Friday, June 6, 2008

(blanchot)

'I recall being present at a conversation between two men who werevery different from one another. One would say in simple and pro-found sentences some truth had taken to heart; the other wouldlisten in silence, then when reflection had done its work he would in turn express some proposition, sometimes in almost the same words, albeit slightly differently (more rigorously, more loosely or more strangely). This redoubling of the same affirmation constituted the strongest of dialogues. Nothing was developed, opposed or modified; and it was manifest that the first interlocutor learned a great deal, and even infinitely, from his own thoughts repeated –not because they were adhered to and agreed with, but, on the contrary, through the infinite difference. For it as though what he said in the first person as an “I” had been expressed anew by him as“other” [autrui] and as though he had thus been carried into the very unknown of his thought: where his thought, without being altered, became absolutely other [l’autre].'




as vrea sa repet si eu ceea ce a spus aici blanchot - si tot asa, cum spune el, cu pauze lungi de gandire in care treci cumva prin tine cuvintele celuilalt - si i le repeti



cand invatam chestii pe terapie rogeriana faceam tot asta - numai ca la modul tehnic, cumva, ca pe un lucru invatat -


dupa aia, am inceput sa re-evaluez mult m radical tacerea - atunci cand nu m este nevoie sa-i reflecti celuilalt inapoi ceea ce ai prins din discursul lui, dar faci un efort sa te golesti, sa te descentrezi, si sa permiti cuvintelor lui sa intre in tine -


si sa le intelegi deja inauntrul tau.



si vine acum pasajul asta din blanchot:)

2 comments:

Anonymous said...

alex cosmescu: “To hear what is silent requires a hearing that each of us has and no-one uses correctly.”

alex cosmescu: this hearing has something to do not only with the ear, but also with a human's belonging to what its essence is attuned to. Humans are at-tuned to what determines their essence. In this attunement humans are touched and called forth by a voice that peals all the more purely, the more it silently reverberates through what speaks
vladislav chistruga: op
alex cosmescu: deci dasein
vladislav chistruga: da
alex cosmescu: sa-ti m dau un citat?
alex cosmescu: te intereseaza / iti place?
vladislav chistruga: nushtiu ca privesc fotbalu si nu pot satzi raspund adecvat acum, dar trimite shi citesc pe urma
vladislav chistruga: si ma gandesc pe urma
alex cosmescu: ok
vladislav chistruga: adica nu te upara te rog
alex cosmescu: The aim of maieutic listening is to create the conditions for a feeling and thoughtful speech and therefore also for a genuine listening dialogue in which feelings are communicated dia-logos - "through the word" rather than in words. The basic inner discipline of maieutic listening is the withholding of the spoken word, not just while another person is speaking but before and after they speak. It is through this discipline that we strenghten our capacity to bear with other in silence, sharing with them the task of bearing the feelings that lie pregnant in silence.
vladislav chistruga: shi deci nushtiu am f multe intrebari pana la urma, dar sunt cam obosit acum, insa imi pare superficial. of am sa formulez p. meu de vedere putzin mai tarziu
alex cosmescu: ok
alex cosmescu: eu o sa ies la fumat si o sa astept
alex cosmescu:
alex cosmescu: si mie mi se pare superficial, dar alte teoretizari ale actului de a asculta mi se par si m superficiale
alex cosmescu: daca vrei, o sa facem noi una batzoasa
vladislav chistruga:
alex cosmescu: asa, eu m-am m gandit oleaq
alex cosmescu: ideea e ca fragmentul asta nu-mi pare superficial, dar pop
alex cosmescu: prin atitudine si prin retorica
alex cosmescu: si m-am m gandit de ce consider eu abilitatile mele de ascultare un lucru asa de important pt mine - si de ce continui sa le fac
alex cosmescu: genul meu de ascultare e asa cum asculta femeile inteligente
alex cosmescu: e nevoie sa explic?
vladislav chistruga: da
alex cosmescu: asa
alex cosmescu: cand vb cu prietenele mele-femei/fete
alex cosmescu: despre problemele mele emotionale
alex cosmescu: eu ma simt f usurat si calm dupa aceea
alex cosmescu: pt ca ele se conecteaza, cumva, la emotiile pe care le am eu, la felul in care interpretez eu ceea ce mi se intampla - intr-un cuvant, pe ceea ce e in mine
alex cosmescu: in timp ce prietenii mei male se concentreaza pe o solutie
alex cosmescu: pe ceva exterior
alex cosmescu: asa cum fac, de obicei, si psihologii
alex cosmescu: daca ar fi sa pun in termeni religiosi ideea asta
alex cosmescu: felul de ascultare feminina ar fi ceea ce se cheama 'kenoza'
alex cosmescu: golire de sine
alex cosmescu: smerenie
alex cosmescu: a elibera in tine un spatiu pe car sa-l umple cuvintele celuilalt
alex cosmescu: a fi disponibil pt el
alex cosmescu: ca fiinta, nu pt problemele lui
vladislav chistruga: care e constructzia in cazul dat?
alex cosmescu: in ce sens constructie?
alex cosmescu: stuctura relatiei?
vladislav chistruga: pai nu
vladislav chistruga: ce se formeaza atunci pe baza unor astfel de conversatzii
vladislav chistruga: sau se formeaza ceva?
vladislav chistruga: daca se formeaza
alex cosmescu: se formeaza, cred, acel 'we'
alex cosmescu: 'noi'
vladislav chistruga: ok deci o entitate
alex cosmescu: da
vladislav chistruga: un "ceva" nou pana la urma
vladislav chistruga: ok
alex cosmescu: adica dispar anumite limite existente intre noi
alex cosmescu: si sunt satisfacute f multe necesitati
vladislav chistruga: 1.2.3.
alex cosmescu: cea de a fi inteles, acceptat, ascultat etc
alex cosmescu: care sunt satisfacute destul de rar
alex cosmescu: pt ca, de f multe ori, chiar si prietenii acuza
alex cosmescu: sau dau sfaturi
alex cosmescu: sau iti zic ca tu procedezi gresit
alex cosmescu: dar toate lucrurile astea sunt excluse atunci cand pur si simplu asculti si esti impreuna cu celalalt
vladislav chistruga: pai iata, e o ascultare fara un sfat, exemplu pana la urma
vladislav chistruga: adica fara o solutzie, o ascultare plata, asha ceva
vladislav chistruga: sau nu
vladislav chistruga: ?
alex cosmescu: fara finalitate, daca vrei
vladislav chistruga: pai da
alex cosmescu: care nu este concentrata pe un rezultat pe care il ai in minte
alex cosmescu: ascultare ca proces pt care rezultatul nu este important
vladislav chistruga: sa presupunem ca se creeaza un "noi" si pe urma, ce facetzi cu el, adica il operatzi in comun, care sunt metodele de descifrare, codare aici, care e accesul, care e nivelul accesului a acelor doi care comunica? exista un "procentaj" a accesului la "noi" ce se intampla cu noi mai departe?
vladislav chistruga: voi creatzi o entitate care este proprie voua , sa presupunem, si in acelashi timp nu, adica nu cred ca ea poate fi controlata in comun pana la urma
vladislav chistruga: hai zi
alex cosmescu: nu cred ca este un rezultat, m curand un fel de produs al acestei ascultari
vladislav chistruga: hohoho
alex cosmescu: rezultat pt mine implica 'a urmari asta, a vrea sa se intample asta'
vladislav chistruga: pai ok
vladislav chistruga: ai zis de formarea unui "noi" pana la urma
alex cosmescu: da
alex cosmescu: sa incerc sa ma gandesc despre 'noi' in contextul unei prietenii sau al unei consilieri?
vladislav chistruga: pai acest noi, defineshtel cumva, adica intzeleg ca poate fi greu, adica creioneaza, schitzeaza cumva comportamentul, teritoriul acestui "noi" daq e posibil
alex cosmescu: ok, o sa le iau pe rand, am senzatia ca 'noi' este diferit in diferite contexte
alex cosmescu: asa, pornind de la hdg
alex cosmescu: separarea dintre 'eu' si 'experienta mea' este una artificiala
alex cosmescu: pt ca experientele mele ma formeaza si ma definesc
alex cosmescu: tot asa, in cadrul acestui 'noi', ne definim raportandu-ne unul la celalalt
alex cosmescu: si, cumva, 'punem in comun' anumite experiente trecute si anumite sensuri prezente in mintea noastra
alex cosmescu: si asta le face, cumva, sa fie m bogate
alex cosmescu: e ca si cum in mintea mea ar fi un fragment de puzzle, si in mintea ta tot
alex cosmescu: si, atunci cand cream acest 'noi' le punem impreuna
alex cosmescu: si intelegem amandoi m mult, m plin, cumva
alex cosmescu: pt tine cum functioneaza?
vladislav chistruga: pai daca noi e un cadru unde va raportatzi unul la celalt unde e siguranta ca atitudinea ta fatza de celalalt sau invers nu poate fi una pur personala, adica ca acest noi sa nu fie o suma a conceptelor proprii referitor la, shi nu aceasta persoana cu care vorbeshti, comunici blah blah blah
vladislav chistruga: pentru mine
vladislav chistruga: eu cred ca eu creez singur acest spatziu
vladislav chistruga: adica acest noi, acest corp exista pana la urma insa in fine e creat de mine
vladislav chistruga: adica eu nu cred ca in controlul comun
vladislav chistruga: penru ca daq nimeni nul controleaza atunci acest noi devine unul care ishi are viatza proprie, shi nu mai e controlabil, adica care primeshte informatzii si care fuge de voi, adica de aceshti doi sa presupunem care discuta, altfel zicand, voi nu-l mai avetzi
alex cosmescu: mie ceea ce spui tu acum mi se pare un fel de caz particular la ceea ce se spune in postmodernism despre intelegerea unui text. adica ceea ce am in cap cand citesc un text este o constructie personala a unui sens, nu ceea ce a incercat autorul sa spuna. pt mine, e un pic diferit - adica, ceea ce se intampla in capul meu e o continuare a ceea ce am citit sau ascultat, un fel de ducere m departe
alex cosmescu: si acest 'noi' exista numai atunci cand suntem impreuna - si dispare f usor atunci cand ne despartim

Anonymous said...

TORA
CORAN
EGIPT
ZID JINEZEsc
fARUL DIN ALEXANDRA

Post a Comment