in ce masura putem spune, totusi, atunci cand citim un text, ca intram in contact / dialog cu autorul?
cred ca numai in masura in care autorul este prezent in text prin vocea care il nareaza. sunt unele voci atat de distincte si de clare, incat parca ar crea un fel de prezenta alaturi de noi. si nu este vorba de autorul 'fizic', real, dar de ceva ce reconstituim atunci cand intelegem, in procesul intelegerii noastre.
atunci cand citim, repetam in minte (sau in soapta, atunci cand vocalizam) cuvintele celuilalt - si imaginam prezenta lui alaturi de noi, o reconstituim, cumva, din discursul pe care il citim. si, daca incercam sa-l intelegem si sa fim empatici cu el - empatia ca baza pentru relationare - intram, probabil, in dialog.
bakhtin spune ca orice intelegere e dialog, pt ca presupune crearea unui sens ca raspuns la un enunt care ne este dat - si, in masura in care intelegem ceea ce citim, lectura noastra se transforma in dialog. pentru ca, spune el, este intre doua constiinte - si in dialog este prezent, pe langa cuplul emitator / receptor, si cel care intelege - intelegere manifestata ca acord, dorinta de a invata de la celalalt, dorinta de a cauta sens s.a.m.d. si toate reactiile de raspuns ale celui care intelege, in masura in care nu reprezinta doar o reluare a afirmatiilor celuilalt, sunt dialogice. acest 'al treilea' in dialog poate si sa nu fie adresantul / receptorul direct - adica pot fi si eu, ca cititor intamplator al unui text care nu-mi e adresat.
deci, pentru bakhtin, celalalt cu care intri in dialog poate fi si 'autorul' (constiinta autorului exprimata in text, desi mi se pare destul de problematic termenul) si textul insusi - in masura in care dialogul se produce intre enuntarea din text si enuntarea din mintea ta atunci cand il citesti, si intre ele exista ceva comun.
si dialogul, pentru el, reprezinta intelegere a unei enuntari si raspuns la aceasta - dar inca nu inteleg cui i se adreseaza acest raspuns. nu gasesc argumente ca mi-as adresa raspunsul textului ca atare.
deocamdata, inclin sa cred ca ar fi vorba de aceasta prezenta a 'vocii' din text - care este uneori aproape palpabila. sau poate fi si o parte din mine, si atunci ma raportez dialogic la mine insumi, dar inca nu stiu cum sa conceptualizez asta.
Saturday, November 15, 2008
Friday, November 14, 2008
(ce facem cand citim : 1)
o sa las un pic la o parte cadrul lingvisticii textuale (care ar putea oferi destul de multe in sensul descrierii a ce este un text si a diferitor practici textuale) si sa trec la un fel de... hai sa-i spunem pragmatica sau context retoric, in care sa situez practica lecturii.
asa - situatia concreta a lecturii e ca stau cu un text in fata. dupa blanchot, textul e doar o suma de pete negre pe o hartie - si lectura e cea care, intr-un anumit sens, face ca textul sa devina opera. asta merge in acelasi context cu un mod de a interpreta conceptul de 'sens' - ca ceva care se intampla intre, nu in mintea celui care citeste / asculta, si nu in structura interna a frazelor si nici in modul lor de a se lega una cu cealalta.
daca ma bazez pe felul asta de a concepe sensul - ca fenomen relational - atunci ar tb sa-mi dau seama cu cine intru intr-o relatie si ce fel de relatie e asta.
unii ar spune ca intru in relatie cu textul - cu felul in care se leaga frazele in el, cu opozitiile din interiorul lui, cu o anumita calitate estetica pe care o are. si ei ar spune ca textul vb de la sine, si nu are nevoie de un autor - ca autorul e ceva care poate fi trecut pe plan secund. da, este o relatie - buber ar spune ca e o relatie de tip 'eu-acela', in care il experimentezi pe celalalt ca obiect, nu in diferenta lui fata de tine si nu in prezenta lui alaturi - o relatie in care accentul e pus pe tine, nu pe ceea ce se intampla intre voi. la nivelul asta totul e clar, si am citit destul de multe texte in modul asta - si am scris despre lecturile pe care le-am facut asa. dar nu sunt sigur ca toate momentele in care am citit vreun text au fost de tipul 'eu-acela'
altii ar urma un model 'clasic' :p si ar spune ca 'autorul' incearca sa transmita ceva prin textul ala, si ca intru in relatie cu autorul. dar autorul e absent, si textul e cel care marcheaza cumva absenta asta a lui - daca el ar fi aici, alaturi de mine, nu ar fi nevoie de text, pt ca ar putea sa-mi vorbeasca - si vocea lui, si prezenta lui alaturi ar fi cele cu care as putea intra intr-un dialog pe bune, asa cum nu pot sa intru cu ceva doar imaginat. desi, daca ma gandesc m bine, ar putea fi o problema personala - adica eu sa fiu cel care rateaza dialogul cu autorul, desi el imi adreseaza chemarea prin text.
m multe sanse ar avea ceea ce spune bakhtin - ca in text exista autor, emitator si receptor - si ca textul compus de autor presupune intotdeauna un personaj, diferit de autorul insusi, care se adreseaza cuiva, diferit (daca inteleg eu bine) de mine ca cititor. si autorul a scris textul asta asteptand un raspuns de la cititor - altfel nu s-ar fi chinuit. raspunsul poate fi un zambet sau acel 'da' tacut de care vb blanchot - sau poate fi o schimbare de atitudine sau wtv. si sensul se creeaza prin acest raspuns activ la textul pe care il am in fata, si ca intru in relatie cu el anume pt ca asteapta un raspuns - de la dezacord la acceptare neconditionata si tacuta. in sensul asta, intrarea in relatie se produce atunci cand eu, ca cititor, presupun:
a) ca exista un autor care a vrut sa-mi spuna ceva
b) ca lucrurile pe care le spune sau insusi autorul sunt importante pt mine - si sunt deschis pentru ele
c) incerc sa fiu constient de diferenta dintre noi - faptul ca ceea ce cred eu despre unele lucruri s-ar putea sa fie diferit de ceea ce crede el - si sa incerc sa raspund la ceea ce spune el. si pentru ca nu-i pot raspunde lui, in mod direct, raspund la ceea ce a scris el - prin atitudine si ganduri si actiuni (la urma urmei, sa arunc cartea intr-un perete poate fi si ea o forma de raspuns)
bakhtin introduce in contextul asta 2 termeni - 'interogare' si 'conversatie' - si spune ca acolo unde exista astea doua lucruri, exista si dialog. numai ca, atunci cand formulez intrebari ref la text, nu ma adresez lui la pers. II - 'ce vrei sa spui tu, textule' si nici 'ce ai vrut sa spui tu, autorule' - si nu am senzatia unei relatii cu ei, asa cum o am cand intreb ceva pe cineva drag si prezent alaturi - si nici mie nu mi le adresez. aspectul de 'conversatie', da, poate fi manifestat prin reactia de raspuns fata de text - dar nu sunt sigur ca 'interogarea' ii e adresata anume lui. decat in cazul in care il cunosc, si pot sa-mi permit sa-l intreb. dar daca, asa cum se intampla de obicei, nu-l cunosc sau a murit? nu stiu cui ma adresez cand pun intrebari.
o alta intrebare importanta in contextul asta relational e 'pt cine citesc?'. daca o fac doar pt mine, e ca un fel de masturbare - placuta uneori, dar pe care acum o evit pt ca e trista si compulsiva si nu presupune o relatie cu celalalt (iar eu vreau acum ca viata mea intreaga sa fie o relatie, sa fie deschidere pt Celalalt - da, stiu ca e greu, dar simt ca asta vreau). nu am senzatia asta de izolare si blocare intr-o identitate certa si definita si totalizatoare si monologica atunci cand citesc - cand citesc ma simt viu, alert si atent, simt ca sunt in dialog cu cineva, dar nu pot sa-mi dau seama cu cine - si atunci, probabil, nici nu e dialog - daca adresantul nu e clar si nu-i pot spune pe nume (sau poate e, pur si simplu eu nu reusesc sa formulez in mod rational cui ma adresez, dar simt asta in mod intuitiv).
aici cred ca ar intra in scena epicur - care spunea ca una dintre cele mai frumoase practici filosofice e sa citesti impreuna cu cineva - pentru cineva si pentru tine - pentru a construi, astfel, impreuna, un sens -
e foarte frumos cand acest cineva este alaturi (cum s-a intamplat la cateva ore de traducerea si interpretarea textului antic, cum as vrea sa fie la seminariile pe care o sa le fac, si cum s-a intamplat de cateva ori cd citeam cu prietenii mei) - dar poti citi pentru cineva care nu este neaparat alaturi de tine -
probabil asta e una dintre teoriile cu care pot lucra cel m bine. adica inteleg de ce e asa - si de ce unii oameni fac asa. unii profi care imi plac citesc mereu pt noi tot felul de texte despre care vorbim si care ii schimba si-i fac sa relationeze cu noi altfel, m plin si m frumos. unii scriu despre textele astea (si scriitura lor exprima sensul asta relational, produs intre ei si text - scriitura lor e un fel de raspuns la text). unii citesc pt a le vorbi altora - si a relationa astfel cu ei.
poate fi vorba si de o relatie dialogica intrapersonala - textul ca un fel de mediator intre diferite parti din tine, ca ceva care le permite sa intre in dialog anume lor - dar la asta voi incerca sa ma gandesc data viitoare.
asa - situatia concreta a lecturii e ca stau cu un text in fata. dupa blanchot, textul e doar o suma de pete negre pe o hartie - si lectura e cea care, intr-un anumit sens, face ca textul sa devina opera. asta merge in acelasi context cu un mod de a interpreta conceptul de 'sens' - ca ceva care se intampla intre, nu in mintea celui care citeste / asculta, si nu in structura interna a frazelor si nici in modul lor de a se lega una cu cealalta.
daca ma bazez pe felul asta de a concepe sensul - ca fenomen relational - atunci ar tb sa-mi dau seama cu cine intru intr-o relatie si ce fel de relatie e asta.
unii ar spune ca intru in relatie cu textul - cu felul in care se leaga frazele in el, cu opozitiile din interiorul lui, cu o anumita calitate estetica pe care o are. si ei ar spune ca textul vb de la sine, si nu are nevoie de un autor - ca autorul e ceva care poate fi trecut pe plan secund. da, este o relatie - buber ar spune ca e o relatie de tip 'eu-acela', in care il experimentezi pe celalalt ca obiect, nu in diferenta lui fata de tine si nu in prezenta lui alaturi - o relatie in care accentul e pus pe tine, nu pe ceea ce se intampla intre voi. la nivelul asta totul e clar, si am citit destul de multe texte in modul asta - si am scris despre lecturile pe care le-am facut asa. dar nu sunt sigur ca toate momentele in care am citit vreun text au fost de tipul 'eu-acela'
altii ar urma un model 'clasic' :p si ar spune ca 'autorul' incearca sa transmita ceva prin textul ala, si ca intru in relatie cu autorul. dar autorul e absent, si textul e cel care marcheaza cumva absenta asta a lui - daca el ar fi aici, alaturi de mine, nu ar fi nevoie de text, pt ca ar putea sa-mi vorbeasca - si vocea lui, si prezenta lui alaturi ar fi cele cu care as putea intra intr-un dialog pe bune, asa cum nu pot sa intru cu ceva doar imaginat. desi, daca ma gandesc m bine, ar putea fi o problema personala - adica eu sa fiu cel care rateaza dialogul cu autorul, desi el imi adreseaza chemarea prin text.
m multe sanse ar avea ceea ce spune bakhtin - ca in text exista autor, emitator si receptor - si ca textul compus de autor presupune intotdeauna un personaj, diferit de autorul insusi, care se adreseaza cuiva, diferit (daca inteleg eu bine) de mine ca cititor. si autorul a scris textul asta asteptand un raspuns de la cititor - altfel nu s-ar fi chinuit. raspunsul poate fi un zambet sau acel 'da' tacut de care vb blanchot - sau poate fi o schimbare de atitudine sau wtv. si sensul se creeaza prin acest raspuns activ la textul pe care il am in fata, si ca intru in relatie cu el anume pt ca asteapta un raspuns - de la dezacord la acceptare neconditionata si tacuta. in sensul asta, intrarea in relatie se produce atunci cand eu, ca cititor, presupun:
a) ca exista un autor care a vrut sa-mi spuna ceva
b) ca lucrurile pe care le spune sau insusi autorul sunt importante pt mine - si sunt deschis pentru ele
c) incerc sa fiu constient de diferenta dintre noi - faptul ca ceea ce cred eu despre unele lucruri s-ar putea sa fie diferit de ceea ce crede el - si sa incerc sa raspund la ceea ce spune el. si pentru ca nu-i pot raspunde lui, in mod direct, raspund la ceea ce a scris el - prin atitudine si ganduri si actiuni (la urma urmei, sa arunc cartea intr-un perete poate fi si ea o forma de raspuns)
bakhtin introduce in contextul asta 2 termeni - 'interogare' si 'conversatie' - si spune ca acolo unde exista astea doua lucruri, exista si dialog. numai ca, atunci cand formulez intrebari ref la text, nu ma adresez lui la pers. II - 'ce vrei sa spui tu, textule' si nici 'ce ai vrut sa spui tu, autorule' - si nu am senzatia unei relatii cu ei, asa cum o am cand intreb ceva pe cineva drag si prezent alaturi - si nici mie nu mi le adresez. aspectul de 'conversatie', da, poate fi manifestat prin reactia de raspuns fata de text - dar nu sunt sigur ca 'interogarea' ii e adresata anume lui. decat in cazul in care il cunosc, si pot sa-mi permit sa-l intreb. dar daca, asa cum se intampla de obicei, nu-l cunosc sau a murit? nu stiu cui ma adresez cand pun intrebari.
o alta intrebare importanta in contextul asta relational e 'pt cine citesc?'. daca o fac doar pt mine, e ca un fel de masturbare - placuta uneori, dar pe care acum o evit pt ca e trista si compulsiva si nu presupune o relatie cu celalalt (iar eu vreau acum ca viata mea intreaga sa fie o relatie, sa fie deschidere pt Celalalt - da, stiu ca e greu, dar simt ca asta vreau). nu am senzatia asta de izolare si blocare intr-o identitate certa si definita si totalizatoare si monologica atunci cand citesc - cand citesc ma simt viu, alert si atent, simt ca sunt in dialog cu cineva, dar nu pot sa-mi dau seama cu cine - si atunci, probabil, nici nu e dialog - daca adresantul nu e clar si nu-i pot spune pe nume (sau poate e, pur si simplu eu nu reusesc sa formulez in mod rational cui ma adresez, dar simt asta in mod intuitiv).
aici cred ca ar intra in scena epicur - care spunea ca una dintre cele mai frumoase practici filosofice e sa citesti impreuna cu cineva - pentru cineva si pentru tine - pentru a construi, astfel, impreuna, un sens -
e foarte frumos cand acest cineva este alaturi (cum s-a intamplat la cateva ore de traducerea si interpretarea textului antic, cum as vrea sa fie la seminariile pe care o sa le fac, si cum s-a intamplat de cateva ori cd citeam cu prietenii mei) - dar poti citi pentru cineva care nu este neaparat alaturi de tine -
probabil asta e una dintre teoriile cu care pot lucra cel m bine. adica inteleg de ce e asa - si de ce unii oameni fac asa. unii profi care imi plac citesc mereu pt noi tot felul de texte despre care vorbim si care ii schimba si-i fac sa relationeze cu noi altfel, m plin si m frumos. unii scriu despre textele astea (si scriitura lor exprima sensul asta relational, produs intre ei si text - scriitura lor e un fel de raspuns la text). unii citesc pt a le vorbi altora - si a relationa astfel cu ei.
poate fi vorba si de o relatie dialogica intrapersonala - textul ca un fel de mediator intre diferite parti din tine, ca ceva care le permite sa intre in dialog anume lor - dar la asta voi incerca sa ma gandesc data viitoare.
Saturday, November 8, 2008
(am vb azi cu cineva)
am vb azi cu cineva despre cei care preiau de la altii tot felul de chestii - modele de comportament, ticuri, feluri de a vorbi / asculta :) si despre atitudinea mea cd asta se intampla cu mine. cand unele persoane repeta lucrurile pe care le fac eu, si le repeta anume pt ca sunt ale mele.
mi-ar placea, de exemplu, ca lumea sa se asculte reciproc si sa fie deschisa fata de altii nu pt ca eu sunt asa, sau pt ca cineva spune ca asa e bine, dar pt ca isi dau seama ca asta e ok. pt ca atunci o atitudine de genul asta e asumata, cumva, si am senzatia ca o persoana de genul asta controleaza m bine situatia comunicativa :p si ca situatia e atunci m frumoasa si e m apropiata de ceea ce ar fi o relatie directa, in care il accepti pe celalalt chiar si daca nu-l intelegi, si esti alaturi de el / fatza catre fatza, cum ar spune cineva pe care imi place sa-l citesc :)
asa ca intrebarea mea de azi e : ce crezi ca e ok, sa fii nice cu altcineva pt ca asa ai vazut la oamenii care iti plac sau sa fii nice cu el / ea pt ca asa crezi tu ca e bine? exista o diferenta intre atitudinile astea 2?
mi-ar placea, de exemplu, ca lumea sa se asculte reciproc si sa fie deschisa fata de altii nu pt ca eu sunt asa, sau pt ca cineva spune ca asa e bine, dar pt ca isi dau seama ca asta e ok. pt ca atunci o atitudine de genul asta e asumata, cumva, si am senzatia ca o persoana de genul asta controleaza m bine situatia comunicativa :p si ca situatia e atunci m frumoasa si e m apropiata de ceea ce ar fi o relatie directa, in care il accepti pe celalalt chiar si daca nu-l intelegi, si esti alaturi de el / fatza catre fatza, cum ar spune cineva pe care imi place sa-l citesc :)
asa ca intrebarea mea de azi e : ce crezi ca e ok, sa fii nice cu altcineva pt ca asa ai vazut la oamenii care iti plac sau sa fii nice cu el / ea pt ca asa crezi tu ca e bine? exista o diferenta intre atitudinile astea 2?
Sunday, November 2, 2008
(bjork)
inca ceva fain
aici bjork vbeste despre televiziune, in felul in care vbeste bjork despre lucruri :)
si e senzatia aia hipnotica :)
in afara de faptul ca sunt fan ruxandra novac, sunt si fan bjork :)
aici bjork vbeste despre televiziune, in felul in care vbeste bjork despre lucruri :)
si e senzatia aia hipnotica :)
in afara de faptul ca sunt fan ruxandra novac, sunt si fan bjork :)
Sunday, October 19, 2008
Friday, October 10, 2008
(over and over and over and over again)
sunt din nou dependent de pastilele de durere de cap.
le iau de fiecare data cand simt ca incepe sa ma doara, cate doua, apoi inca doua daca ma doare in continuare.
sunt unele dureri care nu trec, si probabil ca celelalte mi-ar trece intr-o ora or so si daca n-as lua pastile.
uneori, dupa ce am luat prea multe pastile, ma misc haotic si rad mult. uneori vreau sa stau neaparat cu cineva, alteori doar sa ma inchid in casa si sa ma intind in intuneric pe patul de la mine din camera. numai ca sa-mi dau seama ca, atunci cand stau intins, durerea se intensifica si tb sa gasesc alta pozitie.
nu stiu cand a inceput totul. o vreme scriam jurnal, l-am recitit acum vreo luna, si singurul lucru pe care il recunosteam de acolo era durerea de cap.
cand eram in anul III de facultate, durerile au inceput sa fie zilnice. si sa dureze multmult. tot ce puteam face atunci era sa ma duc pe pervazul de langa wc-uri. wc-urile baietilor erau la etaj, si in facultatea de litere nu erau m mult de 10 baieti, asa ca nu trecea aproape nimeni. tot ce puteam face era sa stau nemiscat acolo. durerea nu ma lasa sa ma gandesc la nimic altceva. nici macar sa-mi spun ca mi-e rau. uneori imi curgeau lacrimi pe obraz. de la sine. asta m ales cand ma durea in regiunea ochiului stang.
odata, pe cand lucram in nocturna la radio, am dat de un text care zicea ca, atunci cand incepe migrena, nu tb sa vb cu durerea, dar cu corpul tau - si sa-l convingi sa-i dea drumul durerii asteia, s-o lase sa plece, pt ca ea e ceva strain de tine. pe vremea aia scriam poeme despre ce face corpul meu - cum sta el pe pervaz si-si impleteste barba si se gandeste la toti oamenii pe care ii iubeste. asta atunci cand durerea nu e prea mare si se m poate gandi. uneori m vreau sa scriu despre ce face corpul meu in anumite momente. dar vreau sa scriu si despre corpurile altora.
cand prietenii mei care scriu ma intrebau de ce bag corpul in toate textele, le spuneam ca toti avem un corp. si ca sunt unele lucruri pe care le simtim la fel. modul in care haina ne atinge umerii. textura blugilor cand ne punem mainile pe genunchi. felul in care vantul atinge pielea capului dupa ce ti-ai ras parul, m ales daca il purtai lung inainte. fularul de lana care iti irita gatul dar iti place prea tare ca sa nu-l m porti. si ca, daca scriu despre lucrurile astea, o sa pot stabili m usor contactul cu ei.
acum scriu despre lucrurile pe care le aud si cele pe care le ascult. dar deja stiu ca nu toti auzim si ascultam la fel. si ca asta e strict despre mine. desi as vrea sa fie despre altcineva, e strict despre mine. ca si cum as fi blocat intre timpan si creier, in regiunea in care sunetele se amplifica. si nu intre timpanul si creierul altcuiva, dar al meu, numai al meu.
asta poate fi ceea ce unii numesc disperare.
ei spun ca disperarea e atunci cand nu m vrei sa fii tu, cand vrei doar sa fii altcineva, dar nu poti fi, nu poti scapa de tine. ca tb sa te suporti pana la capat. si ca nici moartea nu te poate scapa de asta. daca m poti muri.
si ca atunci cand vrei prea tare sa fii tu insuti, tot disperare e.
eu unul stiu ca vreau, totusi, sa fiu altcineva.
uneori, cand vad o fata frumoasa si trista care sta in fatza mea si fumeaza, imi zic ca vreau sa fiu ea. nu ca ea, nu cu gesturile ei line si armonioase, nu cu privirea lasata in jos, nici ca vreau s-o imbratisez si sa tac alaturi de ea si, dupa cateva ore, s-o intreb 'e totul in regula?' - dar sa fiu ea.
asta e una din fantasmele mele. ma uit la ea si zambesc. si nu ma apropii niciodata.
de fapt, o singura data, cand aveam vreo 15 ani si am vazut o fata cu un piercing in spranceana care plangea in spatele bibliotecii nationale. tin minte ca m-am apropiat de ea, am intrebat-o ceva, dar era vorbitoare de rusa, si pe atunci nu stiam rusa atat de bine incat sa pot vorbi cu ea. si i-am spus asta.
poate e aceeasi frica de atunci.
poate e alta frica.
poate ma tem ca as reusi, atunci, sa ma pierd, sa scap definitiv de mine, deci sa fac exact ceea ce-mi visez.
e straniu cu dorinta asta de a te pierde. kierkegaard spunea ca, atunci cand vrei sa fii intr-un mod anume, ca vrei sa-ti traiesti viata asa cum ti-o concepi, ca vrei sa fii asa cum iti imaginezi ca ar fi bine sa fii, tot ce vrei, de fapt, e sa scapi de tine, cel care esti acum. si cred ca asa e si cu mine.
le iau de fiecare data cand simt ca incepe sa ma doara, cate doua, apoi inca doua daca ma doare in continuare.
sunt unele dureri care nu trec, si probabil ca celelalte mi-ar trece intr-o ora or so si daca n-as lua pastile.
uneori, dupa ce am luat prea multe pastile, ma misc haotic si rad mult. uneori vreau sa stau neaparat cu cineva, alteori doar sa ma inchid in casa si sa ma intind in intuneric pe patul de la mine din camera. numai ca sa-mi dau seama ca, atunci cand stau intins, durerea se intensifica si tb sa gasesc alta pozitie.
nu stiu cand a inceput totul. o vreme scriam jurnal, l-am recitit acum vreo luna, si singurul lucru pe care il recunosteam de acolo era durerea de cap.
cand eram in anul III de facultate, durerile au inceput sa fie zilnice. si sa dureze multmult. tot ce puteam face atunci era sa ma duc pe pervazul de langa wc-uri. wc-urile baietilor erau la etaj, si in facultatea de litere nu erau m mult de 10 baieti, asa ca nu trecea aproape nimeni. tot ce puteam face era sa stau nemiscat acolo. durerea nu ma lasa sa ma gandesc la nimic altceva. nici macar sa-mi spun ca mi-e rau. uneori imi curgeau lacrimi pe obraz. de la sine. asta m ales cand ma durea in regiunea ochiului stang.
odata, pe cand lucram in nocturna la radio, am dat de un text care zicea ca, atunci cand incepe migrena, nu tb sa vb cu durerea, dar cu corpul tau - si sa-l convingi sa-i dea drumul durerii asteia, s-o lase sa plece, pt ca ea e ceva strain de tine. pe vremea aia scriam poeme despre ce face corpul meu - cum sta el pe pervaz si-si impleteste barba si se gandeste la toti oamenii pe care ii iubeste. asta atunci cand durerea nu e prea mare si se m poate gandi. uneori m vreau sa scriu despre ce face corpul meu in anumite momente. dar vreau sa scriu si despre corpurile altora.
cand prietenii mei care scriu ma intrebau de ce bag corpul in toate textele, le spuneam ca toti avem un corp. si ca sunt unele lucruri pe care le simtim la fel. modul in care haina ne atinge umerii. textura blugilor cand ne punem mainile pe genunchi. felul in care vantul atinge pielea capului dupa ce ti-ai ras parul, m ales daca il purtai lung inainte. fularul de lana care iti irita gatul dar iti place prea tare ca sa nu-l m porti. si ca, daca scriu despre lucrurile astea, o sa pot stabili m usor contactul cu ei.
acum scriu despre lucrurile pe care le aud si cele pe care le ascult. dar deja stiu ca nu toti auzim si ascultam la fel. si ca asta e strict despre mine. desi as vrea sa fie despre altcineva, e strict despre mine. ca si cum as fi blocat intre timpan si creier, in regiunea in care sunetele se amplifica. si nu intre timpanul si creierul altcuiva, dar al meu, numai al meu.
asta poate fi ceea ce unii numesc disperare.
ei spun ca disperarea e atunci cand nu m vrei sa fii tu, cand vrei doar sa fii altcineva, dar nu poti fi, nu poti scapa de tine. ca tb sa te suporti pana la capat. si ca nici moartea nu te poate scapa de asta. daca m poti muri.
si ca atunci cand vrei prea tare sa fii tu insuti, tot disperare e.
eu unul stiu ca vreau, totusi, sa fiu altcineva.
uneori, cand vad o fata frumoasa si trista care sta in fatza mea si fumeaza, imi zic ca vreau sa fiu ea. nu ca ea, nu cu gesturile ei line si armonioase, nu cu privirea lasata in jos, nici ca vreau s-o imbratisez si sa tac alaturi de ea si, dupa cateva ore, s-o intreb 'e totul in regula?' - dar sa fiu ea.
asta e una din fantasmele mele. ma uit la ea si zambesc. si nu ma apropii niciodata.
de fapt, o singura data, cand aveam vreo 15 ani si am vazut o fata cu un piercing in spranceana care plangea in spatele bibliotecii nationale. tin minte ca m-am apropiat de ea, am intrebat-o ceva, dar era vorbitoare de rusa, si pe atunci nu stiam rusa atat de bine incat sa pot vorbi cu ea. si i-am spus asta.
poate e aceeasi frica de atunci.
poate e alta frica.
poate ma tem ca as reusi, atunci, sa ma pierd, sa scap definitiv de mine, deci sa fac exact ceea ce-mi visez.
e straniu cu dorinta asta de a te pierde. kierkegaard spunea ca, atunci cand vrei sa fii intr-un mod anume, ca vrei sa-ti traiesti viata asa cum ti-o concepi, ca vrei sa fii asa cum iti imaginezi ca ar fi bine sa fii, tot ce vrei, de fapt, e sa scapi de tine, cel care esti acum. si cred ca asa e si cu mine.
Thursday, October 2, 2008
(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 3)
acum si niste exercitii. sunt m mult pe partea cu ascultarea, dar unii oameni care imi plac spun ca nu e prea mare diferenta intre ascultare si vorbire, si ca ambele se conditioneaza reciproc.
daca o sa experimentati cu chestiile astea, mi-ar placea sa stiu si cum vi s-a parut.
pt toate exercitiile astea, e nevoie numai de 2 oameni si de un loc calm:)
rolurile de 'vorbitor' si 'ascultator' sunt repartizate de la bun inceput, dupa aia se pot schimba. daca faceti exercitiile astea intr-un grup m mare si ramane o persoana in plus, ea poate sta alaturi de o 'pereche' ca observator / 'ascultator' suplimentar. durata fiecarui exercitiu este de 5 minute.
1. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el, care ii trezeste anumite emotii. ascultati si, la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, incercati sa-l consolati, daca e ceva care vi se pare negativ - sa-i spuneti ca o sa treaca sau ca ati avut si voi experiente similare.
2. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, dati-i un sfat - cum ar fi trebuit sa procedeze, sau cum ati fi procedat voi in locul lui.
3. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si incercati sa nu va ganditi la ce credeti voi despre experienta lui, sa nu-l 'diagnosticati', dar sa va dati seama care erau sentimentele si necesitatile lui in raport cu ceea ce povesteste. atunci cand nu sunteti siguri daca ati intuit corect, intrebati-l ceva de genul 'te simti / simteai.... pt ca aveai nevoie de?'.
4. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. incercati sa interpretati la nivel intelectual ceea ce spune si, atunci cand ceva va pare confuz, sa puneti intrebari de clarificare, ceva de genul: 'ce e pt tine prietenia? dar cum ar vedea lucrurile persoana despre care vorbesti? ce vrei sa spui prin 'prietenul meu?'.
5. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si pastrati tacerea pana 'vorbitorul' termina de povestit. lucrurile la care va ganditi nu sunt nici exprimate, nici reprimate, pur si simplu atentia voastra nu se focalizeaza pe ele, dar pe ceea ce spune el. daca sunt pauze lungi de tacere, nu incercati sa le umpleti cu nimic - pur si simplu fiti atent la el. asta nu inseamna neaparat a-l privi direct in ochi:)
cam astea ar fi niste exercitii de baza pe ascultare. dupa ce, pastrand rolurile stabilite initial, le-ati facut pe toate 5, schimbati-va rolurile - 'vorbitorul' devine 'ascultator' si invers. dupa ce ati trecut din nou prin toate 5, vorbiti despre cum vi s-a parut sa le faceti, cum s-a simtit 'vorbitorul' in timpul acestor moduri diferite de ascultare, despre cat de greu (sau usor) vi s-a parut sa le faceti ca 'ascultatori', despre care sunt modurile pe care ati vrea sa le aplicati in viata cotidiana.
daca o sa experimentati cu chestiile astea, mi-ar placea sa stiu si cum vi s-a parut.
pt toate exercitiile astea, e nevoie numai de 2 oameni si de un loc calm:)
rolurile de 'vorbitor' si 'ascultator' sunt repartizate de la bun inceput, dupa aia se pot schimba. daca faceti exercitiile astea intr-un grup m mare si ramane o persoana in plus, ea poate sta alaturi de o 'pereche' ca observator / 'ascultator' suplimentar. durata fiecarui exercitiu este de 5 minute.
1. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el, care ii trezeste anumite emotii. ascultati si, la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, incercati sa-l consolati, daca e ceva care vi se pare negativ - sa-i spuneti ca o sa treaca sau ca ati avut si voi experiente similare.
2. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. la un moment dat, cand simtiti ca e in regula, dati-i un sfat - cum ar fi trebuit sa procedeze, sau cum ati fi procedat voi in locul lui.
3. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si incercati sa nu va ganditi la ce credeti voi despre experienta lui, sa nu-l 'diagnosticati', dar sa va dati seama care erau sentimentele si necesitatile lui in raport cu ceea ce povesteste. atunci cand nu sunteti siguri daca ati intuit corect, intrebati-l ceva de genul 'te simti / simteai.... pt ca aveai nevoie de?'.
4. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. incercati sa interpretati la nivel intelectual ceea ce spune si, atunci cand ceva va pare confuz, sa puneti intrebari de clarificare, ceva de genul: 'ce e pt tine prietenia? dar cum ar vedea lucrurile persoana despre care vorbesti? ce vrei sa spui prin 'prietenul meu?'.
5. rugati 'vorbitorul' sa povesteasca o experienta semnificativa pt el. ascultati-l f atent si pastrati tacerea pana 'vorbitorul' termina de povestit. lucrurile la care va ganditi nu sunt nici exprimate, nici reprimate, pur si simplu atentia voastra nu se focalizeaza pe ele, dar pe ceea ce spune el. daca sunt pauze lungi de tacere, nu incercati sa le umpleti cu nimic - pur si simplu fiti atent la el. asta nu inseamna neaparat a-l privi direct in ochi:)
cam astea ar fi niste exercitii de baza pe ascultare. dupa ce, pastrand rolurile stabilite initial, le-ati facut pe toate 5, schimbati-va rolurile - 'vorbitorul' devine 'ascultator' si invers. dupa ce ati trecut din nou prin toate 5, vorbiti despre cum vi s-a parut sa le faceti, cum s-a simtit 'vorbitorul' in timpul acestor moduri diferite de ascultare, despre cat de greu (sau usor) vi s-a parut sa le faceti ca 'ascultatori', despre care sunt modurile pe care ati vrea sa le aplicati in viata cotidiana.
Wednesday, September 24, 2008
(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 2)
asa. am inceput aici un fel de serie despre felul de a vbi si cel de a asculta care imi plac mie. ziceam de 'limbaj exact'. acum as vrea sa nuantez putin, si pt asta o sa am nevoie de o notiune f faina - 'act ilocutionar'.
e o notiune despre care au scris tare mult austin si searle, 2 filosofi ai limbajului. basically, ei afirma ca in vorbire se intampla mult m mult decat producerea de sunete, articulate in cuvinte. atunci cand vbm, vrem sa facem ceva cu ceea ce spunem - sa convingem pe cineva de ceva, sa ne cerem scuze sau sa multumim. 'a convinge', 'a-si cere scuze' sau 'a multumi' sunt ceea ce numesc ei acte ilocutionare - si ele functioneaza dupa niste reguli si au o structura determinata. austin spunea ca exista minimum 1000 asemenea acte posibile de vorbire.
de f multe ori, atunci cand vorbim, credem ca rugam pe cineva ceva ('a ruga' ca act ilocutionar), dar ceea ce facem efectiv e sa dam un ordin (si actul nostru ilocutionar e 'a ordona' si e perceput ca atare). sau credem ca ne manifestam empatia, dar, de fapt, dam sfaturi. adica intentia noastra si realizarea efectiva a actului ilocutionar / actului de vorbire difera. si asa ne miram ca ordinele noastre (despre care credem ca sunt rugaminti) sau sfaturile (despre care credem ca sunt reactii empatice) nu fac altceva decat sa enerveze persoana cu care vorbim - pentru ca nu sunt adecvate situatiei concrete.
un alt aspect important in felul asta de a vbi si de a asculta este ceea ce am putea numi 'situare afectiva' in raport cu celalalt, dar m mult despre asta in postul urmator.
e o notiune despre care au scris tare mult austin si searle, 2 filosofi ai limbajului. basically, ei afirma ca in vorbire se intampla mult m mult decat producerea de sunete, articulate in cuvinte. atunci cand vbm, vrem sa facem ceva cu ceea ce spunem - sa convingem pe cineva de ceva, sa ne cerem scuze sau sa multumim. 'a convinge', 'a-si cere scuze' sau 'a multumi' sunt ceea ce numesc ei acte ilocutionare - si ele functioneaza dupa niste reguli si au o structura determinata. austin spunea ca exista minimum 1000 asemenea acte posibile de vorbire.
de f multe ori, atunci cand vorbim, credem ca rugam pe cineva ceva ('a ruga' ca act ilocutionar), dar ceea ce facem efectiv e sa dam un ordin (si actul nostru ilocutionar e 'a ordona' si e perceput ca atare). sau credem ca ne manifestam empatia, dar, de fapt, dam sfaturi. adica intentia noastra si realizarea efectiva a actului ilocutionar / actului de vorbire difera. si asa ne miram ca ordinele noastre (despre care credem ca sunt rugaminti) sau sfaturile (despre care credem ca sunt reactii empatice) nu fac altceva decat sa enerveze persoana cu care vorbim - pentru ca nu sunt adecvate situatiei concrete.
un alt aspect important in felul asta de a vbi si de a asculta este ceea ce am putea numi 'situare afectiva' in raport cu celalalt, dar m mult despre asta in postul urmator.
(un fel de a asculta / un fel de a vorbi : 1)
am promis m demult ca o sa scriu un post despre felul de a asculta si cel de a vbi care imi place mie
pentru orice relatie, minimul necesar:) este o pers care sa vbeasca si una care sa asculte. si ceva care sa fie spus intre ele. 'spus' in sensul de 'semnificat' - pt ca poate fi si transmis in tacere, fara ca relatia sa piarda ceva din cauza asta.
booooooon. pers care vb - vb 'autentic', in sensul ca spune ceva numai pt ca vrea intr-adevar sa spuna lucrurile astea. nu pt ca s-ar simti obligata sa faca conversatie. si spune lucruri care sa fie cat m aproape de ceva ce a simtit ea la un mom dat / simte acum. autenticitatea asta nu inseamna a povesti ceva asa cum s-a intamplat, dar asa cum ai simtit tu - detaliile pot fi schimbate sau inventate, asta nu conteaza. pauzele de tacere sunt ok:) si pot sa fie spuse numai cateva cuvinte, si asta iarasi e ok:)
imi place cand pers care vb nu vrea sa vb numai despre ea - e capabila sa vb si despre lucruri exterioare, si sa vb si despre / pentru pers care asculta. nici subiectul nu conteaza prea tare.
imi place cand pers care vb o face cat m exact - transmitand chiar lucrurile pe care vrea sa le transmita. asta nu inseamna sa vb tehnic - limbajul exact poate fi chiar f plin de tot felul de imagini, poate fi f fluid, repetitiv uneori, uneori tocmai intonatia e cea care transmite cel m bine - dar sa fii f atent la celalalt. sa simti cum ar putea el sa reactioneze la cuvintele tale si sa folosesti un limbaj cat m apropiat de al lui - asta va fi 'exact' pt el - in care sa 'infasori' ceva propriu tie.
imi place cand pers care vb o face ca si cum ar darui ceva - cu aceeasi deschidere
desi poate sa vb si despre lucruri groaznice - dar, in momentul in care ele sunt articulate, trecem impreuna prin ele si e bine. pt amandoi. ne schimba dar e bine.
uneori, imi place cand pers care vb o face, aparent, fara sa participe - dar simt ca spune ceva important pt noi amandoi.
asa, mi-am dat seama ca sunt obosit, m am de facut niste chestii maine (adica deja azi), si cred ca ma duc sa dorm si diseara o sa scriu un pic m mult despre limbajul care functioneaza in genul asta de relatie:)
pentru orice relatie, minimul necesar:) este o pers care sa vbeasca si una care sa asculte. si ceva care sa fie spus intre ele. 'spus' in sensul de 'semnificat' - pt ca poate fi si transmis in tacere, fara ca relatia sa piarda ceva din cauza asta.
booooooon. pers care vb - vb 'autentic', in sensul ca spune ceva numai pt ca vrea intr-adevar sa spuna lucrurile astea. nu pt ca s-ar simti obligata sa faca conversatie. si spune lucruri care sa fie cat m aproape de ceva ce a simtit ea la un mom dat / simte acum. autenticitatea asta nu inseamna a povesti ceva asa cum s-a intamplat, dar asa cum ai simtit tu - detaliile pot fi schimbate sau inventate, asta nu conteaza. pauzele de tacere sunt ok:) si pot sa fie spuse numai cateva cuvinte, si asta iarasi e ok:)
imi place cand pers care vb nu vrea sa vb numai despre ea - e capabila sa vb si despre lucruri exterioare, si sa vb si despre / pentru pers care asculta. nici subiectul nu conteaza prea tare.
imi place cand pers care vb o face cat m exact - transmitand chiar lucrurile pe care vrea sa le transmita. asta nu inseamna sa vb tehnic - limbajul exact poate fi chiar f plin de tot felul de imagini, poate fi f fluid, repetitiv uneori, uneori tocmai intonatia e cea care transmite cel m bine - dar sa fii f atent la celalalt. sa simti cum ar putea el sa reactioneze la cuvintele tale si sa folosesti un limbaj cat m apropiat de al lui - asta va fi 'exact' pt el - in care sa 'infasori' ceva propriu tie.
imi place cand pers care vb o face ca si cum ar darui ceva - cu aceeasi deschidere
desi poate sa vb si despre lucruri groaznice - dar, in momentul in care ele sunt articulate, trecem impreuna prin ele si e bine. pt amandoi. ne schimba dar e bine.
uneori, imi place cand pers care vb o face, aparent, fara sa participe - dar simt ca spune ceva important pt noi amandoi.
asa, mi-am dat seama ca sunt obosit, m am de facut niste chestii maine (adica deja azi), si cred ca ma duc sa dorm si diseara o sa scriu un pic m mult despre limbajul care functioneaza in genul asta de relatie:)
Thursday, September 18, 2008
(migrena)
am avut o migrena f violenta ieri, si abia acum mi-am revenit
am stat toata ziua la pat (cum nu am facut demult), nu am fumat nici macar o tigara, am gemut, m-am zvarcolit, uneori am stat o vreme nemiscat. dar cel m important lucru pe care l-am facut a fost sa urmaresc cum functioneaza mintea mea in timpul durerilor astora mari. care e diferenta dintre felul meu de a gandi cand ma simt relativ ok si cel din timpul durerilor.
acum e 6 dimineata, nici nu m tin minte cand m-am trezit ultima oara la ora asta, dar mi-a trecut durerea si nu cred ca as m rezista sa stau in pat. ma apasa psihic deja :P
na, nu cred ca o sa pot formula acum ceva cat de cat clar si coerent despre felul in care functioneaza mintea mea in timpul migrenelor - o sa zic doar care a fost primul gand cand am simtit ca-mi trece. si nu cred ca m-as fi gandit vreodata asa in timpul migrenei (cand imi vin in cap m mult chestii preluate sau amintiri). era ceva de genul 'ale cui sunt orele astea. cine lucreaza in ele. ce as putea sa fac in orele astea ca sa nu pierd timpul. ce face lumea in orele astea. oare astea sunt orele la care se intampla cele m multe crime? cum as putea folosi orele astea. cui apartin ele si ce gen de activitate e cel m bun pt ele'. na, era o serie de intrebari de genul asta, si cand mi-am dat seama de ele, mi-am dat seama ca a incetat si migrena.
poti sa-mi spui si tu despre durerile tale? despre cum functioneaza ele, despre cum reusesti sa iesi din ele, despre diferenta dintre tipurile de dureri (daca ai dureri de m multe tipuri - ceea ce stiu ca e f greu - si esti dispus sa vb despre asta), daca reusesti sa te detasezi de durere si sa faci alte lucruri sau nu.
am stat toata ziua la pat (cum nu am facut demult), nu am fumat nici macar o tigara, am gemut, m-am zvarcolit, uneori am stat o vreme nemiscat. dar cel m important lucru pe care l-am facut a fost sa urmaresc cum functioneaza mintea mea in timpul durerilor astora mari. care e diferenta dintre felul meu de a gandi cand ma simt relativ ok si cel din timpul durerilor.
acum e 6 dimineata, nici nu m tin minte cand m-am trezit ultima oara la ora asta, dar mi-a trecut durerea si nu cred ca as m rezista sa stau in pat. ma apasa psihic deja :P
na, nu cred ca o sa pot formula acum ceva cat de cat clar si coerent despre felul in care functioneaza mintea mea in timpul migrenelor - o sa zic doar care a fost primul gand cand am simtit ca-mi trece. si nu cred ca m-as fi gandit vreodata asa in timpul migrenei (cand imi vin in cap m mult chestii preluate sau amintiri). era ceva de genul 'ale cui sunt orele astea. cine lucreaza in ele. ce as putea sa fac in orele astea ca sa nu pierd timpul. ce face lumea in orele astea. oare astea sunt orele la care se intampla cele m multe crime? cum as putea folosi orele astea. cui apartin ele si ce gen de activitate e cel m bun pt ele'. na, era o serie de intrebari de genul asta, si cand mi-am dat seama de ele, mi-am dat seama ca a incetat si migrena.
poti sa-mi spui si tu despre durerile tale? despre cum functioneaza ele, despre cum reusesti sa iesi din ele, despre diferenta dintre tipurile de dureri (daca ai dureri de m multe tipuri - ceea ce stiu ca e f greu - si esti dispus sa vb despre asta), daca reusesti sa te detasezi de durere si sa faci alte lucruri sau nu.
Thursday, September 11, 2008
Tuesday, September 9, 2008
(a intelege)
asa
in comentariile din postul de m devreme s-au spus niste chestii f faine despre intelegere. si despre felul in care functioneaza ea.
na, pt mine exista 2 tipuri de intelegere - a intelege ceva si a intelege pe cineva. si tipurile astea doua antreneaza mecanisme diferite de intelegere.
'a intelege ceva' mi se pare ca depinde mult m tare de niste tehnici f concrete de decodare: intelegi un text atunci cand stii sa-i determini sensul. si poti sa faci un rezumat cat de cat ok la textul ala. si stii la ce sa atragi atentia in el atunci cand vrei sa-l explici altcuiva. si vezi cum e construit el. sau intelegi muzica atunci cand stii care e ritmul beaturilor si cum se leaga ele cu texturile ceva m atmosferice - asta daca vb de trip-hop sau downtempo :)
'a intelege pe cineva' e un pic diferit - pentru ca presupune alte abilitati si competente. nu as putea spune ca l-am inteles pe cineva doar daca as putea sa parafrazez ce a spus sau daca m-as apuca sa comentez ceea ce a spus asa cum as comenta un text scris. elementele astea de decodare sunt f importante - si pot fi aplicate, atunci cand faci o analiza de discurs, de ex., sau o sedinta de consiliere - dar asta ca sa te asiguri ca intelegi ce spune celalalt, nu ca il intelegi.
pt a intelege pe cineva, am impresia ca m este nevoie de cateva lucruri.
cred ca in primul rand de o anumita calitate a prezentei - sa fii acolo pt persoana aia, sa nu traiesti in filmele din capul tau, dar alaturi de ea, sa fii cu ceea ce-ti spune.
dupa aia, ar mai fi disponibilitatea de a te lasa schimbat - o chestie f importanta pt martin buber, de ex. a fi vulnerabil pt celalalt inseamna a nu avea o agenda f rigida referitor la ceea ce vrei sa faci cu el. si o identitate un pic m fluida. si de aici se poate ajunge f usor la levinas si la etica lui, dar nu cred ca vreau sa ma bag acum in asta -
si, sigur (cum altfel) multa empatie si capacitate de a asculta. empatia nu in sensul de mangaiere pe cap si zis 'mititelul / mititica' - asta e compatimire - dar ceva care deriva dintr-o anumita practica a ascultarii. a asculta pur si simplu, a fi cu ceea ce ti se spune, si nu absorbit de lucrurile despre care ti se povesteste. a fi f atent la ceea ce simte celalalt si la modul in care exprima el lucrurile astea pe care le simte.
na, asta e tot hermeneutica:) dar aplicata un pic altfel:)
e vorba de aceleasi reguli - a stabili o legatura intre sens si felul in care este el exprimat prin semne (cuvinte, fraze, gesturi, taceri samd) - dar aplicate diferit, si cu un alt tip de implicare personala.
acolo unde, in intelegerea unui text, este situarea intr-un orizont de asteptare, in intelegerea unei persoane e deschiderea si disponibilitatea. pentru un text, lectura, pentru o persoana ascultarea si prezenta.
na, pt intelegerea unui text (asta e cel m comod exemplu pt mine) ai nevoie de niste competente tehnice - iar pt intelegerea unei persoane de prezenta corporala alaturi de ea si de 'corporalizarea' tuturor acestor abilitati tehnice.
tu ce crezi, cum e intelegerea si de ce este nevoie ca s-o faci sa se produca?
in comentariile din postul de m devreme s-au spus niste chestii f faine despre intelegere. si despre felul in care functioneaza ea.
na, pt mine exista 2 tipuri de intelegere - a intelege ceva si a intelege pe cineva. si tipurile astea doua antreneaza mecanisme diferite de intelegere.
'a intelege ceva' mi se pare ca depinde mult m tare de niste tehnici f concrete de decodare: intelegi un text atunci cand stii sa-i determini sensul. si poti sa faci un rezumat cat de cat ok la textul ala. si stii la ce sa atragi atentia in el atunci cand vrei sa-l explici altcuiva. si vezi cum e construit el. sau intelegi muzica atunci cand stii care e ritmul beaturilor si cum se leaga ele cu texturile ceva m atmosferice - asta daca vb de trip-hop sau downtempo :)
'a intelege pe cineva' e un pic diferit - pentru ca presupune alte abilitati si competente. nu as putea spune ca l-am inteles pe cineva doar daca as putea sa parafrazez ce a spus sau daca m-as apuca sa comentez ceea ce a spus asa cum as comenta un text scris. elementele astea de decodare sunt f importante - si pot fi aplicate, atunci cand faci o analiza de discurs, de ex., sau o sedinta de consiliere - dar asta ca sa te asiguri ca intelegi ce spune celalalt, nu ca il intelegi.
pt a intelege pe cineva, am impresia ca m este nevoie de cateva lucruri.
cred ca in primul rand de o anumita calitate a prezentei - sa fii acolo pt persoana aia, sa nu traiesti in filmele din capul tau, dar alaturi de ea, sa fii cu ceea ce-ti spune.
dupa aia, ar mai fi disponibilitatea de a te lasa schimbat - o chestie f importanta pt martin buber, de ex. a fi vulnerabil pt celalalt inseamna a nu avea o agenda f rigida referitor la ceea ce vrei sa faci cu el. si o identitate un pic m fluida. si de aici se poate ajunge f usor la levinas si la etica lui, dar nu cred ca vreau sa ma bag acum in asta -
si, sigur (cum altfel) multa empatie si capacitate de a asculta. empatia nu in sensul de mangaiere pe cap si zis 'mititelul / mititica' - asta e compatimire - dar ceva care deriva dintr-o anumita practica a ascultarii. a asculta pur si simplu, a fi cu ceea ce ti se spune, si nu absorbit de lucrurile despre care ti se povesteste. a fi f atent la ceea ce simte celalalt si la modul in care exprima el lucrurile astea pe care le simte.
na, asta e tot hermeneutica:) dar aplicata un pic altfel:)
e vorba de aceleasi reguli - a stabili o legatura intre sens si felul in care este el exprimat prin semne (cuvinte, fraze, gesturi, taceri samd) - dar aplicate diferit, si cu un alt tip de implicare personala.
acolo unde, in intelegerea unui text, este situarea intr-un orizont de asteptare, in intelegerea unei persoane e deschiderea si disponibilitatea. pentru un text, lectura, pentru o persoana ascultarea si prezenta.
na, pt intelegerea unui text (asta e cel m comod exemplu pt mine) ai nevoie de niste competente tehnice - iar pt intelegerea unei persoane de prezenta corporala alaturi de ea si de 'corporalizarea' tuturor acestor abilitati tehnice.
tu ce crezi, cum e intelegerea si de ce este nevoie ca s-o faci sa se produca?
Friday, September 5, 2008
(straniu)
cel m straniu lucru care mi s-a intamplat azi
era trecut de 12, stateam in fata calculatorului si n. mi-a scris un mesaj. ca se simte absurda. credeam ca asta e de rau - si am intrebat-o daca vrea sa vbm despre asta. si ne-am inteles sa ne vedem in juma' de ora. este imaginea asta de 'mama a ranitilor' pe care imi place sa mi-o asum. si am simtit ca tb neaparat sa ies.
noaptea se face frig:) asa ca mi-am luat un hanorac si am iesit. tb sa ne vedem in fata bibliotecii nationale.
am ajuns acolo m devreme. si credeam ca n. (care mi se pare f manipulativa, in majoritatea cazurilor) a hotarat sa faca o gluma - si sa verifice daca as iesi pt ea. daca m tin la ea. si am pornit sa-i scriu un sms - imi era un pic frig si eram stresat si tremuram.
in mom ala s-a apropiat de mine un tip care inhala clei
m-a intrebat 'iti m amintesti de mine?' 'nu' 'ti-am cerut odata o bucata de paine' 'acum imi amintesc'. m-a intrebat de ce tremur si mi-a zis sa nu-mi fie frica de el. i-am zis ca nu mi-e frica. el a zis ca fac bine, si ca tb sa-mi fie frica numai de Dumnezeu. si am inceput sa vbm despre asta. mi-a spus ca simte ispita sa inhaleze si sa fure - dar ca Dumnezeu il protejeaza de alte chestii, cum ar fi omorul. l-am intrebat de ce crede ca asta e o ispita care vine din alta parte - si el mi-a raspuns ca nu e botezat.
in momentul ala, mi-am dat seama de ce trebuia sa ies. de ce am simtit nevoia sa ies. tipul era drogat si nu stiam daca n-o sa nimereasca in vreo problema. si m avea scuza asta ca nu e botezat. si aveam senzatia ca intr-adevar incerca sa se ascunda dupa asta.
mi-am amintit atunci despre ceea ce citisem despre botez, si despre cine are autoritatea sa boteze. si despre ceea ce se cheama 'preotie baptismala'. long story short, e vba ca orice persoana botezata, in caz de extrema necesitate, are dreptul sa boteze o alta persoana si botezul va fi valid. daca va fi rostita formula corecta si se va turna apa peste capul persoanei nebotezate, iar apa aia ii va atinge pielea.
cazul chiar mi se parea de extrema necesitate - pt ca o persoana in halul ala de drogata ar putea sa nimereasca in vreun accident sau ceva de genul asta. si simteam ca nu intamplator s-a apropiat de mine si a inceput sa vb despre asta.
'vrei sa te botez eu?' 'dar ce, este permis?' 'da, in anumite cazuri, si in cazul asta cred ca da'. 'ok'. si m-am dus, am cumparat o sticla de apa minerala de la un chiosc, am venit pe banca, alaturi de el, ne-am rugat un pic impreuna, dupa aia am turnat apa peste capul lui si am zis (e formula catolica) 'a., te botez in numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin.' - formula ortodoxa e la persoana a III-a, 'se boteaza robul lui Dumnezeu...'. si dupa aia l-am imbratisat.
ceea ce mi-a spus el, dupa aia, a fost 'stii, e ca si cum un buldozer ar fi luat toata mizeria dintr-un loc'. l-am rugat sa-mi promita ca nu va m inhala clei. si ca, dupa aia, se va duce intr-o biserica - in orice biserica - si-i va povesti unui preot ceea ce am facut - pt ca trebuie ca si un preot sa rosteasca rugaciuni speciale, in cazul asta. eu nu am autoritatea sa rostesc rugaciunile astea.
si i-am m spus sa se roage. zilnic.
na, si la mom ala a venit n.:)
ne-am imbratisat, am stat o vreme in fata bibliotecii, ea s-a lipit de mine, eu nu ma simteam deloc safe, si i-am zis sa mergem in alta parte. am plecat impreuna in parc.
pe drum, imi tot amintea despre cum era relatia noastra. despre lucruri pe care le faceam cand eram impreuna. mi-a luat ochelarii de pe ochi si si i-a pus ei, asa cum facea cu 5 ani in urma, cand eram impreuna. si am trecut pe langa locul unde era barul unde ne-am mangaiat / sarutat prima oara (barul ala s-a inchis acum, si tare mi-e dor de el).
cand am ajuns in parc, ne-am asezat impreuna si am inceput sa vbm. i-am spus ca nu ma simt safe cu ea. ca mi-a fost dor de ea. ca o vad ca fiind f manipulativa, dar ca mi-a fost groaznic de dor de ea si de atingerea ei. i-am povestit despre cum am eu nevoie de acceptare si de intelegere, si am intrebat-o de ce are nevoie ea.
ea intrase in imaginea ei de femeie fatala:)
pana la urma, m-am intins cu capul in poala ei - ma mangaia pe fata si pe gat - dupa aia m-am ridicat, stateam unul in fata altuia si ne mangaiam pe maini - cu ochii inchisi - aproape ca o meditatie, ca un fel de ritual, pe toate fazele alea de comunicare in tacere si utilizarea atingerii ca o forma de limbaj.
la un mom dat, mi-a spus ca vrea sa plecam. ne-am ridicat, am imbratisat-o si am mangaiat-o pe ceafa si pe gat o vreme. inainte, ea imi spunea ca numai atingerea mea o face sa se simta altfel. ca, atunci cand o mangaie altcineva, nu simte aproape nimic, e ca si cand s-ar atinge tot ea. asa ca am intrebat-o daca atingerea mea e la fel. 'e la fel si diferita, in acelasi timp', mi-a raspuns ea. si tot spunea unele faze de genul asta, hiper-metafizice:P
in fine, ne-am pornit prin parc, spre bulevard, sa gasim un taxi -
pe drum, ne-am m asezat pe o banca, sa fumam o tigara, si am intrebat-o ce insemn eu pt ea. mi-a zis ca nu vrea sa-mi dea nicio certitudine - ca nu-i plac certitudinile. atunci am inceput sa-i spun despre felul in care o vad eu - si despre cum percep jocurile ei pe manipulare si dorinta ei de a fi mereu in control. si taceam o vreme impreuna, pana cand cineva din noi m spunea cate un cuvant sau doua. la un moment dat, a venit la mine in brate si am m stat asa o vreme.
dupa ce ne-am ridicat, m-a intrebat 'te-am insingurat?' 'da' 'asta si era intentia mea'
pana la urma, am ajuns la bulevard, am urcat-o intr-un taxi si am pornit inspre casa. pe jos. cu tigara aprinsa si cu gandul la ceea ce se intamplase in ora asta si jumatate. si la cat de pline de sens sunt toate lucrurile astea.
cand am ajuns acasa, mi-a scris inca un sms - ca ea nu e femeie fatala:) si ca e la fel de singura si de frustrata ca mine:)
in fine:)
ea, in tot cazul, pare mult mai in control:)
si na, am povestit toate lucrurile astea asa, in detaliu, ca si cum i le-as fi spus lui s. - si vreau sa-l sun maine, si sa vb cu el, si sa-i povestesc toate astea, si sa-mi spuna el daca am procedat corect - si daca ceea ce am facut, am facut din dragoste - si daca dragostea face toate lucrurile sa fie right, indiferent de cat de wrong ar putea crede lumea ca sunt -
era trecut de 12, stateam in fata calculatorului si n. mi-a scris un mesaj. ca se simte absurda. credeam ca asta e de rau - si am intrebat-o daca vrea sa vbm despre asta. si ne-am inteles sa ne vedem in juma' de ora. este imaginea asta de 'mama a ranitilor' pe care imi place sa mi-o asum. si am simtit ca tb neaparat sa ies.
noaptea se face frig:) asa ca mi-am luat un hanorac si am iesit. tb sa ne vedem in fata bibliotecii nationale.
am ajuns acolo m devreme. si credeam ca n. (care mi se pare f manipulativa, in majoritatea cazurilor) a hotarat sa faca o gluma - si sa verifice daca as iesi pt ea. daca m tin la ea. si am pornit sa-i scriu un sms - imi era un pic frig si eram stresat si tremuram.
in mom ala s-a apropiat de mine un tip care inhala clei
m-a intrebat 'iti m amintesti de mine?' 'nu' 'ti-am cerut odata o bucata de paine' 'acum imi amintesc'. m-a intrebat de ce tremur si mi-a zis sa nu-mi fie frica de el. i-am zis ca nu mi-e frica. el a zis ca fac bine, si ca tb sa-mi fie frica numai de Dumnezeu. si am inceput sa vbm despre asta. mi-a spus ca simte ispita sa inhaleze si sa fure - dar ca Dumnezeu il protejeaza de alte chestii, cum ar fi omorul. l-am intrebat de ce crede ca asta e o ispita care vine din alta parte - si el mi-a raspuns ca nu e botezat.
in momentul ala, mi-am dat seama de ce trebuia sa ies. de ce am simtit nevoia sa ies. tipul era drogat si nu stiam daca n-o sa nimereasca in vreo problema. si m avea scuza asta ca nu e botezat. si aveam senzatia ca intr-adevar incerca sa se ascunda dupa asta.
mi-am amintit atunci despre ceea ce citisem despre botez, si despre cine are autoritatea sa boteze. si despre ceea ce se cheama 'preotie baptismala'. long story short, e vba ca orice persoana botezata, in caz de extrema necesitate, are dreptul sa boteze o alta persoana si botezul va fi valid. daca va fi rostita formula corecta si se va turna apa peste capul persoanei nebotezate, iar apa aia ii va atinge pielea.
cazul chiar mi se parea de extrema necesitate - pt ca o persoana in halul ala de drogata ar putea sa nimereasca in vreun accident sau ceva de genul asta. si simteam ca nu intamplator s-a apropiat de mine si a inceput sa vb despre asta.
'vrei sa te botez eu?' 'dar ce, este permis?' 'da, in anumite cazuri, si in cazul asta cred ca da'. 'ok'. si m-am dus, am cumparat o sticla de apa minerala de la un chiosc, am venit pe banca, alaturi de el, ne-am rugat un pic impreuna, dupa aia am turnat apa peste capul lui si am zis (e formula catolica) 'a., te botez in numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh, Amin.' - formula ortodoxa e la persoana a III-a, 'se boteaza robul lui Dumnezeu...'. si dupa aia l-am imbratisat.
ceea ce mi-a spus el, dupa aia, a fost 'stii, e ca si cum un buldozer ar fi luat toata mizeria dintr-un loc'. l-am rugat sa-mi promita ca nu va m inhala clei. si ca, dupa aia, se va duce intr-o biserica - in orice biserica - si-i va povesti unui preot ceea ce am facut - pt ca trebuie ca si un preot sa rosteasca rugaciuni speciale, in cazul asta. eu nu am autoritatea sa rostesc rugaciunile astea.
si i-am m spus sa se roage. zilnic.
na, si la mom ala a venit n.:)
ne-am imbratisat, am stat o vreme in fata bibliotecii, ea s-a lipit de mine, eu nu ma simteam deloc safe, si i-am zis sa mergem in alta parte. am plecat impreuna in parc.
pe drum, imi tot amintea despre cum era relatia noastra. despre lucruri pe care le faceam cand eram impreuna. mi-a luat ochelarii de pe ochi si si i-a pus ei, asa cum facea cu 5 ani in urma, cand eram impreuna. si am trecut pe langa locul unde era barul unde ne-am mangaiat / sarutat prima oara (barul ala s-a inchis acum, si tare mi-e dor de el).
cand am ajuns in parc, ne-am asezat impreuna si am inceput sa vbm. i-am spus ca nu ma simt safe cu ea. ca mi-a fost dor de ea. ca o vad ca fiind f manipulativa, dar ca mi-a fost groaznic de dor de ea si de atingerea ei. i-am povestit despre cum am eu nevoie de acceptare si de intelegere, si am intrebat-o de ce are nevoie ea.
ea intrase in imaginea ei de femeie fatala:)
pana la urma, m-am intins cu capul in poala ei - ma mangaia pe fata si pe gat - dupa aia m-am ridicat, stateam unul in fata altuia si ne mangaiam pe maini - cu ochii inchisi - aproape ca o meditatie, ca un fel de ritual, pe toate fazele alea de comunicare in tacere si utilizarea atingerii ca o forma de limbaj.
la un mom dat, mi-a spus ca vrea sa plecam. ne-am ridicat, am imbratisat-o si am mangaiat-o pe ceafa si pe gat o vreme. inainte, ea imi spunea ca numai atingerea mea o face sa se simta altfel. ca, atunci cand o mangaie altcineva, nu simte aproape nimic, e ca si cand s-ar atinge tot ea. asa ca am intrebat-o daca atingerea mea e la fel. 'e la fel si diferita, in acelasi timp', mi-a raspuns ea. si tot spunea unele faze de genul asta, hiper-metafizice:P
in fine, ne-am pornit prin parc, spre bulevard, sa gasim un taxi -
pe drum, ne-am m asezat pe o banca, sa fumam o tigara, si am intrebat-o ce insemn eu pt ea. mi-a zis ca nu vrea sa-mi dea nicio certitudine - ca nu-i plac certitudinile. atunci am inceput sa-i spun despre felul in care o vad eu - si despre cum percep jocurile ei pe manipulare si dorinta ei de a fi mereu in control. si taceam o vreme impreuna, pana cand cineva din noi m spunea cate un cuvant sau doua. la un moment dat, a venit la mine in brate si am m stat asa o vreme.
dupa ce ne-am ridicat, m-a intrebat 'te-am insingurat?' 'da' 'asta si era intentia mea'
pana la urma, am ajuns la bulevard, am urcat-o intr-un taxi si am pornit inspre casa. pe jos. cu tigara aprinsa si cu gandul la ceea ce se intamplase in ora asta si jumatate. si la cat de pline de sens sunt toate lucrurile astea.
cand am ajuns acasa, mi-a scris inca un sms - ca ea nu e femeie fatala:) si ca e la fel de singura si de frustrata ca mine:)
in fine:)
ea, in tot cazul, pare mult mai in control:)
si na, am povestit toate lucrurile astea asa, in detaliu, ca si cum i le-as fi spus lui s. - si vreau sa-l sun maine, si sa vb cu el, si sa-i povestesc toate astea, si sa-mi spuna el daca am procedat corect - si daca ceea ce am facut, am facut din dragoste - si daca dragostea face toate lucrurile sa fie right, indiferent de cat de wrong ar putea crede lumea ca sunt -
Friday, August 15, 2008
(zilele alea lungi)
sunt zilele alea lungi cand stau acasa si nu vreau sa fac nimic altceva decat sa stau acasa.
cred ca o sa ies maine, totusi, o sa fie o prezentare a lui dan perjovschi - si vreau f tare s-o cunosc pe natasa b., care va fi acolo.
am nevoie de tot felul de motive din astea ca sa ies:) si tb sa ma conving ca vreau pe bune sa ies - si sa-mi repet ca motivele alea sunt bune.
altfel nu fac aproape nimic - citesc chestii pe net, nu ma rog atat cat as vrea sa ma rog, am vrut sa ma apuc de un slow reading pe fiinta si timp - dar au fost 2 zile in care am avut f mult de lucru si am stat pana dimineata in fata laptopului, si nu am avut timp / chef sa mai citesc.
dorm in fiecare zi pana pe la 14.00, dupa aia ies sa-mi cumpar ceva de mancare, dupa aia vad daca ma doare capul sau nu, daca am prm un mesaj sau nu, daca merita sa ma apuc de lucru sau nu si cam asta e programul meu de fiecare zi. si ma gandesc cum o sa fie cand / daca o sa predau. pe ce texte o sa lucrez. cum o sa le interpretam in clasa.
asta e toata viata mea acum.
voiam sa lucrez vara asta pe ceea ce am scris in ult timp - in ult an s-au adunat vreo 30 de pagini de calculator de text, plus inca multe chestii prin tot felul de carnete - voiam sa tai, sa prelucrez, sa rescriu, si am si facut asta pt un ciclu - pe care l-am postat pe clubliterar. din cele vreo 14 pg pe care le avea in prima varianta, scrisa prin februarie, au ramas 2. e bine, cred:) asa ma bucur cand tai - cand am puterea sa tai atat dintr-un text.
in general cred ca tb sa se taie f mult:) si ca nu tb sa incerci din start sa scrii cel m bun poem posibil - dar sa scrii pur si simplu si dupa aia sa tai si sa reorganizezi. toata faza asta poate fi interpretata si pe invers - selectezi versurile care ti se par bune.
ceea ce as vrea cel m tare, daca o sa ajung sa predau, o sa fie sa lucram de la inceput pana la sfarsit pe o singura carte - sa o citim f incet, pe fragmente, si sa inventez tot felul de assignments - de la scriere in maniera autorului pana la rescrierea pasajelor, la analiza critica de discurs (lingvistica textuala as face daca as preda la litere, dar si asta e aproape de lingvistica textuala), in tot cazul o lectura f atenta a textului - si cel mai bun exercitiu pt asta a fost teza mea de licenta. cred ca numai in liceu eram capabil sa scriu comentarii literare lungi la texte - si ele, de obicei, porneau de la text, il continuau cumva, nu erau o investigare a ceea ce se intampla in interiorul lui.
in teza de licenta scriam cate 2 sau 3 pagini in care fiecare cuvant din analiza era motivat si se baza pe ceva prezent in text - si am incercat sa fac o chestie similara, dar m mult pe semantica decat pe structura intr-un proiect pe care l-am inceput impreuna cu vlad. si a fost tot asa - am luat un pasaj scurt si am incercat sa vad ce inseamna si de ce sensul se produce anume asa cum se produce. si a.s. mi-a spus ca am fost suficient de riguros:) sub aspectul filos.:) si m-am simtit straniu - pt ca eu sunt filolog, de fapt, si privesc ceea ce fac si ceea ce vreau sa fac in primul rand ca filologie. si ceea ce incerc eu sa fac, cand scriu despre un text, e sa descriu ceea ce se intampla in mintea mea, citindu-l, si cum se produce intelegerea, sau cum nu se produce ea.
nu credeam ca o sa spun vreodata asta - si ca o sa ajung vreodata sa ma consider filolog. desi am deja diploma:) si am facut 4 ani de studii pe asta - si am avut vreo 3-4 profi care au fost realmente buni - conducatoarea tezei mele de licenta, in primul rand, si o prietena bunabuna de-a ei - si care m-au invatat unele lucruri. si acum, cand imi amintesc, chiar imi place, in unele momente, ceea ce se intampla pe la seminariile de traducere - imi place e putin spus, pt ca imi dadeam seama si atunci ca-mi place - e de fapt o uimire inauntrul meu si un fel de fericire calma cand imi amintesc de cum venea a.h. cu un poem in latina si cum stateam 80 min in sala (si eu ieseam din cand in cand la fumat) si sarmana profa incerca sa-mi faca colegele de grupa sa construiasca un sens din poemul ala - si cum, atunci cand se satura, incepeam pur si simplu sa vbm noi despre text -
e f straniu, cand ma gandesc, cum cativa oameni vii stau asezati alaturi, cu cate o foaie in fata, cu acelasi text scos la printer in fata, un text al unui mort, si vorbesc - si incearca sa-si dea seama ce inseamna frazele alea, intr-o limba care e si ea moarta, sau poate nu, sau, in tot cazul, stau cu un text in fata, un text al cuiva care e f departe, si vorbesc. si se contrazic. si aduc argumente. si intre ei e dialog. sigur, f rar se intampla un dialog pe bune - dar e f frumos cand se intampla. si as vrea sa fac asta. cred ca asta e unul dintre lucrurile cu care as vrea cel m tare sa ma ocup. si sa inventez tot felul de metode prin care se poate instaura dialogul, mediat de text. e f frumoasa imaginea asta, in mintea mea, cand inchid ochii. as vrea asa de tare sa fac asta. si sa am serile si noptile pe care le am acum, cu muzica si iesit la fumat pe balcon si laptopul in brate - la care citesc levinas sau blanchot sau wtv - si, din cand in cand, persoana aia draga si buna cu care vb - si as vrea o prezenta calda alaturi, sa simt ca e alaturi, fizic -
si sa ma topesc -
asa - cam asta e ceea ce vreau - si ceea ce se intampla cu mine in ultimul timp
trebuie sa schimb asta?;;)
poate sa se schimbe ceva? pot sa te mai afecteze razboaiele daca se intampla asta? care sunt legaturile pe care le ai cu altii cand esti asa? cum functioneaza relatiile tale?
e asta autarhie? poti spune ca esti liber cand esti asa?
ce este o intrebare?
ce face o intrebare?
cand esti cu cineva drag, ce e m bine, sa-l intrebi ceva sau sa astepti?
cred ca o sa ies maine, totusi, o sa fie o prezentare a lui dan perjovschi - si vreau f tare s-o cunosc pe natasa b., care va fi acolo.
am nevoie de tot felul de motive din astea ca sa ies:) si tb sa ma conving ca vreau pe bune sa ies - si sa-mi repet ca motivele alea sunt bune.
altfel nu fac aproape nimic - citesc chestii pe net, nu ma rog atat cat as vrea sa ma rog, am vrut sa ma apuc de un slow reading pe fiinta si timp - dar au fost 2 zile in care am avut f mult de lucru si am stat pana dimineata in fata laptopului, si nu am avut timp / chef sa mai citesc.
dorm in fiecare zi pana pe la 14.00, dupa aia ies sa-mi cumpar ceva de mancare, dupa aia vad daca ma doare capul sau nu, daca am prm un mesaj sau nu, daca merita sa ma apuc de lucru sau nu si cam asta e programul meu de fiecare zi. si ma gandesc cum o sa fie cand / daca o sa predau. pe ce texte o sa lucrez. cum o sa le interpretam in clasa.
asta e toata viata mea acum.
voiam sa lucrez vara asta pe ceea ce am scris in ult timp - in ult an s-au adunat vreo 30 de pagini de calculator de text, plus inca multe chestii prin tot felul de carnete - voiam sa tai, sa prelucrez, sa rescriu, si am si facut asta pt un ciclu - pe care l-am postat pe clubliterar. din cele vreo 14 pg pe care le avea in prima varianta, scrisa prin februarie, au ramas 2. e bine, cred:) asa ma bucur cand tai - cand am puterea sa tai atat dintr-un text.
in general cred ca tb sa se taie f mult:) si ca nu tb sa incerci din start sa scrii cel m bun poem posibil - dar sa scrii pur si simplu si dupa aia sa tai si sa reorganizezi. toata faza asta poate fi interpretata si pe invers - selectezi versurile care ti se par bune.
ceea ce as vrea cel m tare, daca o sa ajung sa predau, o sa fie sa lucram de la inceput pana la sfarsit pe o singura carte - sa o citim f incet, pe fragmente, si sa inventez tot felul de assignments - de la scriere in maniera autorului pana la rescrierea pasajelor, la analiza critica de discurs (lingvistica textuala as face daca as preda la litere, dar si asta e aproape de lingvistica textuala), in tot cazul o lectura f atenta a textului - si cel mai bun exercitiu pt asta a fost teza mea de licenta. cred ca numai in liceu eram capabil sa scriu comentarii literare lungi la texte - si ele, de obicei, porneau de la text, il continuau cumva, nu erau o investigare a ceea ce se intampla in interiorul lui.
in teza de licenta scriam cate 2 sau 3 pagini in care fiecare cuvant din analiza era motivat si se baza pe ceva prezent in text - si am incercat sa fac o chestie similara, dar m mult pe semantica decat pe structura intr-un proiect pe care l-am inceput impreuna cu vlad. si a fost tot asa - am luat un pasaj scurt si am incercat sa vad ce inseamna si de ce sensul se produce anume asa cum se produce. si a.s. mi-a spus ca am fost suficient de riguros:) sub aspectul filos.:) si m-am simtit straniu - pt ca eu sunt filolog, de fapt, si privesc ceea ce fac si ceea ce vreau sa fac in primul rand ca filologie. si ceea ce incerc eu sa fac, cand scriu despre un text, e sa descriu ceea ce se intampla in mintea mea, citindu-l, si cum se produce intelegerea, sau cum nu se produce ea.
nu credeam ca o sa spun vreodata asta - si ca o sa ajung vreodata sa ma consider filolog. desi am deja diploma:) si am facut 4 ani de studii pe asta - si am avut vreo 3-4 profi care au fost realmente buni - conducatoarea tezei mele de licenta, in primul rand, si o prietena bunabuna de-a ei - si care m-au invatat unele lucruri. si acum, cand imi amintesc, chiar imi place, in unele momente, ceea ce se intampla pe la seminariile de traducere - imi place e putin spus, pt ca imi dadeam seama si atunci ca-mi place - e de fapt o uimire inauntrul meu si un fel de fericire calma cand imi amintesc de cum venea a.h. cu un poem in latina si cum stateam 80 min in sala (si eu ieseam din cand in cand la fumat) si sarmana profa incerca sa-mi faca colegele de grupa sa construiasca un sens din poemul ala - si cum, atunci cand se satura, incepeam pur si simplu sa vbm noi despre text -
e f straniu, cand ma gandesc, cum cativa oameni vii stau asezati alaturi, cu cate o foaie in fata, cu acelasi text scos la printer in fata, un text al unui mort, si vorbesc - si incearca sa-si dea seama ce inseamna frazele alea, intr-o limba care e si ea moarta, sau poate nu, sau, in tot cazul, stau cu un text in fata, un text al cuiva care e f departe, si vorbesc. si se contrazic. si aduc argumente. si intre ei e dialog. sigur, f rar se intampla un dialog pe bune - dar e f frumos cand se intampla. si as vrea sa fac asta. cred ca asta e unul dintre lucrurile cu care as vrea cel m tare sa ma ocup. si sa inventez tot felul de metode prin care se poate instaura dialogul, mediat de text. e f frumoasa imaginea asta, in mintea mea, cand inchid ochii. as vrea asa de tare sa fac asta. si sa am serile si noptile pe care le am acum, cu muzica si iesit la fumat pe balcon si laptopul in brate - la care citesc levinas sau blanchot sau wtv - si, din cand in cand, persoana aia draga si buna cu care vb - si as vrea o prezenta calda alaturi, sa simt ca e alaturi, fizic -
si sa ma topesc -
asa - cam asta e ceea ce vreau - si ceea ce se intampla cu mine in ultimul timp
trebuie sa schimb asta?;;)
poate sa se schimbe ceva? pot sa te mai afecteze razboaiele daca se intampla asta? care sunt legaturile pe care le ai cu altii cand esti asa? cum functioneaza relatiile tale?
e asta autarhie? poti spune ca esti liber cand esti asa?
ce este o intrebare?
ce face o intrebare?
cand esti cu cineva drag, ce e m bine, sa-l intrebi ceva sau sa astepti?
Sunday, August 3, 2008
(ea face, eu citesc)
am iesit azi cu cri - si, ca de obicei, am stat tare mult de povesti
si, ca de obicei, am ajuns la concluzia ca ea face lucrurile pe care eu le citesc:) eu citesc despre consiliere filosofica, ea face consiliere cu colegii ei:)
mi-a povestit despre tare multe lucruri faine - despre interdependenta pe care o simte ea acum cu tot ce o inconjoara - despre cum mangaie ea iarba cand sta intinsa pe ea -
am rugat-o sa-mi vb despre mine - n-am rugat-o asta niciodata - era dupa ce mi-a pov despre cum isi imagineaza ea ce sta in spatele oamenilor, despre spatiile din care vin ei - si mi-a spus ca eu vin din lecturile pe care le fac. si ca traiesc lucrurile pe care le citesc, si le traiesc exact asa cum le citesc - si ca unul din motivele din care le fac e ca sa scriu despre ele:) si e asa - cand vb cu oamenii despre viata mea, incerc sa explic totul in termeni de text, in termeni de lucruri pe care le acumulez si le tai dupa aia -
am primit o scrisoare de la s. - il intrebasem chestii despre apokatastasis si mi-a trm un text din kallistos ware, care vb exact despre asta - si, in masura in care il inteleg, cu exact aceeasi abordare pe care o simt undeva inauntrul meu - simt ca e reala, in sens - si ma bucur tare:)
si invat in continuare cum sa ascult oameni si cum sa tai din texte
asta e tot
si, ca de obicei, am ajuns la concluzia ca ea face lucrurile pe care eu le citesc:) eu citesc despre consiliere filosofica, ea face consiliere cu colegii ei:)
mi-a povestit despre tare multe lucruri faine - despre interdependenta pe care o simte ea acum cu tot ce o inconjoara - despre cum mangaie ea iarba cand sta intinsa pe ea -
am rugat-o sa-mi vb despre mine - n-am rugat-o asta niciodata - era dupa ce mi-a pov despre cum isi imagineaza ea ce sta in spatele oamenilor, despre spatiile din care vin ei - si mi-a spus ca eu vin din lecturile pe care le fac. si ca traiesc lucrurile pe care le citesc, si le traiesc exact asa cum le citesc - si ca unul din motivele din care le fac e ca sa scriu despre ele:) si e asa - cand vb cu oamenii despre viata mea, incerc sa explic totul in termeni de text, in termeni de lucruri pe care le acumulez si le tai dupa aia -
am primit o scrisoare de la s. - il intrebasem chestii despre apokatastasis si mi-a trm un text din kallistos ware, care vb exact despre asta - si, in masura in care il inteleg, cu exact aceeasi abordare pe care o simt undeva inauntrul meu - simt ca e reala, in sens - si ma bucur tare:)
si invat in continuare cum sa ascult oameni si cum sa tai din texte
asta e tot
Friday, June 6, 2008
(blanchot)
'I recall being present at a conversation between two men who werevery different from one another. One would say in simple and pro-found sentences some truth had taken to heart; the other wouldlisten in silence, then when reflection had done its work he would in turn express some proposition, sometimes in almost the same words, albeit slightly differently (more rigorously, more loosely or more strangely). This redoubling of the same affirmation constituted the strongest of dialogues. Nothing was developed, opposed or modified; and it was manifest that the first interlocutor learned a great deal, and even infinitely, from his own thoughts repeated –not because they were adhered to and agreed with, but, on the contrary, through the infinite difference. For it as though what he said in the first person as an “I” had been expressed anew by him as“other” [autrui] and as though he had thus been carried into the very unknown of his thought: where his thought, without being altered, became absolutely other [l’autre].'
as vrea sa repet si eu ceea ce a spus aici blanchot - si tot asa, cum spune el, cu pauze lungi de gandire in care treci cumva prin tine cuvintele celuilalt - si i le repeti
cand invatam chestii pe terapie rogeriana faceam tot asta - numai ca la modul tehnic, cumva, ca pe un lucru invatat -
dupa aia, am inceput sa re-evaluez mult m radical tacerea - atunci cand nu m este nevoie sa-i reflecti celuilalt inapoi ceea ce ai prins din discursul lui, dar faci un efort sa te golesti, sa te descentrezi, si sa permiti cuvintelor lui sa intre in tine -
si sa le intelegi deja inauntrul tau.
si vine acum pasajul asta din blanchot:)
as vrea sa repet si eu ceea ce a spus aici blanchot - si tot asa, cum spune el, cu pauze lungi de gandire in care treci cumva prin tine cuvintele celuilalt - si i le repeti
cand invatam chestii pe terapie rogeriana faceam tot asta - numai ca la modul tehnic, cumva, ca pe un lucru invatat -
dupa aia, am inceput sa re-evaluez mult m radical tacerea - atunci cand nu m este nevoie sa-i reflecti celuilalt inapoi ceea ce ai prins din discursul lui, dar faci un efort sa te golesti, sa te descentrezi, si sa permiti cuvintelor lui sa intre in tine -
si sa le intelegi deja inauntrul tau.
si vine acum pasajul asta din blanchot:)
Saturday, May 31, 2008
(teza)
este un lucru pe care as vrea sa-l fac - inca nu stiu cum - sa combin astea 2 obsesii ale mele - ascultarea si lingvistica textuala. inca nu stiu in ce domeniu s-ar putea lipi ele (si, atunci cand ascult pe cineva si incerc sa-i fac in mintea mea analiza de discurs nu-l ascult, de fapt, asa cum as vrea - lipseste deschiderea aia pe care o caut)
si ma m gandesc la m multe moduri de a spune 'tu' - si la diferenta dintre ele si 'dumneavoastra' sau ' dumneata' - si la niste oameni pe care i-am vazut odata si de care mi-a placut f tare - stateau f rigizi pe scaune si vbeau despre alti oameni pe care ii cunosteau si erau f atenti unul la celalalt si tineau f tare unul la celalalt - si isi spuneau 'dumneavoastra' - si erau f frumosi cum stateau asa -
later edit:
si m sunt cateva lucruri la care visez - as vrea sa scriu un roman:) dar ma si tem - am incercat sa fac asta, dar tehnica mea de proza e asa de lame:(
sigur ca as putea sa-l scriu la modul fragmentar - ca pe o serie de poeme in proza, legate prin subiect, asa cum am m facut - dar nu sunt sigur daca mie, ca cititor, mi-ar placea ce ar iesi -
ceea ce e fragmentar si disjointed - prin natura ei, dar cu atat m mult acum - e in primul rand poezia - si o sa incerc sa scriu un pic altfel, poate imi satisfac ambele dorinte. si m sunt cateva lucruri importante si frumoase -
niste discutii extraordinar de calde pe care le port in ultimele cateva zile cu cineva drag - si m este muzica pe care o asc acum - am trecut ceva m serios la drone / experimental / contemporary classical / post-rock - si-mi place fff tare:) si mi-am scos la printer textele din ultimul an - o sa ma apuc sa le prelucrez,
si, apropo, sunt licentiat in filologie:) mi-am sustinut teza - ceea ce mi se pare f straniu acum - inca nu stiu ce o sa fac, cum o sa fac, ce vreau sa fac in continuare - stiu doar cele cateva lucruri care imi plac si mi-as dori sa ma ocup anume de ele -
si ma m gandesc la m multe moduri de a spune 'tu' - si la diferenta dintre ele si 'dumneavoastra' sau ' dumneata' - si la niste oameni pe care i-am vazut odata si de care mi-a placut f tare - stateau f rigizi pe scaune si vbeau despre alti oameni pe care ii cunosteau si erau f atenti unul la celalalt si tineau f tare unul la celalalt - si isi spuneau 'dumneavoastra' - si erau f frumosi cum stateau asa -
later edit:
si m sunt cateva lucruri la care visez - as vrea sa scriu un roman:) dar ma si tem - am incercat sa fac asta, dar tehnica mea de proza e asa de lame:(
sigur ca as putea sa-l scriu la modul fragmentar - ca pe o serie de poeme in proza, legate prin subiect, asa cum am m facut - dar nu sunt sigur daca mie, ca cititor, mi-ar placea ce ar iesi -
ceea ce e fragmentar si disjointed - prin natura ei, dar cu atat m mult acum - e in primul rand poezia - si o sa incerc sa scriu un pic altfel, poate imi satisfac ambele dorinte. si m sunt cateva lucruri importante si frumoase -
niste discutii extraordinar de calde pe care le port in ultimele cateva zile cu cineva drag - si m este muzica pe care o asc acum - am trecut ceva m serios la drone / experimental / contemporary classical / post-rock - si-mi place fff tare:) si mi-am scos la printer textele din ultimul an - o sa ma apuc sa le prelucrez,
si, apropo, sunt licentiat in filologie:) mi-am sustinut teza - ceea ce mi se pare f straniu acum - inca nu stiu ce o sa fac, cum o sa fac, ce vreau sa fac in continuare - stiu doar cele cateva lucruri care imi plac si mi-as dori sa ma ocup anume de ele -
Tuesday, April 22, 2008
(ceva)
am scris un txt despre dialog, pe care l-am postat pe clubliterar - si am prm un comment de la rx care m-a facut sa ma simt warm si deschis si bun:) ca si cum mi-ar fi spus lucruri ffff frumoase si calde la o cafea, si exact in momentele in care am nevoie de asta -
dar exista oare momente cand nu am nevoie de asa ceva:)
vreau sa ma apuc sapt astea sa-mi revad licenta. am facut acolo m multe chestii de poetica generativa - si vreau sa vad daca tin / in ce masura tin. si sa m bag si niste faze pe lingvistica textuala - o chestie de care am dat saptamana trecuta si care mi se pare exact ceea de ce as vrea sa ma ocup, cel putin o vreme:)
am scris ieri pt cineva un mail f important - si m simt ca am fost las cumva, ca nu i l-am trm demult, atunci cand ar fi tb sa i-l trm, dar abia acum, si intr-o forma asemanatoare cu un fel de scuza. oricum, am vb acolo despre o serie de lucruri despre care ma tem - si e bine, cred, ca i-am spus despre ele. nu stiu cum / daca o sa schimbe asta diamica relatiei dintre noi, care e f stranie si niciodata n-am stiut cum sa functionez in cadrul ei -
dar cred ca, de fapt, exista un singur mecanism de constructie a unei relatii pe care il stiu / l-am asimilat cum trebuie. asta e sa ascult, sa nu acuz, sa nu judec si sa incerc sa inteleg, in masura in care asta e posibil - si sa fac toate astea cu dragoste multamultamulta, cat incape. cam asta e tot ceea ce stiu sa fac in mod constient pt ca o relatie sa se intample. si sa ma rog pt persoana aia, de fiecare data cand pot -
si nu stiu daca asta e suficient - dar nici daca ar tb sa fie m mult, in general:)
cand m-am vazut cu a.s., vineri, mi-a zis ca n-o sa comenteze aici:) ca, atunci cand nu-mi place ceva din ceea ce spune ea / incerc s-o distantez, incep sa-i spun dvs. in loc de tu
dar as vrea sa comenteze:) si m-as bucura f tare daca ar face-o
e f dezlanat ceea ce am scris azi aici, dar cred ca aveam nevoie s-o fac - si acum ma duc sa fumez o tigara si sa continuu sa lucrez, cat o sa m pot, la un articol pe care il scriu -
dar exista oare momente cand nu am nevoie de asa ceva:)
vreau sa ma apuc sapt astea sa-mi revad licenta. am facut acolo m multe chestii de poetica generativa - si vreau sa vad daca tin / in ce masura tin. si sa m bag si niste faze pe lingvistica textuala - o chestie de care am dat saptamana trecuta si care mi se pare exact ceea de ce as vrea sa ma ocup, cel putin o vreme:)
am scris ieri pt cineva un mail f important - si m simt ca am fost las cumva, ca nu i l-am trm demult, atunci cand ar fi tb sa i-l trm, dar abia acum, si intr-o forma asemanatoare cu un fel de scuza. oricum, am vb acolo despre o serie de lucruri despre care ma tem - si e bine, cred, ca i-am spus despre ele. nu stiu cum / daca o sa schimbe asta diamica relatiei dintre noi, care e f stranie si niciodata n-am stiut cum sa functionez in cadrul ei -
dar cred ca, de fapt, exista un singur mecanism de constructie a unei relatii pe care il stiu / l-am asimilat cum trebuie. asta e sa ascult, sa nu acuz, sa nu judec si sa incerc sa inteleg, in masura in care asta e posibil - si sa fac toate astea cu dragoste multamultamulta, cat incape. cam asta e tot ceea ce stiu sa fac in mod constient pt ca o relatie sa se intample. si sa ma rog pt persoana aia, de fiecare data cand pot -
si nu stiu daca asta e suficient - dar nici daca ar tb sa fie m mult, in general:)
cand m-am vazut cu a.s., vineri, mi-a zis ca n-o sa comenteze aici:) ca, atunci cand nu-mi place ceva din ceea ce spune ea / incerc s-o distantez, incep sa-i spun dvs. in loc de tu
dar as vrea sa comenteze:) si m-as bucura f tare daca ar face-o
e f dezlanat ceea ce am scris azi aici, dar cred ca aveam nevoie s-o fac - si acum ma duc sa fumez o tigara si sa continuu sa lucrez, cat o sa m pot, la un articol pe care il scriu -
Sunday, March 2, 2008
(azi)
am iesit azi cu cineva. a fost o situatie din aia, in care simt ca pot asculta si ca nu pot vbi despre mine. ca ar fi penibil sa vb despre mine. ca daca as vbi despre mine, as strica totul.
asa ca am ascultat si cred ca a. s-a plictisit:) dar asta nu stiu daca asta tb sa ma afecteze prea tare. si asa ii plictisesc pe toti, atunci cand vb despre lucrurile care ma intereseaza doar pe mine.
in tot cazul, mi-a daruit un inel de agata:) voiam sa-i darui si eu ceva, am scos yantra pe care o port de vreo 4 ani la gat si i-am dat-o:) cred ca o sa contribuie putin la imaginea pe care incearca sa si-o construiasca, la tot discursul ei despre crowley si current 93 si genul ei de sensibilitate:) si cand si-a pus-o la gat, se armoniza fff frumos cu machiajul ei negru, parul vopsit roscat si ochii ei migdalati:)
vorbea despre cum se teme ea de sida. si despre imunitatea ei slaba. si despre muzica. si despre bdsm. si ma gandeam ca si eu, cand ma tem ca cineva sa nu interpreteze felul meu de a asculta / vbi ca strategie de seductie, vb despre dragoste non-erotica si bdsm si diferenta dintre senzualitate si sexualitate si cum o urasc eu pe a doua.
de cand am primit scrisoarea de la s., n-am m scris aproape nimic. numai un poem religios:) care imi place:) si spre asta cred ca vreau sa merg in continuare. pe chestii de filosofie de care imi place, plus chestii despre lucrurile pe care le invat de la s.
si vreau sa ascult:) imi place taretare sa ascult oamenii de care imi place, si vb numai ca sa nu se simta ei stresati ca ii ascult prea mult si sa se intrebe ce urmaresc eu cu asta.
a.s. mi-a dat cartea lui codoban, in care se vb despre economia darului ca strategie de seductie:) si ma gandesc ca, poate, inconstient, toata ascultarea / descentrarea asta a mea e un fel de economie a darului care face unii oameni sa roiasca in jurul meu:) si asta imi place. cum spune v., 'i love my life' and wanna die:P
asa ca am ascultat si cred ca a. s-a plictisit:) dar asta nu stiu daca asta tb sa ma afecteze prea tare. si asa ii plictisesc pe toti, atunci cand vb despre lucrurile care ma intereseaza doar pe mine.
in tot cazul, mi-a daruit un inel de agata:) voiam sa-i darui si eu ceva, am scos yantra pe care o port de vreo 4 ani la gat si i-am dat-o:) cred ca o sa contribuie putin la imaginea pe care incearca sa si-o construiasca, la tot discursul ei despre crowley si current 93 si genul ei de sensibilitate:) si cand si-a pus-o la gat, se armoniza fff frumos cu machiajul ei negru, parul vopsit roscat si ochii ei migdalati:)
vorbea despre cum se teme ea de sida. si despre imunitatea ei slaba. si despre muzica. si despre bdsm. si ma gandeam ca si eu, cand ma tem ca cineva sa nu interpreteze felul meu de a asculta / vbi ca strategie de seductie, vb despre dragoste non-erotica si bdsm si diferenta dintre senzualitate si sexualitate si cum o urasc eu pe a doua.
de cand am primit scrisoarea de la s., n-am m scris aproape nimic. numai un poem religios:) care imi place:) si spre asta cred ca vreau sa merg in continuare. pe chestii de filosofie de care imi place, plus chestii despre lucrurile pe care le invat de la s.
si vreau sa ascult:) imi place taretare sa ascult oamenii de care imi place, si vb numai ca sa nu se simta ei stresati ca ii ascult prea mult si sa se intrebe ce urmaresc eu cu asta.
a.s. mi-a dat cartea lui codoban, in care se vb despre economia darului ca strategie de seductie:) si ma gandesc ca, poate, inconstient, toata ascultarea / descentrarea asta a mea e un fel de economie a darului care face unii oameni sa roiasca in jurul meu:) si asta imi place. cum spune v., 'i love my life' and wanna die:P
Subscribe to:
Posts (Atom)
