(blog nou)

la invitatia angelei brasoveanu, mi-am deschis un blog nou:

aici

va astept :)

nu stiu cand mai revin pe behindtext - deocamdata prioritatea mea in blogging :) e blogul de pe punkt.

sper sa va placa.

(wittgenstein)

244. If someone says "I have a body", he can be asked "Who is speaking here with this mouth?"

(Ludwig Wittgenstein)

cand am citit remarca asta, mi-am amintit de unul dintre pasajele mele favorite din jean-luc nancy. nancy vorbeste la un moment dat de 'ontologia corpurilor' - spune ca noi suntem, in primul rand, corpuri - corpurilor le e specific sa ocupe o anumita pozitie, sa se atinga unul de celalalt, sa se atinga pe sine etc. - si ca singurul lucru incorporal de pe lumea asta e limbajul. functia de baza a limbajului, dupa nancy, e cea de a expune lumea corpurilor asa cum e. daca inteleg eu bine, de a construi un sens - iar sensul e construit atunci cand impartasesti aceasta 'lume a corpurilor' cu un alt corp, dotat si el cu posibilitatea limbajului. sensul e construit atunci cand i te adresezi cuiva.

(bahtin / dialog)

atunci cand scrie despre dialog, bahtin gandeste in triade:

1. referindu-se la participantii la dialog, el identifica trei: vorbitorul, destinatarul si 'supra-destinatarul'. destinatarul poate fi concret / cunoscut sau poate fi imaginat (asa cum ne imaginam un auditoriu pt ceea ce scriem) si abstract - 'ce tip de oameni ar fi atrasi de ceea ce spun acum'. si, in principiu, de la destinatar se asteapta un fel de reactie de raspuns - fie acceptare, fie contradictie, fie comentariu etc. in schimb, atunci cand e vorba de supra-destinatar, nu e neaparat sa fii constient de el - bahtin vorbeste aici despre 'posteritate' careia i se adreseaza unii autori sau despre 'judecata corecta' la care spera ei. supra-destinatarul e cineva sau ceva de la care se asteapta intelegere si evaluare corecta a ceea ce spui - alte exemple de 'supra-destinatar' pe care le ofera bahtin sunt 'Dumnezeu' si 'ratiunea'. si, daca interpretez corect, bahtin pare sa afirme ca faptul de a te adresa unui destinatar este posibil doar daca presupui un supra-destinatar, doar pe fundalul acestei 'intelegeri' proiectate in viitor. 'supra-destinatarul' e al treilea intr-o conversatie privata. prezent la un nivel nu neaparat constient.

2. atunci cand vorbeste despre lucrurile la care se poate raporta un enunt, bahtin identifica iarasi trei aspecte:

a) obiectul acelui enunt / referinta lui - cred ca ceea ce spune el poate fi interpretat ca un fel de semantica, si o analiza de genul asta ar implica si o 'verificare' a corespondentei dintre enunt si segmentul de realitate la care acesta se refera (in cazul unui text in care predomina functia referentiala) dar si o interpretare a modului in care e 'construita' realitatea - ce aspecte din ea sunt selectate, cum sunt ele prezentate, cu alte teme se face legatura etc.

b) autorul enuntului - aici ar merge teoria actelor de vorbire / analiza intentiei comunicative - ce incerci sa faci in si prin enuntul tau - cum te raportezi tu la el, in ce mod te exprima, in ce masura intentia pe care ti-ai propus-o coincide cu realizarea ei in discurs etc.

c) sistemul de enunturi apartinand altora si care se refera la aceeasi tema. aici e vorba de 'metalingvistica' sau 'translingvistica' pe care o proiecta bahtin - o stiinta care sa se ocupe de relatiile dialogice stabilite intre enunturi. de modul in care enunturile isi raspund unul altuia. de modul in care anumite elemente despre care vorbeste cineva in textul lui sunt preluate de la altii. de modul in care te raportezi la o anumita disciplina / traditie careia ii apartii sau de care te delimitezi. de temele comune mai multor texte. de genurile discursive. samd.

(you've been flirting again)

comentariul anonim :) de la postarea anterioara mi-a adus aminte de bjork - si de textul meu favorit de la ea - you've been flirting again:

all that she said was true
all that she said was true
give her some time
give her some space
all that she said was true

all that she meant was good
all that she meant was good
give her some time
give her some space
all that she meant was good

how you reacted was right
how you reacted was right
give her some time
give her some space
how you reacted was right

asta e atitudinea de la care pornesc eu de obicei cand ascult pe cineva :) - iau de bune lucrurile care mi se spun, incerc sa le accept si sa le inteleg - si sa le ofer oamenilor cu care comunic 'some time and some space' sa se uite inauntru si sa-si asimileze experientele despre care imi povestesc. ideea e ca atunci cand te gandesti de unul singur la o experienta de-a ta exista f multe sanse s-o lasi balta dupa 30 de secunde - sa te apuci de altceva, sa vrei sa iesi sau sa faci ceva - sau, daca experienta e una trista, sa te scufunzi in ea si sa iesi dupa aia foarte greu.

de asta avem nevoie de oameni carora sa le povestim - ca sa ne putem depana experientele fara a fi deranjati, sa reusim sa le interpretam - sustinuti de prezenta celuilalt. care incearca si el, la fel ca si noi, sa construiasca un sens din ceea ce se intampla. si atunci cand sensul e construit in comun e cumva mai bogat, mai plin, exista mai multe dimensiuni - si integreaza nu doar o singura experienta.

si felul in care vorbeste bjork despre asta - cadrul pe care il construiesc ca sa inteleg textul asta presupune doua persoane, A si B; A tocmai i-a povestit lui B despre 'she', despre o tipa care i-a spus unele lucruri - si probabil lucrurile pe care le-a spus 'she', care e absenta, l-au facut pe A sa sufere sau sa se intristeze - si B incearca sa-l sustina pe A - si sa-i spuna ca 'she' are nevoie sa fie ascultata si acceptata - asa cum l-a acceptat B pe A atunci cand i-a povestit :) - cu aceeasi atitudine de incredere si grija.

dar care dintre cele trei personaje de aici flirteaza? ;;) si in ce a constat flirtul lor? ;;) oare B flirteaza cu A pt ca il asculta? oare tristetea lui A este un mod de a-si construi o imagine de victima - ca sa-l / s-o atraga pe B? oare 'she' a fost cea care a flirtat cu A?

voi cum credeti? si ce parere aveti despre atitudinea asta despre care vorbeste bjork?

(reguli)

in colectia de curiozitati de la tlon society am dat de bucata asta din nietzsche dupa care ma topesc :)

felul in care o interpretez eu e ca oamenii de care imi place sunt f atenti la felul in care se poarta cu altii / la lucrurile pe care le fac. isi construiesc un pattern pe care, dupa aia, il aplica - si patternul asta e ca un fel de semnatura personala pe actiunile lor.

ascultarea mea e un pattern de genul asta, de exemplu - 'when in doubt, listen' :)

n-o sa ma apuc acum sa interpretez patternurile lui n. :) desi mi-ar placea asaaaa de tare s-o fac :) dar mi-ar placea si m tare sa citesc 'regulile' de genul asta pe care si le asuma cei care m trec pe blogul meu :)

(si o sa ma gandesc si la patternurile mele :)

(textuletz pt punkt)

il postez aici :) intr-un fel de avanpremiera :P sper sa va placa

În liceu, îmi asumasem rolul de guru pentru copii şi copile cu un an-doi mai mici decât mine – eram un fel de hippie atunci, cu păr lung (singurul tip cu păr lung din liceu) şi blugi evazaţi. Şi aveam o retorică gen 'uitaţi-vă cât de frumos e momentul ăsta', 'toate problemele pe care ni le facem sunt minore, inesenţiale, important e doar să respirăm încet şi să fim atenţi la frumuseţea din jur'. Unde mai pui că învăţasem şi să ghicesc în tarot, şi le ghiceam în parcuri necunoscuţilor – şi ne înţelegeam să ne vedem şi a doua zi, şi ne împrieteneam.

Acum n-aş mai vorbi aşa ca atunci – am învăţat să respect problemele şi grijile oamenilor cu care intru în contact, şi nu le mai minimalizez – şi mă zburlesc ca o pisică enervată atunci când altcineva spune chestii gen 'ceea ce ţi se întâmplă nu e important, hai să-ţi spun mai bine ce mi s-a întâmplat mie' sau 'uite cum aş proceda eu în locul tău'. Şi asta numai pentru că am învăţat să ascult.

Tot pe când eram în liceu, am cumpărat o cărticică – Eu şi tu de Martin Buber. Nu ştiam pe atunci că a avut un impact atât de mare asupra filosofiei contemporane – şi nici că avea să-mi influenţeze atât de tare interesele de acum – că datorită cărţuliei pe care tocmai o cumpărasem mă voi apuca de consiliere, că datorită ei o să ajung lector la catedra de filosofie a USM (unde sunt angajat acum) şi că o să-mi modifice într-atât felul de a privi la relaţii.

În tot cazul, datorită cărţuliei asteia a lui Buber, începând de prin anul II de facultate, aproape tot ce fac a început să se învârtă în jurul conceptului de dialog. Aşa am abandonat modul meu de a relaţiona din liceu – când le spuneam oamenilor că problemele lor nu sunt reale (nu înţeleg nici acum de ce le plăcea aşa de tare de mine) – şi am început efectiv să-i ascult.

M-am antrenat pentru asta aşa cum alţii se antrenează ca să obţină centura neagră în vreo artă marţială – am fost la seminarii de ceea ce se cheamă comunicare nonviolentă – unde ne învăţau să descoperim emoţiile şi necesităţile din spatele cuvintelor oamenilor cu care vorbim, să-i ascultăm până la capăt, fără să încercăm să-i schimbăm sau să le dăm sfaturi sau să le povestim întâmplările noastre – şi după aia să le oferim o baie de empatie şi căldură şi acceptare.

Şi, tot aşa cum înainte le ghiceam în tarot tuturor, am început, după workshopul de comunicare noviolentă, să caut oameni pe care să-i ascult, până când modul ăsta de a asculta – un mod de a privi în ochi, un mod de a privi într-o parte, un mod de a da din cap, o disciplină a abţinerii de la a-i judeca pe alţii şi o disciplină a abţinerii de la a vorbi în locul lor, de a-ţi alege cât mai exact cuvintele care le demonstrează că îi înţelegi – mi-a devenit un fel de a doua natură. Până am învăţat să fac asta, prietenii mei râdeau de mine – dar am tot insistat până au început să se mire de ce îi sună anume lui Alex şi nu vreunui iubit / iubită ca să-i povestească ce-i doare sau bucură.

Între timp, m-am împrietenit cu o profă de la USM, care practică ceea ce se cheamă consiliere filosofică şi dialog socratic – un mod de a aduce filosofia mai aproape de viaţa cotidiană (ceea ce-mi visam întotdeauna) – şi am adăugat la baza pe care o reprezentau abilităţile mele de ascultare şi un stil aparte de a întreba şi a interpreta evenimentele şi trăirile.

Făceam asta cu toţi. Pe băncile din faţa universităţii. În timpul cenaclului pe care-l moderam. Când ieşeam la ceai sau cafea cu prietenii şi stăteam ore întregi încercând să descifrăm sensurile experienţelor despre care îmi vorbeau.

Prietenii ăştia ai mei erau, în marea lor majoritate, prietene – întotdeauna m-am înţeles mai bine cu fetele decât cu băieţii, şi o persoană dragă îmi spunea că asta se întâmplă pentru că am o sensibilitate mai mult feminină – că mă interesează cum se simte omul, nu care sunt soluţiile pentru problemele lui. Ei, şi prietenele astea ale mele au început să-mi spună, pe rând: 'ştii, Alex, atunci când am început să ieşim împreună, eram îndrăgostită de tine – şi, treptat, mi-am dat seama că e mai bine să fim doar prieteni decât orice altceva. Şi mă bucur că avem o relaţie de încredere şi că pot să-ţi spun asta, pentru că ştiu că nu o să se schimbe nimic dacă o să ştii'.

Mă mira asta la început – până mi-am dat seama că şi eu am extrem de multe experienţe similare (da, durează mai mult să-mi înţeleg experienţele proprii – mă conectez mai greu la mine decât la oricine altcineva) – şi că le spuneam, deseori, aceleaşi lucruri fetelor de care mă îndrăgosteam eu – şi nu voiam ca relaţia noastră să se transforme în una erotică.

Mi-am dat seama că ele făceau pentru mine exact ceea ce făceam eu pentru prietenele cu care eram 'just friends' – şi o făceau, probabil, natural, fără să se fi antrenat pentru asta (da, femeile se pricep să asculte şi să înţeleagă şi să empatizeze mai bine decât bărbaţii – o probează toate sesiunile de 'bârfă şi susţinere' la care am participat) – şi mă îndrăgosteam de ele din acelaşi motive din care se îndrăgosteau de mine cele pe care – doar – le ascultam. Mi-am mai dat seama, după dinamica relaţiilor noastre, că ascultarea construieşte ataşament, şi că întrebările de tip socratic sunt o formă uşoarăuşoară şi frumoasăfrumoasă de flirt – iar flirtul construieşte atracţie – numai că asta e o poveste pentru un alt textuleţ.

În tot cazul, din momentul acela, un mix aparte de ascultare, întrebări, ironie caldă şi flirt au devenit – nici eu nu le ştiu proporţiile, doar le intuiesc, uneori mai exact, alteori mai puţin – un fel de semnătură pe care o pun pe toate relaţiile mele. Un brand.

(analiza discursului. analiza tematica)

am cu anul ii filosofie un curs care se cheama strategii ale discursului filosofic. am avut azi cu ei primul seminar.

am lucrat pe analiza tematica a unei bucati din nietzsche.

ok, felul in care vad eu analiza tematica:

1. se ia un text.

2. se identifica: sintagmele si cuvintele care se repeta; au un sens asemanator; un sens opus; apartin aceluiasi domeniu.

3. se observa daca exista conexiuni intre termenii identificati. se identifica temele – temele sunt acel ceva 'despre care' e textul sau secventa. pot exista 'supra-teme' generale, sub-teme, elemente tematice ireductibile la altceva. tema, dupa tomasevski, "rezuma si unifica materialul lexical prezent in text".

4. se stabilesc conexiunile / suprapunerile temelor.

5. in cadrul analizei ulterioare – orale sau scrise – se iau, pe rand, temele identificate, se descriu sintagmele si cuvintele prin care sunt ele actualizate, se descrie legatura dintre teme, consecintele abordarii temei in termenii utilizati in text, relevanta cuvintelor si sintagmelor, se formuleaza ipoteze de lucru privind motivele din care au fost utilizate anume aceste sintagme. in procesul analizei, se mentine in mod continuu legatura intre 2 nivele – cel 'general' al temelor si cel 'concret' al materialului lexical utilizat.

in grupa cu care am lucrat i-am lasat intai sa identifice temele pe cont propriu, apoi sa confrunte in perechi listele obtinute, apoi in grupuri mai mari, apoi am fixat la tabla temele identificate si am vorbit despre relatia dintre ele si elementele textuale – si am mai discutat si despre procesul insusi al analizei.

procedura asta pare f intuitiva – atunci cand citim un text, incercam sa intelegem 'despre ce' e textul ala si 'ce se spune despre' acel ceva – adica analiza tematica pare un fel de upgradare a lecturii 'obisnuite' – un nivel basic de analiza, care se poate, dupa aia, transforma in altceva – intr-o analiza de discurs ceva mai elaborata (eventual din perspectiva critica), intr-o carte :) sau se poate extrage dupa aia doar o singura tema, ulterior aprofundata, sau se poate compara modul in care isi trateaza temele diferiti autori.

o asemenea abordare tematica e diferita de reconstructia si evaluarea argumentelor, asa cum e ea practicata in traditia filosofiei analitice anglo-saxone. imi imaginez perfectt texte fff riguroase dpdv filosofic, care sa reprezinte o analiza a 'datului textual' la nivelul temelor, nu al argumentelor – sau nu doar al argumentelor (partial, asa procedeaza istoricii filosofiei). dar nu cred ca abordarile astea 2 s-ar exclude reciproc – desi inca ma gandesc cum ar putea fi ele combinate.

(teme)

ceea ce ma intereseaza acum:

analogia si rolul ei in gandire (ca alternativa la focalizarea excesiva pe deductie, respectiv inductie)

analiza de discurs (da, asta e un interes vechi si stabil) si aplicabilitatea ei la studiul dialogului (dialogul e o tema si mai veche in contextul asta)

alteritatea (aici revin la nancy si ma apuc mai serios de ricoeur)

si cateva nume noi pt mine (mi-am scos texte de pe net, o sa citesc) - mladen dolar si giorgio agamben, din traditia mai 'continentala' si thomas nagel, din traditia analitica

(somn / placere)

am aflat ca o ora de placere intensa compenseaza pt trei ore pierdute de somn.

thank God ca dialogul imi ofera placere

si am posibilitatea sa compensez la universitate, in timpul orelor, pt tot somnul pierdut :)

(analiza de discurs)

am cumparat o carte - analiza discursului de daniela roventa frumusani. tipa a fost visiting professor la nspe universitati si are un blurb de n. fairclough pe coperta a patra - si ma gandeam ca pot sa utilizez cartea asta pt studentii mei de la jurnalism, anul I. dar nu.

nu zic ca nu e ok. doar ca fiecare fraza din textul ei e parafrazabila intr-un limbaj mai simplu. si ca abia daca as rescrie cartea aia as putea s-o utilizez in cadrul cursurilor.

asa de rau imi pare ca nu am gasit un manual de analiza de discurs in romana pe care sa-l pot utiliza ca-mi vine sa-l scriu eu :) desi nu am fost visiting professor nicaieri si nu am autoritatea necesara ca s-o fac. dar las' ca-mi fac grad stiintific :) si o sa fie ok pana la urma, poate ma apuc chiar de asta.

deocamdata fericirea mea e awaiting oblivion de maurice blanchot, pe care vreau s-o citesc inca din anul II si de care am dat acum. si-mi place de mor. as vrea sa scriu ca blanchot :) poate o sa postez aici bucati din ea si o sa incerc sa le comentez. dar asta un pic m tarziu, cand intru in vacanta.

(azi)

azi am avut ultima prelegere de logica comunicarii cu 3 grupe de jurnalisti. i-am rugat sa-mi scrie 3 lucruri care nu le-au placut la orele noastre, 3 lucruri care le-au placut si 3 lucruri care au simtit ca lipsesc. am invatat ataaaaaaaaaaaaaaatea din ceea ce mi-au scris :) multumesc taretaretare mult.

si am vb si cu psihologii despre ce e aia cunoastere si daca facultatea le da cunoastere si daca sunt satisfacuti de cunoasterea pe care le-o da facultatea, sau ar prefera pe cineva care sa-i ajute sa inteleaga. na, si am stat de povesti pe indelete :)

si cu filosofii am facut apropieri intre analiza a la austin si variatia eidetica a la husserl - si am ramas cu totii mirati de cum se poate asta :)

(luni la ore)

inca nu mi-a trecut de tot varicela / au m ramas cateva cruste care nu mi-au cazut (dar nu mai sunt contagios) si cateva semne pe fata, de la crustele care au cazut deja, si ma stresam zilele astea :)

trebuie sa apar luni pe la facultate / inchei cursul de logica comunicarii cu jurnalistii, si incep sa fac si seminarii de filosofia comunicarii cu 3 grupe - si trebuie sa-i invat sa faca analiza de discurs. inca nu stiu exact cum :) pentru ca exista f multe abordari in analiza de discurs, si vreau sa fie ceva cat de cat unitar.

deocamdata, inainte de boala, am facut analiza tematica cu o grupa, probabil o sa mai lucram si pe ceva din teoria actelor de vorbire, si poate si analiza conversatiei. si o sa vorbim si despre felul in care se constituie identitatea in discurs. si o sa vedem diferite criterii de tipologizare a secventelor textuale.

si continui austin cu filosofii / iar cu psihologii trec la bacon.

sper sa fiu cat de cat in forma luni. si sa-mi cada pana atunci toate crustele.

(varicela)

am varicela, acum mi se fac cruste pe fata si raman urme stranii :)

am avut febra si migrene, acum parca sunt m bine, raman doar urmele astea, care ma streseaza.

in tot cazul, sper ca saptamana viitoare sa apar pe la ore - mi s-a facut deja dor :)

(mmmmmm)

am dat azi intr-o librarie de o carte a lui mihai sora (vazusem ceva de-al lui in liceu, tin minte si acum frazele lui lungi :P si tin minte cum am incercat si eu, cand am vazut, sa scriu o fraza de 2 pagini, si mi-a reusit atunci) si nu m-am putut abtine s-o cumpar. e prima lui carte, despre dialogul interior, si planific s-o citesc atent :)

deocamdata ma mai uit prin augustin, confesiuni, pentru seminarul de maine cu psihologii :) si poate m tarziu m recitesc ceva pe inductie pt cursul cu cei de la comunicare - este acolo cel putin o persoana despre care stiu ca asteapta taretaretare mult din partea mea :) si nu vreau s-o deceptionez :)

am avut azi doua seminarii cu jurnalistii - si a fost superok. am mers pe lectura critica, aplicata la textul argumentativ - si distinctia dintre metodele adecvate pt textul narativ si cele pt textul argumentativ. niiiiiiiiiiiiiice :) am senzatia ca le-a placut si lor :)

bon, revin la confesiuni :)

(maine)

am luat din nou o pauza pe blog, nu prea am m avut timp sa scriu / repovestesc ce m fac pe la ore :) poate pt ca a incetat sa mi se para asa nou cum mi se parea la inceput - nu e vba ca as fi intrat intr-o rutina, dar lucrurile s-au m asezat / mi-au devenit putin m clare :)

maine fac searle (ce este un act de vorbire) cu filosofii si un seminar pe lectura critica cu jurnalistii.

sper ca va fi ok :)

povestim mai tarziu

(teaching, maine)

am luat o pauza mica / am avut groaznic de multe treburi saptamana asta, conferinte si alte lucruri care consuma timp si nervi.

maine predau platon, banchetul, la psihologi :) mmmmmmm

o sa vbm despre flirtul lui socrate :) si despre diferenta dintre iubirea despre care vb socrate, iubirea lui alcibiade, si ceea ce se cheama acum dragoste non-erotica / iubire asexuala.

sper sa fie fain / si sper sa am puteri sa povestesc aici cum o sa fie.

si sapt viitoare incepem cercetari filosofice de wittgenstein cu filosofii. tractatus-ul nu a prea mers, li s-a parut prea arid sau n-am stiut eu sa-i atrag, si-l lasam la o parte, deocamdata - poate o sa lucram pe el m mult la seminarii.

drag

(teaching report 4)

a fost ffff misto azi

am avut o prelegere cu cei de la stiintele comunicarii - am vb, ca si cu cealalta grupa, despre sofismele de relevanta. la un mom dat, cand am construit o situatie ipotetica care implica un procuror, a inceput sa vb o tipa care a zis ca face si drept, a doua facultate, si mi-a spus despre cum ii invata acolo sa mearga pe sofisme de relevanta, si ca pt profii ei poti utiliza orice mijloace atata timp cat au efect. mi-a placut cum a povestit, si am m stat cu ea putin si dupa ora.

dupa aia am avut o pauza in care am citit derrida - am terminat primul capitol din de la grammatologie si dupa aia am avut seminar la psihologi, cu 2 grupe, pe rand.

am vb initial despre aporiile lui zenon, si am incercat sa gasim punctele slabe ale argumentelor lui. am identificat 3 chestii:

1) cuvantul 'punct' in sens geometric e utilizat pt 'pozitie' (ambiguitate)

2) miscarea e definita ca succesiune de pozitii / stari fixe

3) nu se tine cont de timp, doar de spatiu

si dupa aia am lucrat cu chestii de construire / evaluare a argumentelor, care ne vor fi utile m tarziu, cand vom lucra pe texte si vom incerca sa reconstruim argumentele utilizate acolo.

dupa aia am fost la o cafea cu cativa dintre ei (inclusiv cu tipul despre care am vb aici - si am interpretat gresit, nu e cuplat cu tipa de care vbeam) si am m povestit putin, si am inventat strategii prin care putem sa-i trezim pe ceilalti colegi ai lor.

acum am revenit acasa, ma apuc acusi de lucru la chestiile mele, poate o sa incep acusi sa recitesc russel pt filos limbajului de luni.

e ok formatul asta de report? sau ar fi m ok sa vb m detaliat despre ceea ce fac la curs? sau despre reactiile studentilor? ar fi etic sa fac asta?

(teaching report 3)

am avut azi o ora la jurnalisti - am vb despre relevanta si irelevanta in contextul argumentarii, sofismele de irelevanta (ignoratio elenchi, irelevanta generala, irelevanta locala, red herring).

una dintre tipele care se implica cel m mult in ceea ce facem noi acolo m-a intrebat, la sf de ora, ceva de genul: 'dom' profesor, am senzatia ca ceea ce faceti dvs la ora depinde f mult de noi. si, in contextul discutiei noastre despre irelevanta, am senzatia ca dvs treceti de la subiect la subiect in dependenta de reactia noastra, spre deosebire de alti profi, care au ei un program stabilit'. la care am inceput sa-i spun cum incerc eu sa fac conexiuni intre teoria pe care o prezint si experientele lor, si cum incerc s-o reformulez in functie de experientele lor :) si ma bucur taretaretare ca s-a prins de strategia mea si ca am inceput sa jucam pe fata :)

(teaching report 2)

am avut azi curs, filosofia limbajului, cu anul III filos

a fost ok, am recitit aseara sens si referinta de frege,  la cursul de logica de la jurnalisti tot pe frege am mers pt validitate deductiva, si e suficient de ok. adica, in fond, ceea ce am facut a fost sa prezint o serie de presupozitii ale lui frege ref la limbaj (functia primordiala a limbajului e comunicarea, limbajul comunica ganduri, limbajul se refera la realitate, sensul unui cuvant e contributia pe care o are el la sensul unei propozitii etc.) si sa vedem cat de justificate sunt, si dupa aia sa prezint teoria si argumentele lui frege in prima parte din sens si referinta, inainte de ceea ce face el cand incepe sa vb despre propozitiile subordonate. si sa incercam sa vedem care sunt contra-argumentele si contradictiile interne si sa vedem cum le-ar rezolva un fregean.

am incercat sa fiu clar si accesibil, si parca a functionat - si dupa curs le-am dat si notitele mele, asa cum faceam si anul trecut la cursul de strategii ale discursului filosofic. sunt destul de abreviate si private :P dar sper sa fie suficient de clar.

textul lui frege o sa-l facem la primul seminar, cred.

cam asta a fost azi :) maine am cu jurnalistii, si o sa vb despre relevanta si irelevanta si ce inseamna pt un argument a fi relevant si cand sunt justificate criticile de irelevanta.

(teaching, din nou, raport pe ziua de azi)

am avut azi 5 ore de curs. adica am interactionat cu studentii mei aprox 7 ore. uh :)

is ff obosit, si lumea spune ca sunt sexxxxy cand sunt obosit :) ca mi se mobilizeaza toate resursele pe care nu le utilizez de obicei, si ca my face and eyes are glowing si ca gesticulez dezarticulat.

prima ora, la 8.00, a fost cu jurnalistii - am facut o prelegere de logica comunicarii (da, cursul are o cacofonie, as prefera sa zic ca fac logica informala). am vb despre ce-i aia un argument, despre validitate deductiva ca si criteriu fundamental pt a evalua un argument si am enumerat 10 tipuri de sofisme si modul in care deviaza ele de la modelul unui rationament deductiv.

a doua, la 9.35, a fost cu filosofii, anul III - filosofia limbajului - am vb despre teorii despre sens. am pornit de la un experiment de gandire propus de quine (cum procedeaza un lingvist atunci cand e trimis pe teren intr-un trib nou descoperit ca sa le studieze limba) si pornind de la asta am vb despre scepticismul ref la sens (conform caruia conceptul de sens e prea vag - am mers aici in linia lui austin din meaning of a word), reductionism (conform caruia, in ultima instanta, sensul poate fi analizat in termenii relatiei dintre cuvinte si realitate), teoriile normative (limbajul e produs social - aici am bagat si un pic de bakhtin :P), externalism si, in cele din urma, despre deflationism si masura in care asta poate sustine reductionismul sau nu. am povestit si despre tot felul de obiectii la teoriile astea. maine vb despre frege.

a treia, la 11.10, a fost iarasi cu jurnalistii - cu un flux la care nu am m avut ore pana acum - si am vb despre ce vom face la curs si despre tipurile de dialog in care apar argumente. am reconstituit cateva argumente intr-o forma (mai mult sau mai putin) completa, in care le-am putut evalua, ca sa vada cam cu ce ne vom ocupa in continuare.

dupa aia am avut o pauza mica, pe care am umplut-o cu un pic de derrida din de la grammatologie.

a patra ora, la 14.20, a fost un seminar de filosofie cu o grupa de psihologi, anul I. am vb despre ce e aia filosofie (pe filiera deleuze si guattari) si despre proiectul pe care vreau sa-l fac la seminariile noastre - a inventa concepte care sa-i ajute la interpretarea lucrurilor care li se intampla, si a perfectiona mecanismele de interpretare pe care le au deja. o parte erau sceptici, altii mi-au oferit un credit de incredere, altii erau indiferenti - mi se pare absolut normal :) si o sa incerc sa fac lucruri care sa-i prinda pe cat m multi, desi asta poate fi cam dificil.

si in final, la 15.55, am avut cu alta grupa de psihologi. cu ei nu a mers aproape niciuna dintre strategiile mele dialogice, asa ca am incercat sa le vb despre dialog, daca nu acceptau sa fie dialog - si despre felul in care actiunile noastre pot fi interpretate ca raspuns la lume - dar nu am avut aproape deloc feed-back, asa ca m-am oprit la un mom dat si le-am spus ca sunt liberi. cu ei tb sa inventez alta strategie - sau alte tematici. in fine, sper sa ma descurc.

in tot cazul, diferenta dintre prelegere si seminar, pt mine, e ca la prelegere vin m multi oameni si ca vbm despre o tema pe care ei nu o cunosc, iar la seminar vbm despre o tema deja cunoscuta :) intr-un cadru m intim :)

si ideea e ca lucrez pe materialul pe care mi-l ofera ei - pun intrebari, reformulez / analizez raspunsurile, fac liste la tabla, generalizez. reformuland raspunsurile, pun si cate un pic din teoria pe care vreau s-o prezint. dar pusa neaparat in cuvintele lor. cred ca e cel m bine asa - lucrurile se apropie asa f mult de ei, nu li se pare ca spun ceva prea diferit de ceea ce au spus ei - si pot accepta m usor asta decat daca as incerca sa le prezint pur si simplu teoriile. cred ca asta e unica tehnica de predare pe care o am :) in afara de pisiceala si referinta la ceea ce se intampla acum in sala de curs (una dintre intrebarile de la jurnalisti a fost 'si ce tip de dialog avem acum?') si de esarfele mele (da, cred ca a purta esarfa e o tehnica :P si desfid pe oricine sa-mi demonstreze contrariul :P)