despre una dintre ele am scris aici, in contextul unei alte discutii.
despre alte intalniri e si postul asta.
si azi un tip mi-a povestit despre cum are el acces la noosfera :)))) si ca o sa mor tanar :)))))))) dar ca o sa am posibilitatea sa fac ceea ce vreau sa fac si sa le transmit altora cunostintele mele :)))))
am utilizat toate abilitatile de ascultare pe care le am :) stateam impreuna la tejghea intr-un bar :))) si pana la urma a venit prietena lui, si am putut sa plec :))))
pentru voi cum sunt intalnirile astea stranii si / sau meaningful?
Wednesday, March 4, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
7 comments:
demult n=am mai avut vreo intilnire stranie..Mi se intimpla destul de des in adolescenta. Am invatat multe lucruri despre tendintele mele de comportament din acele intilniri. Ascultam intotdeauna, dar pina la urma ascultarea era o metoda de a ma apara. Credeam ca daca as fi intrat in dialog m-as fi plasat intr-o situatie vulnerabila. vorbeam doar atunci cind tacerea era mai periculoasa (for the record, nu ma refer la siguranta si vulnerabilitate fizica). de cele mai multe ori nici nu era nevoie sa vorbesc, pentru ca ei imi comentau tacerea, sau privirea, sau tinuta, si eu n-as fi fost in stare sa provoc asemenea raspunsuri prin intrebari, remarci..deci tacerea servea mai bine scopurile intilnirii si 'dialogului'. mda...atunci toate intilnirile erau un posibil atac, erau cumva periculoase. grija mea era sa ma apar. iar daca se intimpla sa mai fie si interesant, bine.
acum nu mi se mai intimpla. m-am baricadat. merg repede, cu casti in urechi, iar in autobus/tren/in parc pe o banca mai si citesc.
ai spus 'ei'. erau de obicei barbati? (nu stiu cum sa le spun altfel - persoane de gen masculin suna aiurea :P )
mi se pare f interesant ceea ce spui, despre toate intalnirile ca posibil atac - si despre cum acum 'te-ai baricadat', ca si cum atacul ar continua, dar tu ti-ai dezvoltat mecanisme mai bune de aparare. ca si cum ai ramas la fel de vulnerabila (don't get me wrong, cred ca vulnerabilitatea e una dintre cele m frumoase calitati pe care le poate avea cineva - si daca vrei, o sa vbm odata si despre asta).
daca nu sunt prea indiscret (sper ca nu, sper ca replicile noastre aici si pe celalalt blog au stabilit deja un pic de intimitate intre noi), ce te face sa percepi contactele neasteptate cu ceilalti ca pe ceva ce ar atenta la securitatea ta (emotionala)?
si ascultarea ca metoda de a te apara mi se pare si ea ceva interesant si real. ai putea sa-mi povestesti mai mult despre asta?
alex,
no worries, cred si eu ca suntem dincolo de etapa la care te-as fi putut acuza de indiscretie. pina la urma,am scris ce am scris tocmai pentru ca am incredere))
'ei' nu erau numai barbati, desi barbati au figurat in cele doua intilniri pe care mi le amintesc cel mai bine. si da, ai dreptate, frica de un atac mai exista, desi acum sunt mai pregatita pentru o asemenea eventualitate. de fapt nu stiu daca acum i-as mai spune atac..nu ma mai tem de un impact agresiv. dar as vrea sa evit orice contact. mi-e mai bine asa. contactele ma consuma prea mult. ar trebui sa ma gindesc mai bine ca sa pot explica de ce.
cred ca acum ma pot rani serios doar cei care sunt deja aproape.am imunitate fata de straini:) desi nu e o imunitate completa.
ascultare ca metoda de aparare...cred ca ma apar ascultind pentru ca nu trebuie sa ma implic activ. sunt acolo, ascult, dar nu dezvalui nimic despre mine. sau poate pun intrebari de clarificare, ca sa distrag atentia, sa-mi mentin interlocutorul concentrat pe propriul discurs. ca nu cumva sa ma intrebe ceva, intr-un fel sau altul)) si apropo, asta nu e neaparat o strategie exclusiv manipulatoare. pot fi foarte interesata de ce se povesteste. dar prefer sa ramin in umbra. sau ma rog, sa nu ma descopar prea mult. da, se pare ca totusi n-am scapat de ideea ca lumea e un loc periculos..
ascultarea de care vb tu mi se pare cumva analoga cu lectura :) poti citi si ceva care nu te intereseaza - si sa nu te implici in asta - dar poti citi linistit / absorbit si ceva superinteresant :))))
tu te apropii de necunoscuti? de ce fel de oameni? ce astepti de la ei? cum ies dialogurile? e diferit de momentele in care necunoscutii se apropie ei de tine?
da, poate, desi eu n-as fi trasat aceasta paralela pentru ca definitorie pentru intilnirile alea a fost tocmai anxietatea de a ma afla in prezenta unui subiect. Pentru lecturi am mult mai multa deschidere si indrazneala))
nu ma apropii niciodata de necunoscuti. ba chiar si pe (semi-)cunoscuti prefer adesea sa nu-i deranjez.
comunicam doar din priviri. foarte rar vorbim. odata s-a intamplat sa vorbesc cu cineva si urma sa ne revedem, insa nu stiu ce s-a intamplat. de regula it's one time only. a doua oara cu cineva nu mai e niciodata la fel.
de ce nu:)
Post a Comment