(consiliere filosofica)

"o terapie pur individuală, non-morală, non-ştiinţifică, non-intelectuală, care poate avea loc doar atunci când nu există nici cea mai mică aluzie la control, cu excepţia controlului de sine al terapeutului în situaţia terapeutică" – jessie taft

j. taft scria asta prin anii '30 despre terapia ei, pe care o numea 'relationship therapy'.

unul dintre scopurile acestei 'relationship therapy' e de a-l face pe consiliat sa isi imbunatateasca relatiile cu ceilalti - faptul de a avea relatii bune e un fel de masura a sanatatii, dupa taft. taft a avut o influenta decisiva asupra lui rogers - creatorul terapiei centrate pe client - care incerca sa mearga si el in directia asta.

cred ca si consilierea filosofica e o asemenea 'relationship therapy', care isi propune sa instaureze un alt gen de relatii atat in interiorul 'situatiei terapeutice' - cat si intre consiliat si alte persoane din viata lui.

absenta controlului, caracterul pur individual, non-stiintific, non-moral (interpretez asta in sensul de 'nemoralist' - o relatie in care celalalt nu este judecat) ma fac sa cred ca o asemenea relatie nu e neaparat sa se produca intr-un mediu clinic - sau reglementat cumva din exterior. la fel de bine se poate produce si intre doi prieteni care stau de povesti intr-o curte interioara in care au intrat sa fumeze in timp ce se plimbau pe strada - si asta nu schimba nimic din caracterul terapeutic al relatiei.

relatia din consilierea filosofica e terapeutica in masura in care poate fi o relatie - in termenii lui buber - 'eu-tu', o relatie in care celalalt este acceptat, nu experiat, in care se produce dialog, nu interpretarea celuilalt in termenii care iti sunt proprii tie - si care pot sa-l reduca, facandu-va astfel sa va ratati intalnirea.

in practica mea de consiliere filosofica pornesc de la cateva asumptii de baza - unele preluate de la cei care m-au influentat in domeniul asta al consilierii, altele elaborate pe cont propriu.

1. omul e o fiinta care interpreteaza - se interpreteaza pe sine, ii interpreteaza pe ceilalti, interpreteaza situatiile prin care trece. acest proces de interpretare este unul continuu.

2. interpretarea se afla intr-o anumita relatie cu o 'teorie', o 'viziune asupra lumii' intretinuta de persoana care interpreteaza. interpretarea si viziunea asupra lumii se influenteaza reciproc.

3. prin interpretare si formularea de teorii, individul confera sens propriei experiente.

4. exista momente in care teoria si experienta se contrazic (in termenii lui rogers, 'experienta organismica' contrazice 'conceptia de sine'). aceasta contradictie afecteaza negativ diferite dimensiuni ale vietii individului - relatia cu ceilalti, atitudinea fata de sine etc.

5. in dialog, in cadrul oferit de consilierea filosofica, se poate crea o apropiere tot mai mare intre experienta si teoria personala a individului - in acest sens, consilierea este un proces de interpretare continua a experientei traite.

6. aceasta apropiere intre experienta si teorie are efecte terapeutice asupra consiliatului - la nivelul conceptiei de sine, al relatiei cu ceilalti, actiunilor realizate, sigurantei in luarea deciziei etc.

in acest sens, de la consilier se cer cateva atitudini si abilitati, pe care le-as grupa in doua categorii:

a) abilitati de ascultare

de la consilier se cere, in formularea barbarei norman, unul dintre consilierii a caror abordare m-a influentat cel mai tare - 'o disponibilitate de a asculta, mai curand decat a impune' - aceasta 'disponibilitate pentru celalalt' e cea care permite instaurarea unor relatii 'eu-tu' si, in acelasi timp, si 'asimetria' relatiei etice despre care scria em. levinas. aceasta disponibilitate e cea care il face pe consiliat sa vorbeasca despre experientele personale, si apoi, aceasta disponibilitate il ajuta in 'calatoria' pe care o faceti impreuna, 'calatorie' spre elaborarea unei conceptii personale, care sa-l ajute pe consiliat sa-si integreze experientele si sa construiasca un sens in baza lor.

b) abilitati de conceptualizare

aici primul pas e dialogul socratic - o examinare atenta a asumptiilor celuilalt, pentru a formula impreuna o serie de concepte, un 'cadru conceptual', un 'pattern' al experientei consiliatului - utilizat, apoi, ca 'nou vocabular' pentru exprimarea de sine - si pentru intelegerea de sine. si, eventual, si pentru transcenderea vechii conceptii, cea care se suprapunea mai putin peste experienta. si ca 'baza teoretica' pentru realizarea unor noi actiuni.

in toate astea, e vorba de un gen de disponibilitate reciproca, deschidere reciproca - si mediul in care vad ca s-ar putea intampla cel mai bine nu este cel clinic, nu este cel in care consiliatul este 'judecat' / diagnosticat si se incearca sa fie adus la 'normal'. e vulnerabilitate reciproca, nu control. vad asa ceva intamplandu-se mai curand la o masa intr-o cafenea decat intr-un cabinet dintr-o clinica, desi e posibil si acolo - ceea ce e important e aceasta dimensiune interpersonala, aceasta 'lasare deoparte' a controlului extern.

si asta e consiliere filosofica pentru ca de asta s-a ocupat intotdeauna filosofia - de formularea de concepte care sa ne ajute sa ne intelegem experienta concreta. si e terapeutica in masura in care e terapeutic sa construiesti un sens in baza unor lucruri care nu se legau, inainte, pentru tine - si in masura in care iti construiesti noi mecanisme de auto-interpretare.

(vreau)

mi-e asa de lene sa fac ceva.

si ma simt cumva responsabil pt ceea ce se intampla la noi. responsabil in sensul in care trebuie sa raspund cumva. sa nu las lucrurile sa fie asa cum sunt.

si vinovat, pe langa asta - vinovat ca n-am raspuns atunci cand trebuia sa raspund. cand asta ar fi putut schimba ceva.

si mai vreau si sa plec.

visez sa stau intr-o garsoniera in islanda cu persoana la care ma gandesc in fiecare zi si de care mi-e dor si in timp ce dorm - si sa mancam impreuna mancare chinezeasca, asezati pe acelasi pat.

(o chestiuta faina)

(via pagan poetry)

(azi in pman)

sunt cateva lucruri pe care le visez

as vrea sa fie 10.000 de grupulete a cate 10 oameni, asezati pe jos in pman si la toate intersectiile din jur. sa vina cu laptopuri si carti si ipods - si sa discute - si sa vina in fiecare zi.

as vrea sa nu fie acolo persoane de care nu mi-ar placea sa ma apropii in viata cotidiana - persoane in costume sportive si rase pe cap, care rad si mananca seminte - si care se legau de mine cand aveam 15 ani ca am parul prea lung.

as vrea sa nu se urle slogane despre lucruri pe care nu le vrem, dar sa se ne dam exact seama care e schimbarea pe care o asteptam. si sa stim exact de ce venim acolo.

as vrea sa stam impreuna - si sa ne simtim bine impreuna - sa fie grupuri mici si frumoase, asa cum am vazut cateva.

as vrea sa stau acolo asa cum am stat ieri cu un grup de fosti elevi de-ai mei - asezati pe asfalt, stiind exact de ce am iesit si fiind siguri ca vom iesi in fiecare zi.

daca vom iesi acolo, zilnic, si vom sta impreuna - si nu vom demonstra ca suntem slabi, si nu vom accepta provocarile - va fi bine.

daca nu vom avea ura, va fi bine.

daca violenta necontrolata - despre care ne spun atatea psihologiile multimii - va fi inlocuita de calm si deschidere si siguranta de sine, va fi bine.

(intalniri meaningful)

despre una dintre ele am scris aici, in contextul unei alte discutii.


despre alte intalniri e si postul asta.


si azi un tip mi-a povestit despre cum are el acces la noosfera :)))) si ca o sa mor tanar :)))))))) dar ca o sa am posibilitatea sa fac ceea ce vreau sa fac si sa le transmit altora cunostintele mele :)))))


am utilizat toate abilitatile de ascultare pe care le am :) stateam impreuna la tejghea intr-un bar :))) si pana la urma a venit prietena lui, si am putut sa plec :))))


pentru voi cum sunt intalnirile astea stranii si / sau meaningful?

(mecanisme de liniste)

sunt unele momente cand e liniste


liniste inauntru


si datorita linistii asteia pot intra in contact cu cineva sau ceva. uneori incerc sa fortez linistea asta ca sa pot stabili legaturi. sa ma fortez sa nu ma gandesc la nimic si sa ascult sau sa citesc sau sa privesc.


m-am intalnit ieri cu un prieten ffff vechi si cu prietena lui.


ea a spus ca ii place ca nu ne-am vazut de 2 ani si, cu toate astea, vorbim ca si cum nu ar fi existat nicio pauza - si vorbim la modul f teoretic si abstract - si ne implicam f tare in dialogul nostru, ca si cum lucrurile astea abstracte si teoretice ar fi cele mai personale, cele mai importante pentru noi.


si asta era numai pentru ca incercam sa fac liniste :))))


dar voi cum faceti liniste inauntru?


la voi cum functioneaza?


care sunt sursele voastre de liniste?


(daca vreti, incercam sa facem schimb de tehnici de linistire :))))) sa vorbim despre cum instauram, fiecare, linistea asta - si cum o utilizam)

(dronezone)

asta ascult in ultimul timp:


dronezone


e o statie online de radio, de pe postul soma.fm


si inot printre texturile muzicii asteia :) as vrea sa pot scrie asa


as vrea sa poata naviga asa cineva prin textele mele. as vrea sa fiu la fel de fluid si plin de lucruri pe care nu le astepti - as vrea sa fie la fel de usor sa poti proiecta asupra textelor mele lucrurile care ti se invart in minte - as vrea ca textele mele sa ajute pe cineva la fel de mult cum ma ajuta dronezone.