(bahtin / dialog)

atunci cand scrie despre dialog, bahtin gandeste in triade:

1. referindu-se la participantii la dialog, el identifica trei: vorbitorul, destinatarul si 'supra-destinatarul'. destinatarul poate fi concret / cunoscut sau poate fi imaginat (asa cum ne imaginam un auditoriu pt ceea ce scriem) si abstract - 'ce tip de oameni ar fi atrasi de ceea ce spun acum'. si, in principiu, de la destinatar se asteapta un fel de reactie de raspuns - fie acceptare, fie contradictie, fie comentariu etc. in schimb, atunci cand e vorba de supra-destinatar, nu e neaparat sa fii constient de el - bahtin vorbeste aici despre 'posteritate' careia i se adreseaza unii autori sau despre 'judecata corecta' la care spera ei. supra-destinatarul e cineva sau ceva de la care se asteapta intelegere si evaluare corecta a ceea ce spui - alte exemple de 'supra-destinatar' pe care le ofera bahtin sunt 'Dumnezeu' si 'ratiunea'. si, daca interpretez corect, bahtin pare sa afirme ca faptul de a te adresa unui destinatar este posibil doar daca presupui un supra-destinatar, doar pe fundalul acestei 'intelegeri' proiectate in viitor. 'supra-destinatarul' e al treilea intr-o conversatie privata. prezent la un nivel nu neaparat constient.

2. atunci cand vorbeste despre lucrurile la care se poate raporta un enunt, bahtin identifica iarasi trei aspecte:

a) obiectul acelui enunt / referinta lui - cred ca ceea ce spune el poate fi interpretat ca un fel de semantica, si o analiza de genul asta ar implica si o 'verificare' a corespondentei dintre enunt si segmentul de realitate la care acesta se refera (in cazul unui text in care predomina functia referentiala) dar si o interpretare a modului in care e 'construita' realitatea - ce aspecte din ea sunt selectate, cum sunt ele prezentate, cu alte teme se face legatura etc.

b) autorul enuntului - aici ar merge teoria actelor de vorbire / analiza intentiei comunicative - ce incerci sa faci in si prin enuntul tau - cum te raportezi tu la el, in ce mod te exprima, in ce masura intentia pe care ti-ai propus-o coincide cu realizarea ei in discurs etc.

c) sistemul de enunturi apartinand altora si care se refera la aceeasi tema. aici e vorba de 'metalingvistica' sau 'translingvistica' pe care o proiecta bahtin - o stiinta care sa se ocupe de relatiile dialogice stabilite intre enunturi. de modul in care enunturile isi raspund unul altuia. de modul in care anumite elemente despre care vorbeste cineva in textul lui sunt preluate de la altii. de modul in care te raportezi la o anumita disciplina / traditie careia ii apartii sau de care te delimitezi. de temele comune mai multor texte. de genurile discursive. samd.

(you've been flirting again)

comentariul anonim :) de la postarea anterioara mi-a adus aminte de bjork - si de textul meu favorit de la ea - you've been flirting again:

all that she said was true
all that she said was true
give her some time
give her some space
all that she said was true

all that she meant was good
all that she meant was good
give her some time
give her some space
all that she meant was good

how you reacted was right
how you reacted was right
give her some time
give her some space
how you reacted was right

asta e atitudinea de la care pornesc eu de obicei cand ascult pe cineva :) - iau de bune lucrurile care mi se spun, incerc sa le accept si sa le inteleg - si sa le ofer oamenilor cu care comunic 'some time and some space' sa se uite inauntru si sa-si asimileze experientele despre care imi povestesc. ideea e ca atunci cand te gandesti de unul singur la o experienta de-a ta exista f multe sanse s-o lasi balta dupa 30 de secunde - sa te apuci de altceva, sa vrei sa iesi sau sa faci ceva - sau, daca experienta e una trista, sa te scufunzi in ea si sa iesi dupa aia foarte greu.

de asta avem nevoie de oameni carora sa le povestim - ca sa ne putem depana experientele fara a fi deranjati, sa reusim sa le interpretam - sustinuti de prezenta celuilalt. care incearca si el, la fel ca si noi, sa construiasca un sens din ceea ce se intampla. si atunci cand sensul e construit in comun e cumva mai bogat, mai plin, exista mai multe dimensiuni - si integreaza nu doar o singura experienta.

si felul in care vorbeste bjork despre asta - cadrul pe care il construiesc ca sa inteleg textul asta presupune doua persoane, A si B; A tocmai i-a povestit lui B despre 'she', despre o tipa care i-a spus unele lucruri - si probabil lucrurile pe care le-a spus 'she', care e absenta, l-au facut pe A sa sufere sau sa se intristeze - si B incearca sa-l sustina pe A - si sa-i spuna ca 'she' are nevoie sa fie ascultata si acceptata - asa cum l-a acceptat B pe A atunci cand i-a povestit :) - cu aceeasi atitudine de incredere si grija.

dar care dintre cele trei personaje de aici flirteaza? ;;) si in ce a constat flirtul lor? ;;) oare B flirteaza cu A pt ca il asculta? oare tristetea lui A este un mod de a-si construi o imagine de victima - ca sa-l / s-o atraga pe B? oare 'she' a fost cea care a flirtat cu A?

voi cum credeti? si ce parere aveti despre atitudinea asta despre care vorbeste bjork?