cap m mult chestii preluate sau amintiri). era ceva de genul 'ale cui sunt orele astea. cine lucreaza in ele. ce as putea sa fac in orele astea ca sa nu pierd timpul. ce face lumea in orele astea. oare astea sunt orele la care se intampla cele m multe crime? cum as putea folosi orele astea. cui apartin ele si ce gen de activitate e cel m bun pt ele'. na, era o serie de intrebari de genul asta, si cand mi-am dat seama de ele, mi-am dat seama ca a incetat si migrena.
poti sa-mi spui si tu despre durerile tale? despre cum functioneaza ele, despre cum reusesti sa iesi din ele, despre diferenta dintre tipurile de dureri (daca ai dureri de m multe tipuri - ceea ce stiu ca e f greu - si esti dispus sa vb despre asta), daca reusesti sa te detasezi de durere si sa faci alte lucruri sau nu.
Thursday, September 11, 2008
Subscribe to:
Posts (Atom)
