(vechi)

stateam azi in camera la mine si asteptam sa ma sune cineva si sa ma scoata in oras. demult n-am m facut asta. sa depind asa de tare de cineva. nu m-a sunat nimeni, oricum, nici eu nu voiam sa sun pe nimeni asa cum eram atunci si am dat de txtl pe care le scriam un an jumate-doi ani in urma. inainte de a pleca la rasca. am inceput sa le recitesc / erau din perioada aia in care incercam sa fac multa teorie, inclusiv in txt, lucram pe chestii de magie ceremoniala si alte aiureli la care tineam atunci. stateam si reciteam si totul parea f departe si f in ceata, nu stiam cu ce sa empatizez din toate lucrurile pe care le vedeam acolo, f multe formulari imi pareau fortate, f multe idei penibile. cred ca am crescut, nu pot fi sigur de asta, e f straniu. poate inainte eram m ok, m deschis (erau si tot felul de notite de jurnal), poate acum, cum empatizez la greu cu aproape toti cei cu care comunic (inainte nu faceam asta), am inceput sa uit de mine. de lucrurile care erau inainte.

in tot cazul, am dat peste txt de genul:



gesturile mele sunt sacadate
caut o pozitie comoda / orice pozitie pe
care o iau poate fi ok

as vrea uneori sa plutesc prin aer ca o punga de plastic
sa ma relaxez asa si sa plutesc
ca in american beauty si
asta sa fie cel m frumos lucru care se intampla

m-am asezat pe pervaz la universitate
astept
mi-e lene sa fac orice
astept

*

te atrag mereu aceleasi locuri
iti place sa te uiti cum s-au schimbat lucrurile
in jurul tau
si sa vezi daca asta schimba ceva in tine

lucrurile de care-ti amintesti ca si cum
ar fi niste fotografii vechi pe care le porti mereu cu tine
esti un depozit

eti un depozit de chestii pe care ai
uitat sa le m intelegi



cam asta e. si nu stiu cum sa ma simt in raport cu txtl astea. si cu mine, cel de atunci. si e nostalgia asta calma si calda cumva, cand vezi ceva si pur si simplu zambesti, nu te gandesti la asta, pur si simplu zambesti.