(chris mccreary)

am dat intamplator pe net de cartea tipului astuia, chris mccreary. un poem din primul ciclu, false correspondence:


Cleavings, convergences, letters half-pressed into paper by the cleanest of lines.

You meet your awkward doppelganger, invite him for a cup of coffee, end up groping one another in the walk-in closet.

It’s a fact: any offer of sexual gratification is probably a trap.


ceea ce mi se pare misto aici e stranietatea. nu una cautata, dar un element straniu bagat intr-un context perfect firesc, natural. un element care insoliteaza totul si-l face sa para ca de pe alta lume. desi se bazeaza anume pe transcrierea a ceea ce experimentam cu totii in realitatea imediata. un exemplu de stranietate de genul asta, care m-ar face sa tremur si sa nu-mi dau seama ce se intampla cu mine, ar fi ca, in timp ce vorbesc, cuvintele pe care le spun sa se materializeze brusc in obiectele la care se refera. sau pur si simplu sa fie vizualizate de celalalt, ca o fasie scrisa dintr-o banda desenata. si sunt si multe alte chestii stranii care se pot intampla. sa stai cu cineva intr-un bar si sa simti un sarut pe ceafa. nu stiu cum sa ma simt in raport cu lucrurile astea. cred ca m-as speria daca s-ar intampla pe bune, dar imi place sa ma gandesc la ele. si uneori sa scriu despre ele ca si cum s-ar fi intamplat. si cred ca e ok asa, poate mult m ok decat daca s-ar intampla. sa ramana doar la nivel de imaginatie si sa stai undeva, pe o banca in parc sau intr-o cafenea si sa te gandesti la ele.

dar imaginea asta, sa te pipai cu un doppelganger de-al tau intr-un wc sau intr-un gang intunecat dupa ce ati iesit la o cafea, e chiar uncanny. si-mi aminteste de ceea ce citeam despre clone pe blogul lui exit. nu stiu, cred ca as vrea sa visez la noapte asta si sa-mi dau seama cum s-ar putea intampla asa ceva in mintea mea. si cum m-as simti daca as face un film din asta in minte mea, pt ca, pe bune, nici nu pot sa-l concep acum.