Wednesday, February 3, 2010

(you've been flirting again)

comentariul anonim :) de la postarea anterioara mi-a adus aminte de bjork - si de textul meu favorit de la ea - you've been flirting again:

all that she said was true
all that she said was true
give her some time
give her some space
all that she said was true

all that she meant was good
all that she meant was good
give her some time
give her some space
all that she meant was good

how you reacted was right
how you reacted was right
give her some time
give her some space
how you reacted was right


asta e atitudinea de la care pornesc eu de obicei cand ascult pe cineva :) - iau de bune lucrurile care mi se spun, incerc sa le accept si sa le inteleg - si sa le ofer oamenilor cu care comunic 'some time and some space' sa se uite inauntru si sa-si asimileze experientele despre care imi povestesc. ideea e ca atunci cand te gandesti de unul singur la o experienta de-a ta exista f multe sanse s-o lasi balta dupa 30 de secunde - sa te apuci de altceva, sa vrei sa iesi sau sa faci ceva - sau, daca experienta e una trista, sa te scufunzi in ea si sa iesi dupa aia foarte greu.

de asta avem nevoie de oameni carora sa le povestim - ca sa ne putem depana experientele fara a fi deranjati, sa reusim sa le interpretam - sustinuti de prezenta celuilalt. care incearca si el, la fel ca si noi, sa construiasca un sens din ceea ce se intampla. si atunci cand sensul e construit in comun e cumva mai bogat, mai plin, exista mai multe dimensiuni - si integreaza nu doar o singura experienta.

si felul in care vorbeste bjork despre asta - cadrul pe care il construiesc ca sa inteleg textul asta presupune doua persoane, A si B; A tocmai i-a povestit lui B despre 'she', despre o tipa care i-a spus unele lucruri - si probabil lucrurile pe care le-a spus 'she', care e absenta, l-au facut pe A sa sufere sau sa se intristeze - si B incearca sa-l sustina pe A - si sa-i spuna ca 'she' are nevoie sa fie ascultata si acceptata - asa cum l-a acceptat B pe A atunci cand i-a povestit :) - cu aceeasi atitudine de incredere si grija.

dar care dintre cele trei personaje de aici flirteaza? ;;) si in ce a constat flirtul lor? ;;) oare B flirteaza cu A pt ca il asculta? oare tristetea lui A este un mod de a-si construi o imagine de victima - ca sa-l / s-o atraga pe B? oare 'she' a fost cea care a flirtat cu A?

voi cum credeti? si ce parere aveti despre atitudinea asta despre care vorbeste bjork?

7 comments:

Anonymous said...

Textul este opac şi difuz şi atitudinea e a cititorului. "She" aici poate fi Alianţa pentru Integrare Europeană şi felul în care e percepută şi judecată de alegători.

De ce ai o atitudine de la care porneşti cînd asculţi pe cineva?

khora said...

aha - 'she' poate fi oricine :) dar am incercat sa construiesc varianta care mi s-a parut cea mai rationala / economa :)

si mi se pare firesc sa ai o atitudine - pt ca suntem fiinte care, atunci cand facem ceva, o facem intr-un scop, si atunci cand comunicam cu cineva avem asteptari de la celalalt si de la noi insine. si ansamblul asta de scopuri si asteptari il numesc atitudine. o atitudine 'minima' ar fi disponibilitatea de a-l lasa pe celalalt sa vorbeasca - tot atitudine ar fi dorinta de a-i raspunde - si presupozitia ca ceea ce spune celalalt are sens si merita sa incerci sa-l intelegi tot atitudine as numi-o.

tu nu ai nicio atitudine atunci cand comunici cu cineva? nici atunci cand citesti?

Anonymous said...

Limitele impuse de lucrurile care ni se par fireşti sunt mult mai greu de depăşit din cauza invizibilităţii firescului. Dependenţa de confortul oferit de firesc deseori ne izolează de lume şi de ceilalţi, între timp viaţa şi comunicarea dau toate semnele că sunt explozive, imprevizibile, vii.

Pornitul cu atitudini oferă o grilă de interpretare care face percepţia celuilalt mai simplă, mai automată. Avem un set de aşteptări pe care inconştient îl impunem colegului de purgatoriu (prin uimiri, rîsete, interjecţii care sunt exprimate atunci cînd el nu corespunde aşteptărilor). Are loc o programare a infinitului mai mare (omul viu) de către infinitul mai mic (aşteptările programatorului).

Faptul în sine nu este rău sau bun în mod absolut, doar că mă interesa dacă aceste atitudini—standard aplicate la oameni diferiţi sunt un automatism impus de lene sau de nişte experienţe de succes sau o decizie asumată în virtutea unor chestii necunoscute de mine. La fel nici întrebarea "de ce ai atitudini" nu implică lipsa acestora la mine.

Capacitatea de a putea fi oglindă e preţioasă. Mulţi se aşteaptă (produc viitor) să fugă în tine într-o discuţie, dar primesc o porţie de sine, care-i aruncă în hău şi le îmbogăţeşte corola de minuni. Tehnici sunt multe, una ar fi (hai s-o experimentăm) număratul pînă la 10 în minte înaintea oricărui răspuns. Dar oglinda e un exerciţiu, un instrument. Decizia de a-l aplica e contextuală, dacă o faci mereu devii oglindă.

khora said...

@ anonim:

da - e posibila si compararea celuilalt cu anumite standarde ale 'firescului' tau - numai ca incerc sa evit asta, pe cat posibil. pt ca atunci il reduci pe celalalt la o anumita imagine pe care o ai in minte.

standardele astea, in felul in care le concep eu, sunt raportate m mult la mine decat la celalalt - e un fel de set de principii pe care le utilizez pt a lucra cu mine. si modul asta de a relationa il practic si pt mine, nu doar pt celalalt, pt ca mi se pare corect sa ma comport asa cu el. nu e vorba atat de lene, si nici de ceva derivat din experienta succesului, desi poate fi o forma de confort - atunci cand am un tipar de relationare nu m sunt spontan si imprevizibil :) adica am m putine sanse sa-l afectez pe celalalt intr-un mod in care nu i-ar placea sa fie afectat si pe care nu l-as prevedea.

si da, tehnici sunt multe - si am putea contrapune, in sensul asta, cred, tehnicile si atitudinile - tehnica e ceva ce faci, aplici, decizi sa aplici in mod contextual - cum zici tu - iar atitudinea e ceea ce simti ca tb sa faci pt ca iti e propriu tie, cumva.

are cat de cat sens pt tine ceea ce am scris aici?

Ion Grosu said...

Reducerea celuilalt e inevitabilă — informaţia despre el este fragmentară şi distorsionată. Imaginile care le ai deja în minte nu pot fi evitate, experienţa oferă instrumentul de arhivare a trăirilor prezente (sau din trecutul imediat). Cum aceste lucruri nu pot fi schimbate, le ignor.

Cît despre bunătate — refuzînd afectarea necontrolată (oricum e necontrolată) refuzi să-ţi duci crucea. Unicul responsabil este creatorul. Şi oamenii din jurul tău nu sunt ouă de incubator care trebuie duse cu grijă. Sunt oameni la fel ca tine. Nu-i afectezi tu, o să-i afecteze altul. Între timp tu eşti cel care e supus acestei experienţe permanent.

Oglinda poate avea dureri de cap?

Ion Grosu said...

(ups :)

khora said...

hey ionut, sorry ca-ti raspund asa tarziu

sigur, daca percepi relatia cu celalalt in termeni de 'informatie', reducerea e inevitabila - dar in contextul a ceea ce-mi place sa numesc 'relatie autentica' (un fel de eu-tu a la buber sau relatie etica a la levinas) incerc sa ma raportez la celalalt nu ca la o informatie, nu ca la un obiect pe care il pot cunoaste sau il pot interpreta, dar ca la o fiinta cu care interactionez. cu care comunic. pe care incerc s-o inteleg.

ref la afectarea celorlalti - oricum ii afectezi, asa cum spui si tu, dar incerc sa nu-i invadez - sa nu-i fortez, sa nu intru excesiv in spatiul lor privat / intim. asta e modul de a fi cel m rewarding pt mine, cel care nu-mi provoaca remuscari :) si ma ajuta sa ma impac cu mine.

si da, sunt afectat - si poate ca durerile mele de cap tot de acolo vin - dar e un risc suficient de manageable :)

Post a Comment