(zoe skoulding)

o poeta misto din uk, zoe skoulding. asta e un fragment din 'astrolaire'

a rose does not know
it is a rose

the city does not know
it is a rose

e pe faza din gertrude stein, cu 'a rose is a rose is a rose' - dar structura asta a metaforei imi aminteste de ianush, cu 'cei care se masturbeaza / sunt niste flori' - si-mi place.

voiam sa scriu ceva despre obiectele care nu-si au in posesie numele. dar asta o stim cu totii. si m-am blocat. faza e ca, de f multe ori, e penibil sa vb despre tine - desi, in acelasi timp, doar despre tine poti vbi si sa fii cat de cat sigur de ceea ce spui. de la un timp, cand vb cu celalalt, incerc sa fiu prezent suta la suta alaturi de el, sa ma apropii, sa ne conectam - dar fara sa ma implic pe mine in asta, sa fac toate la modul descentrat cumva, sa ies din mine si sa stau la marginea spatiului lui si sa ma uit la el si sa uit cu totul de mine. sa n-am nicio treaba cu ceea ce se intampla inauntrul meu, pt ca ma plictiseste ceea ce-i acolo. si, cand vb cu altii, se intampla aproape intotdeauna lucruri interesante, pt ca si ei sunt f interesanti si stranii si diferiti de mine si asemanatori, in acelasi timp, si asta ma atrage la ei. incerc sa-i ascult multmult si atent, sa empatizez la greu cu ei. vb despre mine doar atunci cand celalalt se streseaza ca vbm prea mult despre el si despre problemele lui. si cand ma apuc sa povestesc despre mine, ma simt penibil cumva, o fac fara sa particip - intotdeauna prefer sa vb despre altceva sau scot din geanta adi urmanov sau ruxandra novac sau gabi eftimie si-i citesc si-i vb despre cat de misto sunt ei.

adica, atunci cand sunt cu cineva, prefer sa-i dau spatiul necesar ca sa se uite in el / ea si sa-mi povesteasca despre ce se intampla acolo si sa sper ca nu e la fel de plictisit de sine cum sunt eu.