sunt unele momente cand e liniste
liniste inauntru
si datorita linistii asteia pot intra in contact cu cineva sau ceva. uneori incerc sa fortez linistea asta ca sa pot stabili legaturi. sa ma fortez sa nu ma gandesc la nimic si sa ascult sau sa citesc sau sa privesc.
m-am intalnit ieri cu un prieten ffff vechi si cu prietena lui.
ea a spus ca ii place ca nu ne-am vazut de 2 ani si, cu toate astea, vorbim ca si cum nu ar fi existat nicio pauza - si vorbim la modul f teoretic si abstract - si ne implicam f tare in dialogul nostru, ca si cum lucrurile astea abstracte si teoretice ar fi cele mai personale, cele mai importante pentru noi.
si asta era numai pentru ca incercam sa fac liniste :))))
dar voi cum faceti liniste inauntru?
la voi cum functioneaza?
care sunt sursele voastre de liniste?
(daca vreti, incercam sa facem schimb de tehnici de linistire :))))) sa vorbim despre cum instauram, fiecare, linistea asta - si cum o utilizam)
Sunday, March 1, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
9 comments:
ah, linistea..as vrea s-o pot crea asa, din nimic, cind vreau eu. dar nu pot. Mi s-a intimplat de mai multe ori sa optez pentru a nu ma intilni cu prieteni de care imi era dor pentru ca nu aveam aceasta liniste despre care ai scris. sau sa regret ca uite, cineva foarte drag va veni in curind, si de unde fac eu rost de liniste?
@ maria
inteleg ceea ce spui
uneori e greu sa comunici cu celalalt fara sa dispui de linistea asta - fara ca ea sa functioneze ca o baza, ca un fundal pt conversatia voastra -
si uneori e m bine sa nu te vezi cu el / ea atunci cand nu ai liniste - pt ca, in agitatie interioara, poti rata unele lucruri care se pot intampla intre voi.
dar cum e atunci cand reusesti sa instaurezi linistea asta? la ce te ajuta ea?
Linistea - e ceva care am pierdut cu timpul. Era parte din mine, mai inainte.. tu stii.
Linistea era parte din tot complexul care ma caracteriza - eram calma, distanta, rece, cumva nepasatoare la un alt nivel decat cel direct.
Nu o mai am, si incerc sa sper ca am sa o recapat din nou. Imi placea felul cum eram.
Uneori revin, rar, sting luminile pana ce in camera e mediu sumbru, pun muzica gen stina probabil, sau sia, si nu stiu, stau :)
cand vreau liniste ma inchid in mine :) chiar in mijlocul unui talaz de oameni ...
linistea in 2 imi place...
zi frumoasa tuturor
...si linistita, desigur :)
alex,
vezi, tu scrii despre pericolul de a rata chestii care se pot intimpla intre tine si celalalt. E si asta o grija. Dar eu ma gindeam la ceva mult mai imediat. Nu pot vorbi despre ce as vrea eu sa vorbesc cind nu am liniste.Parca trebuie mai intii sa vorbesc despre fleacuri ca sa elimin tensiunea. ma enerveaza ca nu pot sa tac pur si simplu pina fac liniste.
analizind, imi dau seama ca nu am problema asta cu cei cu care nu trebuie sa vorbesc despre mine. sau, ma rog, nu trebuie sa intru in detalii. Cu cei cu care pot vorbi direct despre lucruri abstracte, cum ai scris tu despre prietenii tai. Dar nu exista decit o singura persoana cu care fac asta, un fost prof. De fapt, e chiar straniu, pentru ca de fapt vorbim despre noi, succint si fragmentar, dar totusi reusim sa spunem foarte multe asa. el poate reconstrui restul pentru ca stie cum gindesc in filozofie, si eu pot face la fel cu ceea ce-mi spune el. Nu stiu daca e distanta asta 'politicoasa' dintre noi sau ideea ca sunt inteleasa fara prea multe explicatii, dar o anumita calitate a relatiei noastra imi induce acea pretioasa stare de calm. Da, si faptul ca el obisnuieste sa cada in taceri, nu foarte lungi, dar totusi, taceri, cind se gindeste la intrebarea mea, sau cind ne gindim impreuna la o intrebare care a aparut. Si inainte sa reinceapa sa-mi vorbeasca ma priveste in ochi citeva secunde. da, cred ca am nevoie de increderea asta in posibilitatea unei taceri; si in cazul profului meu, in posibilitatea de a clarifica unele lucruri in intervalul tacerii. Dar si faptul ca nu e nevoie sa explic prea mult. ca el are acces la ceea ce am eu de spus intr-un mod care nu e umilitor, ba chiar dimpotriva.
@ updatingmyself
mi-e dor de tine :)
inainte tu erai pt mine o sursa f importanta de liniste - acum as vrea sa ti-o pot oferi eu
si indiferenta ta era un fel de toleranta - sau eu, cel putin, o percepeam ca atare
(si ascultarea de muzica / statul pe intuneric cu muzica e ceva ce linsteste f bine)
@ andibob:
nu stiu daca in liniste te blochezi in tine... in tot cazul, percepeam linistea asta altfel - ca ceva ce, asa cum zice si maria, iti permite sa stabilesti un contact
@ maria:
aha - sa vorbesti despre lucruri megateoretice si abstracte, vbind, de fapt, despre tine - si frazele pe care le spui despre tine sunt fragmentare si eliptice, dar celalalt le intelege
pt ca sunteti in aceeasi liniste :) probabil - o liniste care este a voastra, este comuna, sunteti amandoi in ea
si ma bucur taretaretare mult ca ai alaturi persoana asta
am si eu alaturi cateva persoane fff dragi si fff pretioase - cu care ma vad destul de rar, numai atunci cand nu putem sa nu ne vedem :) - si am senzatia ca persoanele astea trebuie protejate, cumva, am senzatia ca tb sa fac tot ce depinde de mine ca sa-si pastreze linistea asta, sa-si pastreze, cum spui tu, capacitatea asta de a tacea impreuna si a gandi impreuna - si a te ajuta, in conversatia cu ei, sa ajungi la sensul pe care il urmaresti, vorbind sau tacand
linistea este intotdeauna in mine insami, cand am nevoie de ea - ma ascult. poate fi la ore, in troleu, oriunde si oricand.
de fapt o privesc ca pe o categorie care structureaza identitatea noastra. si alex, ai dreptate - linistea inseamna deschidere si nu blocaj.
si atunci cand deschiderea este comuna, tacerea in doi nu e tacere.
imi plac oamenii alaturi de care pot sa tac, fara ca sa inventez teme de discutie. cu mult timp in urma, intr-o noapte, la o scoala de vara, m-am plimbat cu Codoban o jumatate de noapte fara ca sa vorbim. dar ne-am spus mai multe decat in multe cazuri in care nu ma opresc sa vorbesc.
asta e linistea. tacere alaturi de celalalt.
:) o vad eu
cred ca o cale e sa dormi ziua si sa stai treaz noaptea: e liniste noaptea, chiar in oras.
Cred că e esenţial să poţi să scoţi din cap tot ceea ce reprezintă "reziduuri" şi să te concentrezi pe bucuria de a savura starea de linişte.
Post a Comment