(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 3)

acum si niste exercitii. sunt m mult pe partea cu ascultarea, dar unii oameni care imi plac spun ca nu e prea mare diferenta intre ascultare si vorbire, si ca ambele se conditioneaza reciproc.


daca o sa experimentati cu chestiile astea, mi-ar placea sa stiu si cum vi s-a parut.

pt toate exercitiile astea, e nevoie numai de 2 oameni si de un loc calm:)

rolurile de 'vorbitor' si 'ascultator' sunt repartizate de la bun inceput, dupa aia se pot schimba. daca faceti exercitiile astea intr-un grup m mare si ramane o persoana in plus, ea poate sta alaturi de o 'pereche' ca observator / 'ascultator' suplimentar. durata fiecarui exercitiu este de 5 minute.


1. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el, care ii trezeste anumite emotii. ascultati si, la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, incercati sa-l consolati, daca e ceva care vi se pare negativ - sa-i spuneti ca o sa treaca sau ca ati avut si voi experiente similare.

2. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, dati-i un sfat - cum ar fi trebuit sa procedeze, sau cum ati fi procedat voi in locul lui.

3. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si incercati sa nu va ganditi la ce credeti voi despre experienta lui, sa nu-l 'diagnosticati', dar sa va dati seama care erau sentimentele si necesitatile lui in raport cu ceea ce povesteste. atunci cand nu sunteti siguri daca ati intuit corect, intrebati-l ceva de genul 'te simti / simteai.... pt ca aveai nevoie de?'.

4. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. incercati sa interpretati la nivel intelectual ceea ce spune si, atunci cand ceva va pare confuz, sa puneti intrebari de clarificare, ceva de genul: 'ce e pt tine prietenia? dar cum ar vedea lucrurile persoana despre care vorbesti? ce vrei sa spui prin 'prietenul meu?'.

5. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si pastrati tacerea pana 'vorbitorul' termina de povestit. lucrurile la care va ganditi nu sunt nici exprimate, nici reprimate, pur si simplu atentia voastra nu se focalizeaza pe ele, dar pe ceea ce spune el. daca sunt pauze lungi de tacere, nu incercati sa le umpleti cu nimic - pur si simplu fiti atent la el. asta nu inseamna neaparat a-l privi direct in ochi:)



cam astea ar fi niste exercitii de baza pe ascultare. dupa ce, pastrand rolurile stabilite initial, le-ati facut pe toate 5, schimbati-va rolurile - 'vorbitorul' devine 'ascultator' si invers. dupa ce ati trecut din nou prin toate 5, vorbiti despre cum vi s-a parut sa le faceti, cum s-a simtit 'vorbitorul' in timpul acestor moduri diferite de ascultare, despre cat de greu (sau usor) vi s-a parut sa le faceti ca 'ascultatori', despre care sunt modurile pe care ati vrea sa le aplicati in viata cotidiana.

(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 2)

asa. am inceput aici un fel de serie despre felul de a vbi si cel de a asculta care imi plac mie. ziceam de 'limbaj exact'. acum as vrea sa nuantez putin, si pt asta o sa am nevoie de o notiune f faina - 'act ilocutionar'.


e o notiune despre care au scris tare mult austin si searle, 2 filosofi ai limbajului. basically, ei afirma ca in vorbire se intampla mult m mult decat producerea de sunete, articulate in cuvinte. atunci cand vbm, vrem sa facem ceva cu ceea ce spunem - sa convingem pe cineva de ceva, sa ne cerem scuze sau sa multumim. 'a convinge', 'a-si cere scuze' sau 'a multumi' sunt ceea ce numesc ei acte ilocutionare - si ele functioneaza dupa niste reguli si au o structura determinata. austin spunea ca exista minimum 1000 asemenea acte posibile de vorbire.


de f multe ori, atunci cand vorbim, credem ca rugam pe cineva ceva ('a ruga' ca act ilocutionar), dar ceea ce facem efectiv e sa dam un ordin (si actul nostru ilocutionar e 'a ordona' si e perceput ca atare). sau credem ca ne manifestam empatia, dar, de fapt, dam sfaturi. adica intentia noastra si realizarea efectiva a actului ilocutionar / actului de vorbire difera. si asa ne miram ca ordinele noastre (despre care credem ca sunt rugaminti) sau sfaturile (despre care credem ca sunt reactii empatice) nu fac altceva decat sa enerveze persoana cu care vorbim - pentru ca nu sunt adecvate situatiei concrete.


un alt aspect important in felul asta de a vbi si de a asculta este ceea ce am putea numi 'situare afectiva' in raport cu celalalt, dar m mult despre asta in postul urmator.

(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 1)

am promis m demult ca o sa scriu un post despre felul de a asculta si cel de a vbi care imi place mie


pentru orice relatie, minimul necesar:) este o pers care sa vbeasca si una care sa asculte. si ceva care sa fie spus intre ele. 'spus' in sensul de 'semnificat' - pt ca poate fi si transmis in tacere, fara ca relatia sa piarda ceva din cauza asta.


booooooon. pers care vb - vb 'autentic', in sensul ca spune ceva numai pt ca vrea intr-adevar sa spuna lucrurile astea. nu pt ca s-ar simti obligata sa faca conversatie. si spune lucruri care sa fie cat m aproape de ceva ce a simtit ea la un mom dat / simte acum. autenticitatea asta nu inseamna a povesti ceva asa cum s-a intamplat, dar asa cum ai simtit tu - detaliile pot fi schimbate sau inventate, asta nu conteaza. pauzele de tacere sunt ok:) si pot sa fie spuse numai cateva cuvinte, si asta iarasi e ok:)


imi place cand pers care vb nu vrea sa vb numai despre ea - e capabila sa vb si despre lucruri exterioare, si sa vb si despre / pentru pers care asculta. nici subiectul nu conteaza prea tare.


imi place cand pers care vb o face cat m exact - transmitand chiar lucrurile pe care vrea sa le transmita. asta nu inseamna sa vb tehnic - limbajul exact poate fi chiar f plin de tot felul de imagini, poate fi f fluid, repetitiv uneori, uneori tocmai intonatia e cea care transmite cel m bine - dar sa fii f atent la celalalt. sa simti cum ar putea el sa reactioneze la cuvintele tale si sa folosesti un limbaj cat m apropiat de al lui - asta va fi 'exact' pt el - in care sa 'infasori' ceva propriu tie.


imi place cand pers care vb o face ca si cum ar darui ceva - cu aceeasi deschidere



desi poate sa vb si despre lucruri groaznice - dar, in momentul in care ele sunt articulate, trecem impreuna prin ele si e bine. pt amandoi. ne schimba dar e bine.



uneori, imi place cand pers care vb o face, aparent, fara sa participe - dar simt ca spune ceva important pt noi amandoi.


asa, mi-am dat seama ca sunt obosit, m am de facut niste chestii maine (adica deja azi), si cred ca ma duc sa dorm si diseara o sa scriu un pic m mult despre limbajul care functioneaza in genul asta de relatie:)